Biletul 36

[admin]

.......................................................................................................................................
Biletul nr. 36
Direcţia cea nouă — ni se zice — nu putea să se introducă în conlucrare paşnică
pe lângă cea veche? Trebuia oare o critică aşa de neîmpăcată în contra celor mai
multe forme şi autorităţi de astăzi? Admiţând chiar că transilvănenii scriu rău, că
Bărnuţiu nu e om de ştiinţă, că Şincai nu e istoric, că Societatea Academică Română e
stearpă, că cele mai multe ziare şi poezii nici nu merită acest nume; de ce să fie totuş
aşa de amar combătute? Tot sunt creaţiuni de cultură, forme fie şi goale pentru
primirea cuprinsului viitor, tot sunt ceva, sunt un semn de viaţă şi sunt mai bine decât
nimic.
La aceasta răspundem:
Puterile unui popor, fie morale, fie materiale, au în orice moment dat o cantitate
mărginită. Averea naţională a românilor are astăzi o cifră fixă, energia lor intelectuală
se află asemenea într-o câtime fixată. Nu te poţi juca nepedepsit cu această sumă a
puterilor, cu capitalul întreprinderii de cultură într-un popor. Timpul, averea, tăria
morală şi agerimea intelectuală ce le întrebuinţezi pentru o lucrare de prisos, necum
pentru o lucrare greşită, sunt în veci pierdute pentru lucrarea cea trebuincioasă şi cea
adevărată. Amândouă nu pot merge lângăolaltă, tocmai fiindcă izvorul puterilor unei
naţiuni nu este nesecat, ci este din fire mărginit. Dacă dar îţi lipsesc o mie de şcolari
silitori şi modeşti, de industriaşi şi meseriaşi naţionali, de poeţi şi prozatori mai buni,
de oameni de ştiinţă adevăraţi, cauza este că mărginitele puteri de care dispune
poporul tău pentru aceasta sunt consumate […] de funcţionari netrebnici, de
academici [...], secretari, membri onorifici, asociaţi în cultură, jurnalişti, ateneişti,
conservatorişti, poetaştri, spânzurători de pânze la „expoziţia artiştilor în viaţă“, şi
celelalte, şi celelalte.
Ai un singur bloc de marmură: dacă îl întrebuinţezi pentru o figură caricată, de
unde să mai poţi sculpta o Minervă?
(Titu Maiorescu, O cercetare critică asupra poeziei
române de la 1867. Prefaţa autorului la ediţia de la 1874)
.......................................................................................................................................
A. Cerinţe privind emiţătorul (cine emite mesajul, din ce perspectivă/ ipostază, cu ce intenţie, în ce context etc.);
B. Cerinţe privind structura/ compoziţia/ mesajul textului (identificarea ideilor, disocierea faptelor de opinii, a elementelor obiective de cele subiective, a argumentelor de contraargumente, identificarea unor structuri şi tehnici argumentative/ informative/ descriptive/ narative etc.);
C. Cerinţe privind construirea unei interpretări/ exprimarea unei opinii argumentate (despre un aspect/ o idee/ un argument/ o afirmaţie/ o atitudine
evidente în textul dat, cu privire la o perspectivă actuală asupra ideii exprimate, despre opţiunea, pe baza experienţei personale, pentru una sau alta dintre soluţiile propuse/ care se conturează etc.).

[alin8930]

Răspunsuri:

1. Punctul de vedere al autorului faţă de direcţia cea nouă constă în consideraţia că aceasta trebuie să asimileze tradiţia, formele culturale şi de civilizaţie autohtone şi că meritul generaţiei care o promovează se constituie din grija ca aceasta să fuzioneze cu specificul naţional, dar să fie concomitent înnoitoare, progresivă: Ai un singur bloc de marmură: dacă îl întrebuinţezi pentru o figură caricată, de unde să mai poţi sculpta o Minervă?
2. Tehnicile şi structurile argumentative identificate în textul citat se raportează în plan lingvistic, nivelului persuasiv, constând în depăşirea dimensiunilor unor enunţuri (propoziţii) simple, trecând în zona dezvoltărilor frastice. Funcţional însă, ele se suprapun cu strategiile persuasive ale convingerii şi justificării, prin raţionamente inductive, deductive şi analogice. Datorită acestor abilităţi, argumentarea se înscrie printre strategiile retoricii, fie ele logice sau figurate. În textul citat, se pot menţiona din punct de vedere tehnic şi structural:
- Argumente pragmatice: La aceasta răspundem: Puterile unui popor, fie morale, fie materiale, au în orice moment dat o cantitate mărginită;
- Argumentarea prin exemplu, ilustraţie si model: . Admiţând chiar că transilvănenii scriu rău, că Bărnuţiu nu e om de ştiinţă…;
- Argumente reflexive: Ai un singur bloc de marmură: dacă îl întrebuinţezi pentru o figură caricată, de unde să mai poţi sculpta o Minervă?
3. Eu cred că autorul îşi afirmă în enunţul „izvorul puterilor unei naţiuni nu este nesecat, ci este din fire mărginit” opinia faţă de resursele materiale şi spirituale ale unui popor, având ca premisă faptul că, exploatate nefiresc, acestea pot deveni epuizabile şi, în lipsa lor, ar fi ameninţată însăşi existenţa umană. De aceea, ar trebui trăit momentul de expansiune genială a unei naţiuni, potenţat obiectiv pentru beneficiul artei (cu toate formele ei), ştiinţei, literaturii, culturii şi civilizaţiei. S-ar asigura astfel fondul pe care s-ar grefa forma utilă şi adecvată a necesităţilor culturale ale unei naţiuni într-un anumit moment dat din existenţa acesteia. N-ar trebui irosite resursele potenţatoare ale spiritului, de aceea, criticul îndeamnă la vigilenţă şi spirit lucid pe toţi contemporanii săi ca să nu se irosească în direcţia greşită atunci când se autodirijează către direcţia nouă.