Varianta 50

Rezolvari si solutii pentru partea I

Varianta 50

Mesajde admin pe Dum Apr 20, 2008 12:25 pm

SUBIECTUL I (30 de puncte) − Varianta 050
Scrie, pe foaia de examen, răspunsul la fiecare dintre următoarele cerinţe, cu privire la textul de mai jos:

De câte ori, iubito, de noi mi-aduc aminte,
Oceanul cel de gheaţă mi-apare înainte:
Pe bolta alburie o stea nu se arată,
Departe doară luna cea galbenă – o pată
peste mii de sloiuri de valuri repezite
O pasăre pluteşte cu aripi ostenite,
Pe când a ei pereche nainte tot s-a dus
C-un pâlc întreg de păsări, pierzându-se-n apus.
Aruncă pe-a ei urmă priviri suferitoare,
Nici rău nu-i pare-acuma, nici bine nu ... ea moare,
Visându-se-ntr-o clipă cu anii înapoi.
............................................................
Suntem tot mai departe deolaltă* amândoi,
Din ce în ce mai singur mă-ntunec şi îngheţ,
Când tu te pierzi în zarea eternei dimineţi.

(Mihai Eminescu, De câte ori, iubito...)

*deolaltă – formă populară hibridă: deodată, împreună

1 Precizează câte un sinonim contextual pentru cuvintele ostenite şi pierzându-se. 2 puncte
2 Evidenţiază rolul liniei de pauză în versul „Departe doară luna cea galbenă – o pată”. 2 puncte
3 Alcătuieşte două enunţuri pentru a ilustra polisemia cuvântului departe. 2 puncte
4 Explică semnificaţia a două figuri de stil diferite din textul dat. 4 puncte
5 Selectează patru structuri metaforice care sugerează sentimentul morţii, în poezia dată. 4 puncte
6 Precizează cele două planuri lirice pe baza cărora este structurat textul. 4 puncte
7 Numeşte două caracteristici ale liricii romantice prezente în text. 4 puncte
8 Prezintă semnificaţia titlului, în relaţie cu textul poeziei. 4 puncte
9 Comentează, în 6 - 10 rânduri, primele patru versuri prin evidenţierea relaţiei dintre ideea poeticăşi mijloacele artistice. 4 puncte
Avatar utilizator
admin
Administrator
 
Mesaje: 840
Membru din: Dum Apr 20, 2008 7:33 am

Re: Varianta 50

Mesajde Andreea pe Lun Mai 05, 2008 1:20 pm

1. ostenite=istovite
pierzându-se=dispărând
2. În versul „Departe doară luna cea galbenă - o pată", linia de pauză se foloseşte în interiorul enunţului pentru a delimita apoziţia explicativă „o pată", referitoare la „luna cea galbenă". Linia de pauză are rol stilistic, deoarece atrage atenţia şi asupra atitudinii afective a eului liric, marcând totodată intonaţia deosebită ce exprimă admiraţia.
3. El a plecat departe de casă.
Momentele petrecute împreună sunt atât de departe…
4. Metafora „Oceanul cel de gheaţă” simbolizează imposibilitatea împlinirii sentimentului de iubire, ca ideal al eului liric. Substantivul „oceanul" ilustrează distanţa ce s-a creat între cei doi îndrăgostiţi, iar gheaţa, imposibilitatea de a străbate această distanţă. Epitetul personificator „priviri suferitoare" are ca rol redarea stării de tristeţe ce survine odata cu pierderea iubirii.
5. „pe bolta alburie, o stea nu se arată”; „o pasăre pluteşte cu aripi ostenite”; „pierzându-se-n apus”; „mă-ntunec şi îngheţ”
6. Versurile poeziei fac distincţia între planul circumscris de natură şi cel al interiorităţii eului liric. Între cele două există o evidentă legătură, deoarece stările resimţite de eul liric odată cu pierderea iubirii, găseşte ecou în toate elementele naturii.
7. Contemplarea naturii prin descrierea peisajului cu puternice reverberaţii în sensibilitatea eului liric, precum şi tema poeziei (iubirea pierdută) sunt două argumente care încadrează textul în estetica romantică.
8. Titlul „De câte ori, iubito…” este reluat în incipitul poeziei pentru a accentua suferinţa provocată de rememorarea clipelor de fericire pierdute. Vocativul „iubito” nu redă doar raportul relaţiei dintre cei doi, ci sugerează şi sentimentul de melancolie al eului liric, punctele de suspensie prelungind parcă, într-un timp nedefinit, acest sentiment. Structura „de câte ori” exprimă frecvenţa amintirii, neputinţa eului liric de a uita fericirea trecută şi devenită acum “ocean de gheaţă”.
9. Incipitul poeziei reia titlul, „De câte ori iubito…”, exprimând suferinţa eului liric la amintirea iubirii trecute, care are efect dezolant asupra sensibilităţii poetice, simbolizat prin metafora „oceanul cel de gheaţă” care-i chinuieşte sufletul. Revenirea iubirii, sugerată prin epitetul metaforic şi cromatic „bolta aurie”, este imposibilă, întrucât la orizont nu se arată nicio stea – simbol al deznădejdii. Luna, ca astru tutelar şi martor al fostei iubiri, este palidă de tristeţe, ipostază exprimată prin epitetul cromatic „luna cea galbenă” şi prin apoziţia explicativă „o pată”.
(Ana Ionete, 12 L; prof. coord. Luminiţa Paraipan)
Avatar utilizator
Andreea
Elev de nota 10
 
Mesaje: 267
Membru din: Lun Apr 21, 2008 2:34 pm

de Robot pe

Robot
 
Mesaje: 1
Membru din: 2008
Locaţie: IT


Înapoi la Limba si literatura romana - numai variante rezolvate - Subiectul I

Cine este conectat

Utilizatori înregistraţi: AustinNaky, Google [Bot]