Varianta 98

[admin]

SUBIECTUL al II-lea (30 de puncte) − Varianta 098

Scrie un text de tip argumentativ, de 15 – 20 de rânduri, despre vârstă, pornind de la ideea exprimată în următoarea afirmaţie: „Fiecare vârstă îşi are paradisul ei, pe care îl pierde”. (Mihail Sadoveanu, Opere, 19)

Atenţie! În elaborarea textului de tip argumentativ, trebuie:
- să respecţi construcţia discursului de tip argumentativ: structurarea ideilor în scris, utilizarea
mijloacelor lingvistice adecvate exprimării unei aprecieri; 6 puncte
- să ai conţinutul şi structura adecvate argumentării: formularea ipotezei/ a propriei opinii faţă de
ideea exprimată în afirmaţia dată, enunţarea şi dezvoltarea corespunzătoare a două argumente
adecvate ipotezei, formularea unei concluzii pertinente; 18 puncte
- să respecţi normele limbii literare (registrul stilistic adecvat, normele de exprimare, de ortografie şi
de punctuaţie). 6 puncte

[ancanka]

Pe parcursul vieţii, dezvoltarea individului trece prin mai multe perioade ce se succed, fiecare dintre ele având caracteristici individuale. Copilăria este vârsta naivităţii, a inocenţei, a jocului, adolescenţa este caracterizată de emoţii puternice şi de cele mai multe ori contradictorii, de experienţa primei iubiri. Tinereţea înseamnă acţiune, energie, impetuozitate şi entuziasm, încrederea că lumea poate fi schimbată, dar şi naivitate. Maturitatea aduce echilibru, responsabilitate, grija faţă de copii şi familie şi acumulari pe toate planurile, iar bătrâneţea, dincolo de înţelepciune, linişte, experienţă şi dragostea nepoţilor, înseamnă uneori şi dezamăgire, singurătate şi suferinţă.
De aceea, consider că fiecare vârstă are frumuseţea ei, pe care, însă, nu trebuie neapărat să o piardă pe parcursul evoluţiei prin viaţă. Creativitatea şi inocenţa, proprii copilăriei, pot însoţi un om până la senectute, pastrându-i sufletul tânăr. Entuziasmul şi impetuozitatea tinereţii, împreună cu experienţa de viaţă şi echilibrul maturităţii, sunt o combinaţie care poate asigura succesul profesional şi familial.
Viaţa unui om reprezintă un lung şir de schimbări şi transformări care cristalizează, în final, personalitatea şi caracterul unui om. Lucian Blaga surprinde foarte bine această devenire a fiintei umane: Copilul râde: Înţelepciunea şi iubirea mea e jocul. Tânărul cântă: Jocul şi înţelepciunea mea e iubirea. Bătrânul tace: Iubirea şi jocul meu e înţelepciunea.”
Prin urmare, fiecare vârstă are propriul ei moment de glorie, pe care îl apreciem de obicei, după ce a trecut, prin perspectiva memoriei afective care tinde să atenueze momentele neplăcute. Cu toate acestea, “paradisul” fiecărei vârste nu se pierde în mod obligatoriu prin înaintarea în vârstă, ci capătă valenţe noi, fiind liantul dintre etapele dezvoltării.
(Mircea Ciobanu, 11 A; coord. prof. Luminiţa Paraipan)