de ancanka pe Lun Mai 05, 2008 9:25 pm
Afirmaţia lui Tudor Arghezi nu e valabilă întotdeauna. Descoperirea lumii din nou poate fi plăcută sau poate crea suferinţă si dezamăgire, în funcţie de trăirile si destinul fiecărui om.
În general, oamenilor le place să descopere ceva nou, fie că e vorba de un loc, de o persoană, de o teorie ştiinţifica sau de o operă de artă. După cum spune si Tudor Arghezi , descoperirea lumii din nou e o plăcere durabilă deoarece complexitatea lumii înconjurătoare ne determină să găsim noi sensuri ale vieţii, să ne schimbam viziunea asupra existentei, să ne bucuram de fiecare dată când descoperim ceva, deorece am găsit un motiv în plus pentru a trăi.
Din punctul de vedere al savanţilor, preocuparea de a descoperi şi de a emite teorii noi e un lucru plăcut, fie că o teorie e adevărată sau eronată . Pentru artişti descoperirea lumii din nou e un fapt esenţial, deoarece putem spune că ei creează lumea din nou; iar pentru a crea o lume, trebuie mai întâi să o descoperi. Fiecare creaţie sau imagine artistică arată o viziune nouă si spectaculoasă asupra lumii. Un exemplu este poezia argheziană cu tematica ei foarte variată.
Spuneam că descoperirea lumii din nou poate provoca si dezamăgire. Descoperirea că speranţele noastre s-au spulberat, că am fost trădaţi, că oamenii nu sunt aşa cum credeam ne întristează. Şi dacă destinul nostru e tragic, această descoperire provoacă răni care nu se mai vindecă niciodată . În cel mai bun caz ne putem resemna şi chiar dacă avem puterea să luam totul de la început, rămânem cu un gust amar. În “Luceafărul”, de exemplu, Hyperion doreşte să-si sacrifice nemurirea “pentru o oră de iubire”, dar este dezamăgit când descoperă că iubirea sa nu se poate împlini, că oamenii sunt mărginiţi şi altfel decât el. În romanul lui Camil Petrescu, Ştefan Gheorghidiu care la început o idealiza pe Ela, descoperă că ea îl trădează şi că dragostea pură, absolută este greu de întâlnit.
Viaţa nu e întotdeauna însoţită de plăcere. Dar fie că e plăcută sau nu, din fiecare experienţă învăţăm ceva nou.
(Ioana Bărboi, 12 F, coord. prof. dr. Dumitriţa Stoica)