Rezolvari la filosofie bacalaureat 2009 Subiectul 2

Rezolvari la filosofie bacalaureat 2009 Subiectul 2

Mesajde adriana2009 pe Sâm Iun 13, 2009 3:55 pm

Rezolvari filosofie BAC 2009 subiectul II /grupate




II. 1, 11, 14, 19, 21, 26, 32, 37, 47, 49, 84, 88, 97,

Problematica valorilor democratice:

a. John Rawls, ( 1921 – 2002) a fost un filozof american , autorul lucrării A Theory of Justice (1971), în care se fundamentează doctrinar bazele statului-providenţă şi a liberalismului egalitarist (social), prin concilierea economiei de piaţă cu asistenţialismul, a libertăţii personale cu echitatea ajutorului acordat celor aflaţi în nevoie.
b. John Rawls: principiul egalităţii libertăţii prevalează asupra principiului egalităţii de şanse şi principiul egalităţii de şanse prevalează asupra principiului diferenţei. Astfel, dreptatea este prima virtute a instituţiilor sociale. Orice persoana posedă o inviolabilitate bazată pe dreptate care nu poate fi atinsă în nici un fel, nici măcar în scopul bunăstării generale. Oricât de eficiente ar fi instituţiile, dacă sunt nedrepte, trebuie reformate sau abolite şi reconstruite potrivit principiului dreptăţii: primul, un principiu al libertăţii, al doilea, aşa numitul principiu al diferenţei sau inegalitîţilor admise. Statul văzut de Rawls este un guvernământ dulce şi paternalist: creşterea coeziunii sociale şi diminuarea flagelului sărăciei pentru acţiunea implicită împotriva non-libertăţilor (delicvenţa sau infracţionalitatea).
c. In majoritatea statelor europene s-au fundamentat instituţii care sprijină pe cei defavorizaţi. De exemplu , la noi s-a introdus venitul minim garantat, salarii compensatorii la intrarea în şomaj, ajutorul de şomaj, subvenţionarea utilităţilor, etc.
d. Liberalismul social, frâneaza în oricare măsură dezvoltarea economică, în comparaţie cu modelele statului minimalist, ultraliberalismul, unde libertatea este fundamentală, dar piaţa liberă domină relaţiile economice şi sociale, rolul statului fiind de un simplu jandarm.
e.
1. Voturile sunt numărate, nu cumpănite. Majoritatea nu are voie să decidă în nici un caz în orice privinţă şi după bunul ei plac. Consensul procedural presupune acordul cu privire la întrebarea în care domenii decizionale poate fi aplicat principiul majorităţii şi în care nu.
11. Guvernanţii sunt instalaţi în funcţiile lor de către cei guvernaţi, ei pot fi traşi la răspundere şi trebuie să-şi demonstreze autoritatea prin performanţele obţinute pe baza lucrurilor cu care au fost însărcinaţi şi prin respectarea normelor cu caracter general şi imperative
14. Toate constituţiile democratice stipulează că întreaga autoritate statală provine de la popor şi că poporul este suveran. Prin urmare, autoritatea statală se legitimează doar atunci când se sprijină pe voinţa liberă şi pe aprobarea poporului.
19. Libertatea de exprimare este un drept protejat de Cartea Drepturilor Omului. În societăţile democratice ca urmare a exercitării şi respectării acestui drept, cetăţeanul are dreptul să protesteze, individual sau organizat. De asemenea, libertatea de exprimare a dus la dezvoltarea exponenţială a presei care a devenit câinele de pază al democraţiei.
21. Asocierea politică permite existenţa multipartidismului, bază a funcţionării societăţilor democratice, unde pluralismul opţiunilor politice, economice, sociale se manifestă din plin.
26. Respectarea dreptului la siguranţă personală , mai ales în zilele noastre, unde globalizarea şi lupta împotriva terorismului, face din om o fiinţă transparentă, duce la prevenirea abuzurilor, şantajului, la respectarea intimităţii individului.
32 Sistemul de desemnare a parlamentului era restrictiv, votul cenzitor sub diferitele sale forme constituie o limitare serioasa a exercitarii unui drept fundamental al cetateanului si generează o reprezentare restrictiva si elitista a grupurilor si categoriilor sociale. Parlamentul constituit pe principiul votului cenzitor nu exprima vointa, interesele intregii natiuni, ci a unei parti a acesteia, structura sa fiind determinata de ponderea formei de cens, avere, varsta, sex, instructie
37. Libertatea de întrunire paşnică, în statele democratice este apărată de constituţie şi reglementată prin lege, si are ca o consecinţă posibilitatea grupurilor minoritatre să protesteze pe diferite teme, fiind apărate în acelaşi timp de forţele de ordine împotriva unor eventuale atitudini ostile.
47. În situaţia nerespectării libertăţii de opinie funcţionarea democratică a regimului politic este grav pusă în pericol, autorităţile pot derapa de la valorile statului de drept, autoritarismul, arbitrariul şi abuzul pot deveni norme de drept intern.
49. Previne discriminarea bazată în special pe motive de sex, rasă, culoare, origini entice sau sociale, caracteristici genetice, limbă, religie sau convingeri, opinii politice sau orice altă opinie, apartenenţă la o minoritate naţională, avere, naştere, un handicap, vârstă sau orientare sexuală.
84. O consecinţă a respectării principiului separaţiei puterilor este asigurarea independenţei justiţiei.
88. Nu se mai respectă principiul egalităţii în faţa legilor, se încalcă principiul competenţei şi duce la apariţia fenomenului de nepotism, se încurajează corupţia şi ineficienţa.
97. Respectarea dreptului de a lua parte în mod liber la viaţa culturală a societăţii duce la menţinerea armoniei societăţii, la dezvoltarea intelectuală a individului, iar în situaţia existenţei minorităţilor etnice la o conveţuire multiculturală şi paşnică.



II. 2, 8, 17, 23, 29, 35, 40, 41, 61, 89, 92, 100,

Problematica democraţie:

a. Karl Marx ( 1818 – 1883 ) a fost un filozof german, economist şi publicist, întemeietor împreună cu Friedrich Engels al teoriei socialismului ştiinţific, teoretician şi lider al mişcării muncitoreşti. Opere principale: Capitalul, Mizeria filosofiei, Sfânta familie.
b. Opera sa este bazată pe ideea omului total, cel ce îşi realizează integral umanitatea; societatea capitalistă produce alienarea omului, în sensul că el nu-şi poate realiza esenţa. Marx a privit democraţia din perspectiva condiţiilor materiale ale vieţii, a analizat raporturile de producţie şi proprietatea mijloacelor de producţie, a concluzionat că capitalismul este o societate a exploatării, a inegalităţii şi nedreptăţii şi a formulat etapele unei societăţi democratice perfecte: socialismul, unde repartiţia bunurilor se face după muncă şi comunismul unde fiecare va munci după capacitate şi va primi bunuri după nevoi. Marx nu crede în proprietatea privată, pe care o vede sursă a tuturor inegalităţilor, el pune în centrul sistemului democratic proprietatea colectivă şi distribuţia după nevoi.
c. Valorile democratice promovate de Marx au prins contur, începând cu revoluţia bolşevică, estul Europei a fost cuprins treptat de revoluţiile proletatre care au pus bazele societăţilor comuniste, cu valori democratice străine firii umane, libertăţile individuale fiind reduse la minimum, instalându-se dictaturi odioase de tip comunist. După prăbuşirea lagărului comunist, s-a văzut utopia distribuţiei după nevoi, dar şi puterea oamenilor de a lupta ptr. drepturile şi libertăţile democratice. Totuşi necesitatea distribuirii echilibrată a resurselor, a îmbrăcat forme instituţionalizate în majoritatea statelor, cei defavorizaţi fiind protejati de către stat. A trăi decent a devenit un drept al omului modern.
d. Nu sunt de acord cu proprietatea colectivă, progresul vine din inţiativă şi simţul proprietăţii individuale. Utopia propietăţii comune s-a văzut şi la noi, când după revoluţie, proprietăţile poporului au fost falimentate, devalizate, statul fiind şi de această dată cel mai prost administrator.
e.
2. O consecinţă poate fi stimularea instalării unui regim politic nelegitim, autoritar, care va limita, în cele din urmă drepurile şi libertăţile cetăţeneşti.
8. Îngrădirea libertăţii de exprimare a jurnaliştilor duce la amputarea funcţiei de câine de pază al democraţiei, dar şi îngrădirea drepturilor cetăţenilor la informare. Poate fi primul pas spre un autoritarism al guvernanţilor.
17. Se dă legitimitate puterii politice şi , ca urmare, se impun proiectele publice aprobate de o majoritate consolidată.
23. Scade legitimitatea puterii politice şi , ca urmare, proiectele publice pot să nu ţină cont de necesităţile unei mari majorităţi cetăţeneşti.
29. Pentru prevenirea unei acţiuni teroriste.
35. Asigură controlul legalităţii actelor de guvernare.
40. Permite discriminarea bazată în special pe motive de sex, rasă, culoare, origini entice sau sociale, caracteristici genetice, limbă, religie sau convingeri, opinii politice sau orice altă opinie, apartenenţă la o minoritate naţională, avere, naştere, un handicap, vârstă sau orientare sexuală.
41. Interzicerea asocierii politice permite existenţa regimurilor autoritare, dictaturii, şi înlătură pluralismul opţiunilor politice, economice, sociale; loveşte practice în fundamental statului de drept.
61. Creşte legimitatea şi autoritatea autorităţilor, dar şi responsabilitatea social-politică a cetăţenilor.
89. Permite discriminarea, nu se mai respectă principiul egalităţii în faţa legilor, iar libertăţile şi drepturile fi grav încălcate.
92. Permite discriminarea, nu se mai respectă principiul egalităţii în faţa legilor, iar libertăţile şi drepturile fi grav încălcate.
100. Dreptatea evaluată pe baza principiul egalităţii în faţa legilor, duce la creşterea responsabilităţii sociale a cetăţenilor.




II. 3, 39, 75, 93,

Problematica raportului existent între utilitatea şi moralitatea unei acţiuni

a. John Stuart Mill (1806/1873)
b. Utilitarismul ( fericirea este scopul acţiunilor omeneşti şi principiul supreme al moralităţii ) lui John Stuart Mill (1806/1873) face parte din eticile hedoniste si considera ca o actiune este buna in masura in care contribuie la fericirea unui numar maxim de persoane, in baza unui principiu al diferentierii calitative a valorilor.
Pornind de la principiul utilitatii in realizarea fericirii, care consta in placere, Mill accentueaza asupra diferentei intre calitatea si cantitatea placerilor si justifica dezirabilitatea superioara a placerilor spirituale, nu prin ele insele, ci prin consecintele lor. Spiritele inferioare ajung mult mai usor la fericire pentru ca sunt satisfacute de placeri usor de obtinut, pe cand dorintele unui spirit superior sunt mai greu de satisfacut, dar au avantajul duratei, certitudinii si intensitatii.
Mill rezolva disputa legata de stabilirea celei mai mari fericiri afirmand ca fiecare poate hotari numai pentru sine, astfel incat dominatia intelectului asupra placerii corporale genereaza continua insatisfactie de sine, care potentiaza cautarea maximei fericiri, fara sa o cenzureze.
În concluzie, o acţiune este morală în măsura în care conduce la atingerea fericirii, plăcerii. Fundamentul moralei este utilitatea ( principiul celei mai mari fericiri). Acţiunile oamenilor sunt bune,morale, dacă aduc fericirea şi rele,imorale, dacă aduc nefericirea.
Societatea contemporană este confruntată cu necesitatea studiului aspectelor etice ale acţiunilor, politicilor şi practicilor colective sau ale liniilor de conduită individuală, fundamentându-se etica aplicată, cu o multitudine de aplicaţii de la etica medicală, până la etica în jurnalism. Dezbaterii vii stârnesc temele legate de avort, teoretizată de Michael Tooley, precum şi de eutanasie, teoretizată de James Rachels.
c. E adevărat că privind în jurul nostru vedem mereu oameni care luptă ptr. fericire, fericirea este sinonimă cu folosul şi de multe ori spunem despre semeni că sunt morali dacă ne sunt folositori. Nu ne putem închipui că un lucru util, folositor nu ne poate aduce nefericire.
d. Obiecţie: omul este o fiinţă mult mai complexă, el nu este doar un receptor al durerii şi plăcerii, el are proiecte, sentimente şi iniţiativă. Nu orice acţiune care aduce fericire, sau utilă pentru noi, este morală, de exempu oferirea de favoruri sexuale, financiare, etc.

e.
3. Etica utilitaristă precizează că fundamentul moralei este utilitatea ( principiul celei mai mari fericiri). Acţiunile oamenilor sunt bune, dacă aduc fericirea , deci o acţiune caritabilă este morală, deoarece este utilă şi aduce fericirea.
39. Etica utilitaristă precizează că fundamentul moralei este utilitatea ( principiul celei mai mari fericiri). Acţiunile oamenilor sunt bune, dacă aduc fericirea. Dar o acţiune umană care presupune de exemplu favoruri sexuale este morală? După părerea mea, chiar dacă poate aduce fericire trupească, nu este morală.
75. Etica utilitaristă precizează că fundamentul moralei este utilitatea ( principiul celei mai mari fericiri). Acţiunile oamenilor sunt bune, dacă aduc fericirea , deci o acţiune caritabilă este morală, deoarece este utilă şi aduce fericirea.
93. Etica utilitaristă precizează că fundamentul moralei este utilitatea ( principiul celei mai mari fericiri). Acţiunile oamenilor sunt bune, dacă aduc fericirea. O faptă antisocială nu aduce fericire, deci nu e bună, utilă, morală.



II. 34, 63, 66,

Problematica raportului existent între fericire şi moralitatea unei acţiuni:

a. John Stuart Mill (1806/1873)
b. Fericirea este scopul acţiunilor omeneşti şi principiul supreme al moralităţii - teoria utilitarismului. Teoria lui John Stuart Mill (1806/1873) face parte din eticile hedoniste si considera ca o actiune este buna in masura in care contribuie la fericirea unui numar maxim de persoane, in baza unui principiu al diferentierii calitative a valorilor.
Pornind de la principiul utilitatii in realizarea fericirii, care consta in placere, Mill accentueaza asupra diferentei intre calitatea si cantitatea placerilor si justifica dezirabilitatea superioara a placerilor spirituale, nu prin ele insele, ci prin consecintele lor. Spiritele inferioare ajung mult mai usor la fericire pentru ca sunt satisfacute de placeri usor de obtinut, pe cand dorintele unui spirit superior sunt mai greu de satisfacut, dar au avantajul duratei, certitudinii si intensitatii.
Mill rezolva disputa legata de stabilirea celei mai mari fericiri afirmand ca fiecare poate hotari numai pentru sine, astfel incat dominatia intelectului asupra placerii corporale genereaza continua insatisfactie de sine, care potentiaza cautarea maximei fericiri, fara sa o cenzureze.
În concluzie, o acţiune este morală în măsura în care conduce la atingerea fericirii. Fundamentul moralei este utilitatea ( principiul celei mai mari fericiri). Acţiunile oamenilor sunt bune, dacă aduc fericirea şi rele, dacă aduc nefericirea.
Societatea contemporană este confruntată cu necesitatea studiului aspectelor etice ale acţiunilor, politicilor şi practicilor colective sau ale liniilor de conduită individuală, fundamentându-se etica aplicată, cu o multitudine de aplicaţii de la etica medicală, până la etica în jurnalism. Dezbaterii vii stârnesc temele legate de avort, teoretizată de Michael Tooley, precum şi de eutanasie, teoretizată de James Rachels.
c. E adevărat că privind în jurul nostru vedem mereu oameni care luptă ptr. fericire, fericirea este sinonimă cu folosul şi de multe ori spunem despre semeni că sunt morali dacă ne sunt folositori. Nu ne putem închipui că un lucru util, folositor nu ne poate aduce nefericire.
d. Obiecţie: omul este o fiinţă mult mai complexă, el nu este doar un receptor al durerii şi plăcerii, el are proiecte, sentimente şi iniţiativă. Nu orice acţiune care aduce fericire, sau este utilă pentru noi, este este morală, de exempu oferirea de favoruri sexuale, financiare, etc.

e.
34. Moralitatea nu poate fi identificată exclusiv cu fericirea. Primirea unor foloase necuvenite, bani, bunuri, poate contribui la fericirea materială şi spirituală, dar nu este morală, implică acte de necinste, corupţie, mită, şantaj.
63. Etica eudemonistă spune că scopul urmărit este fericirea. Persoanele care fac acte de caritate, au ca scop final fericirea semenilor lor ( asigurarea hranei, a unei locuinţe, tratarea unor boli, desavârşrea pregătirii prin studii de specialitate, etc.), dar şi fericirea proprie rezultată di sentimentul de plăcere degajat de fapta bună înfăptuită. După aceste criterii evident că peroanele care fac acte de caritate au un comportament moral.
66. Etica utilitaristă precizează că fundamentul moralei este utilitatea ( principiul celei mai mari fericiri). Acţiunile oamenilor sunt bune, dacă aduc fericirea. Donarea de sânge contribuie la salvarea de vieţi omeneşti. Fapta aduce fericire, este bună şi deci morală.





II. 18, 57, 87,

Problematica raportului existent între plăcere şi moralitatea unei acţiuni:

a. John Stuart Mill (1806/1873)
b. Utilitarismul ( fericirea este scopul acţiunilor omeneşti şi principiul supreme al moralităţii ) lui John Stuart Mill (1806/1873) face parte din eticile hedoniste si considera ca o actiune este buna in masura in care contribuie la fericirea unui numar maxim de persoane, in baza unui principiu al diferentierii calitative a valorilor.
Pornind de la principiul utilitatii in realizarea fericirii, care consta in placere, Mill accentueaza asupra diferentei intre calitatea si cantitatea placerilor si justifica dezirabilitatea superioara a placerilor spirituale, nu prin ele insele, ci prin consecintele lor. Spiritele inferioare ajung mult mai usor la fericire pentru ca sunt satisfacute de placeri usor de obtinut, pe cand dorintele unui spirit superior sunt mai greu de satisfacut, dar au avantajul duratei, certitudinii si intensitatii.
Mill rezolva disputa legata de stabilirea celei mai mari fericiri afirmand ca fiecare poate hotari numai pentru sine, astfel incat dominatia intelectului asupra placerii corporale genereaza continua insatisfactie de sine, care potentiaza cautarea maximei fericiri, fara sa o cenzureze.
În concluzie, o acţiune este morală în măsura în care conduce la atingerea fericirii, plăcerii. Fundamentul moralei este utilitatea ( principiul celei mai mari fericiri). Acţiunile oamenilor sunt bune, morale, dacă aduc fericirea şi rele, imorale, dacă aduc nefericirea.
Societatea contemporană este confruntată cu necesitatea studiului aspectelor etice ale acţiunilor, politicilor şi practicilor colective sau ale liniilor de conduită individuală, fundamentându-se etica aplicată, cu o multitudine de aplicaţii de la etica medicală, până la etica în jurnalism. Dezbaterii vii stârnesc temele legate de avort, teoretizată de Michael Tooley, precum şi de eutanasie, teoretizată de James Rachels.
c. E adevărat că privind în jurul nostru vedem mereu oameni care luptă ptr. fericire, fericirea este sinonimă cu folosul şi de multe ori spunem despre semeni că sunt morali dacă ne sunt folositori. Nu ne putem închipui că un lucru util, folositor nu ne poate aduce nefericire.
d. Obiecţie: omul este o fiinţă mult mai complexă, el nu este doar un receptor al durerii şi plăcerii, el are proiecte, sentimente şi iniţiativă. Nu orice acţiune care aduce fericire, plăcere, sau este utilă pentru noi, este morală, de exempu oferirea de favoruri sexuale, financiare, etc.

e.
18. După părerea mea nu toate acţiunile care provoacă plăcere sunt morale. De exemplu, profitând de poziţia socială poţi obţine foloase care îţi produc plăcere: favoruri sexuale, sume de bani, bunuri materiale. Evident că aceste acţiuni, din punctul meu de vedere nu sunt morale.
57. Etica deontologică spune că acţiunea umană, indiferent ce urmăreşte, plăcere sau înţelepciune, are valoare morală numai dacă este guvernată de legişi principii universale. Din această perspectivă acşiunea caritabilă nu este morală, deoarece ea nu poate deveni principiu universal. Dar nici imorală nu este, Kant spune că sunt legale şi sunt făcute din punctul de vedere al omenirii, nu al umanităţii,
87. Etica utilitaristă precizează că fundamentul moralei este utilitatea ( principiul celei mai mari fericiri). Acţiunile oamenilor sunt bune, dacă aduc fericirea , deci o acţiune caritabilă este morală, deoarece este utilă şi aduce fericirea.













II: 15, 48, 62, 90,

Problematica moralităţii acţiunilor umane:

a. John Stuart Mill (1806/1873)
b. Fericirea este scopul acţiunilor omeneşti şi principiul supreme al moralităţii - teoria utilitarismului. Teoria lui John Stuart Mill (1806/1873) face parte din eticile hedoniste si considera ca o actiune este morală, buna in masura in care contribuie la fericirea unui numar maxim de persoane, in baza unui principiu al diferentierii calitative a valorilor.
Pornind de la principiul utilitatii in realizarea fericirii, care consta in placere, Mill accentueaza asupra diferentei intre calitatea si cantitatea placerilor si justifica dezirabilitatea superioara a placerilor spirituale, nu prin ele insele, ci prin consecintele lor. Spiritele inferioare ajung mult mai usor la fericire pentru ca sunt satisfacute de placeri usor de obtinut, pe cand dorintele unui spirit superior sunt mai greu de satisfacut, dar au avantajul duratei, certitudinii si intensitatii.
Mill rezolva disputa legata de stabilirea celei mai mari fericiri afirmand ca fiecare poate hotari numai pentru sine, astfel incat dominatia intelectului asupra placerii corporale genereaza continua insatisfactie de sine, care potentiaza cautarea maximei fericiri, fara sa o cenzureze.
În concluzie, o acţiune este morală în măsura în care conduce la atingerea fericirii. Fundamentul moralei este utilitatea ( principiul celei mai mari fericiri). Acţiunile oamenilor sunt bune, morale, dacă aduc fericirea şi rele, imorale, dacă aduc nefericirea.
Societatea contemporană este confruntată cu necesitatea studiului aspectelor etice ale acţiunilor, politicilor şi practicilor colective sau ale liniilor de conduită individuală, fundamentându-se etica aplicată, cu o multitudine de aplicaţii de la etica medicală, până la etica în jurnalism. Dezbaterii vii stârnesc temele legate de avort, teoretizată de Michael Tooley, precum şi de eutanasie, teoretizată de James Rachels.
c. E adevărat că privind în jurul nostru vedem mereu oameni care luptă ptr. fericire, fericirea este sinonimă cu folosul şi de multe ori spunem despre semeni că sunt morali dacă ne sunt folositori. Nu ne putem închipui că un lucru util, folositor ne poate aduce nefericire.
d. Obiecţie: omul este o fiinţă mult mai complexă, el nu este doar un receptor al durerii şi plăcerii, el are proiecte, sentimente şi iniţiativă. Nu orice acţiune care aduce fericire, este morală, de exempu oferirea de favoruri sexuale, financiare, etc.

e.
15. Etica eudemonistă spune că scopul urmărit este fericirea. Actiunea cu scop de divertisment are ca scop fericirea, plăcerea, deci este morală.
48. Etica hedonistă întemeiază morala pe înclinaţia naturală a omului de a urmări plăcerea şi de a evita suferinţa. O consecinţă asupra moralităţii acţiunilor umane, este în opinia mea cumpătarea, care ne face să ne împotrivim dorinţelor efemere.
62. Etica utilitaristă precizează că fundamentul moralei este utilitatea ( principiul celei mai mari fericiri). Acţiunile oamenilor sunt bune, dacă aduc fericirea , deci acţiunea artistului este morală, deoarece este utilă şi aduce fericirea concetăţenilor săi.
90. Etica deontologică spune că acţiunea umană, indiferent ce urmăreşte, plăcere sau înţelepciune, are valoare morală numai dacă este guvernată de legişi principii universale. Dacă aplicăm etica la acţiunile Uniunii Europene, este moral să pierdem obiceiurile, tradiţiile locale, în favoarea normei comunitare.











II. 6, 31, 55, 65, 76,

Problematica moralităţii unei acţiuni:

a. John Stuart Mill (1806/1873)
b. Fericirea este scopul acţiunilor omeneşti şi principiul supreme al moralităţii - teoria utilitarismului. Teoria lui John Stuart Mill (1806/1873) face parte din eticile hedoniste si considera ca o actiune este buna in masura in care contribuie la fericirea unui numar maxim de persoane, in baza unui principiu al diferentierii calitative a valorilor.
Pornind de la principiul utilitatii in realizarea fericirii, care consta in placere, Mill accentueaza asupra diferentei intre calitatea si cantitatea placerilor si justifica dezirabilitatea superioara a placerilor spirituale, nu prin ele insele, ci prin consecintele lor. Spiritele inferioare ajung mult mai usor la fericire pentru ca sunt satisfacute de placeri usor de obtinut, pe cand dorintele unui spirit superior sunt mai greu de satisfacut, dar au avantajul duratei, certitudinii si intensitatii.
Mill rezolva disputa legata de stabilirea celei mai mari fericiri afirmand ca fiecare poate hotari numai pentru sine, astfel incat dominatia intelectului asupra placerii corporale genereaza continua insatisfactie de sine, care potentiaza cautarea maximei fericiri, fara sa o cenzureze.
În concluzie, o acţiune este morală în măsura în care conduce la atingerea fericirii. Fundamentul moralei este utilitatea ( principiul celei mai mari fericiri). Acţiunile oamenilor sunt bune, morale, dacă aduc fericirea şi rele, imorale, dacă aduc nefericirea.
Societatea contemporană este confruntată cu necesitatea studiului aspectelor etice ale acţiunilor, politicilor şi practicilor colective sau ale liniilor de conduită individuală, fundamentându-se etica aplicată, cu o multitudine de aplicaţii de la etica medicală, până la etica în jurnalism. Dezbaterii vii stârnesc temele legate de avort, teoretizată de Michael Tooley, precum şi de eutanasie, teoretizată de James Rachels.
c. E adevărat că privind în jurul nostru vedem mereu oameni care luptă ptr. fericire, fericirea este sinonimă cu folosul şi de multe ori spunem despre semeni că sunt morali dacă ne sunt folositori. Nu ne putem închipui că un lucru util, folositor ne poate aduce nefericire.
d. Obiecţie: omul este o fiinţă mult mai complexă, el nu este doar un receptor al durerii şi plăcerii, el are proiecte, sentimente şi iniţiativă. Nu orice acţiune care aduce fericire, este morală, de exempu oferirea de favoruri sexuale, financiare, etc.

e.
6. Etica deontologică spune că acţiunea umană, indiferent ce urmăreşte, plăcere sau înţelepciune, are valoare morală numai dacă este guvernată de legişi principii universale. Din această perspectivă acţiunea caritabilă nu este morală, deoarece ea nu poate deveni principiu universal. Dar nici imorală nu este, Kant spune că sunt legale şi sunt făcute din punctul de vedere al omenirii, nu al umanităţii,
31. Etica deontologică spune că acţiunea umană, indiferent ce urmăreşte, plăcere sau înţelepciune, are valoare morală numai dacă este guvernată de legi şi principii universale. Din această perspectivă acţiunea nu este morală, deoarece ea nu poate deveni principiu universal. Dar nici imorală nu este, Kant spune că sunt legale şi sunt făcute din punctul de vedere al omenirii, nu al umanităţii,
55. Etica deontologică spune că acţiunea umană, indiferent ce urmăreşte, plăcere sau înţelepciune, are valoare morală numai dacă este guvernată de legi şi principii universale. Din această perspectivă acţiunea nu este morală, deoarece ea nu poate deveni principiu universal. Dar nici imorală nu este, Kant spune că sunt legale şi sunt făcute din punctul de vedere al omenirii, nu al umanităţii,
65. Etica deontologică spune că acţiunea umană, indiferent ce urmăreşte, plăcere sau înţelepciune, are valoare morală numai dacă este guvernată de legi şi principii universale. Din această perspectivă acţiunea de trafic cu fiinţe umane nu este morală, deoarece ea nu poate deveni principiu universal.
76. Etica hedonistă întemeiază morala pe înclinaţia naturală a omului de a urmări plăcerea şi de a evita suferinţa. Actele de binefacere aduc plăcere, fericire semenilor , dar şi individului care le face, sunt deci morale.


II. 12, 45, 54, 73, 74, 91, 98,

Problematica binelui şi răului:

a. Aristotel (384 - 322)
b. Aristotel este adeptul teoriei teleologice ( teleos – scop; logos – teorie ) , iar în opera sa Etica nicomahică, teoretizează fericirea ca fiind un scop în sine. Aristotel îl critică pe Platon, considerând că este imposibil să reduci tot ce e bine la o singură formă; în schimb , el consideră că există bine în activitate sau artă, în medicină sau strategie. Binele este acel ceva în vederea căruia se fac toate celelalte: în medicină –sănătatea, în strategie – virtutea, etc. Acest Bine suprem este fericirea. Fericirea este o activitate a sufletului, conformă cu virtutea.
Aristotel distinge , la rându-i , între virtuţi raţionale şi virtuţi morale. Virtuţile raţionale ( înţelepciunea, înţelegerea, cumpătarea ) se învaţă, în timp ce virtuţile morale ( generozitatea, măsura, bunătatea ) se capătă prin obişnuinţă.
Virtuţile morale sunt definite ca o medie raţională între prea mult şi prea puţin – calea de mijloc.
c. Chiar dacă în mod curent, societatea nu operează cu noţiunile de virtuţi raţionale şi morale, în practică se respectă mecanismul lui Aristotel de însuşire a acestora. Valorile morale se învaţă de către om de la o vârstă fragetă şi ele devin norme prin obişnuinţa de a le aplica, dar şi prin atitudinea critică a societăţii din care facem parte.
d. Aristotel, ca şi Socrate sunt prea rigizi, dacă facem o fapta rea nu putem să ne răscumpărăm greşeala.

e.
12. Socrate spune ca exista un Bine Universal, asadar orice om este capabil sa faca bine. Consecinţa: un om bun nu va face rau nimanui, iar daca totusi o face, ar trebui sa gaseasca modalitatea de a - şi răscumpara greşeala.
45. Socrate spune ca exista un Bine Universal, asadar orice om este capabil sa faca bine. O consecinţă a neacceptării Binelui Universal: un om care totuşi face o faptă rea, nu mai poate să-şi răscumpere niciodată greşeala.
54. O consecinţă o reprezintă faptul că se încurajează egoismul, solidaritatea interumană nu se mai manifestă şi nu se pune în balanţă valoarea binelui în raport cu răul; nu se pun în evidenţă valorile educative cu scop de prevenire unor fapte asemănătoare de către ceilalţi concetăţeni.
73. O acţiune civică poate urmări , de exemplu, interzicerea defrişării unui parc. Acţiunea trebuie să îmbrace aspecte civilizate, dacă se transformă în violenţă şi anarhie, binele urmărit poate îmbrăca forme de rău extrem
74. O posibilă consecinţă poate fi exarcerbarea interesului personal, a egoismului.
91. Etica hedonistă întemeiază morala pe înclinaţia naturală a omului de a urmări plăcerea şi de a evita suferinţa.Faptele antisociale produc rău, suferinţă, deci nu sunt morale.
98. Binele şi răul ne însoţeşte, vrem, nu vrem toată viaţa. Binele trebuie să stea în faptele noastre, să facem tot ce putem pentru binele propriu şi al semenilor noştrii, dar binele urmărit trebuie să fie moral, să nu fie cotrabalansat de fapte rele. Să nu călcăm pe nimeni în picioare pentru binele nostru.











II. 53, 56, 64, 86, 99,

Problematica valorilor morale :

a. John Stuart Mill (1806/1873)
b. Fericirea este scopul acţiunilor omeneşti şi principiul supreme al moralităţii - teoria utilitarismului. Teoria lui John Stuart Mill (1806/1873) face parte din eticile hedoniste si considera ca o actiune este buna in masura in care contribuie la fericirea unui numar maxim de persoane, in baza unui principiu al diferentierii calitative a valorilor.
Pornind de la principiul utilitatii in realizarea fericirii, care consta in placere, Mill accentueaza asupra diferentei intre calitatea si cantitatea placerilor si justifica dezirabilitatea superioara a placerilor spirituale, nu prin ele insele, ci prin consecintele lor. Spiritele inferioare ajung mult mai usor la fericire pentru ca sunt satisfacute de placeri usor de obtinut, pe cand dorintele unui spirit superior sunt mai greu de satisfacut, dar au avantajul duratei, certitudinii si intensitatii.
Mill rezolva disputa legata de stabilirea celei mai mari fericiri afirmand ca fiecare poate hotari numai pentru sine, astfel incat dominatia intelectului asupra placerii corporale genereaza continua insatisfactie de sine, care potentiaza cautarea maximei fericiri, fara sa o cenzureze.
În concluzie, o acţiune este morală în măsura în care conduce la atingerea fericirii. Fundamentul moralei este utilitatea ( principiul celei mai mari fericiri). Acţiunile oamenilor sunt bune, dacă aduc fericirea şi rele, dacă aduc nefericirea.
Societatea contemporană este confruntată cu necesitatea studiului aspectelor etice ale acţiunilor, politicilor şi practicilor colective sau ale liniilor de conduită individuală, fundamentându-se etica aplicată, cu o multitudine de aplicaţii de la etica medicală, până la etica în jurnalism. Dezbaterii vii stârnesc temele legate de avort, teoretizată de Michael Tooley, precum şi de eutanasie, teoretizată de James Rachels.
c. E adevărat că privind în jurul nostru vedem mereu oameni care luptă ptr. fericire, fericirea este sinonimă cu folosul şi de multe ori spunem despre semeni că sunt morali dacă ne sunt folositori. Nu ne putem închipui că un lucru util, folositor ne poate aduce nefericire.
d. Obiecţie: omul este o fiinţă mult mai complexă, el nu este doar un receptor al durerii şi plăcerii, el are proiecte, sentimente şi iniţiativă. Nu orice acţiune care aduce fericire, este morală, de exempu oferirea de favoruri sexuale, financiare, etc.
e.
53. O consecinţă o reprezintă faptul că se încurajează egoismul, solidaritatea interumană nu se mai manifestă şi nu se trag învăţăminte de prevenire a altor fapte.
56. Proliferarea abuzurilor sau a discriminărilor.
64. O posibilă consecinţă poate fi exarcerbarea interesului personal, a egoismului.
86. Etica eudemonistă spune că scopul urmărit este fericirea. Apreciez că nu putem chiar să facem orice pentru scopul final –fericirea.
99. Etica deontologică spune că acţiunea umană, indiferent ce urmăreşte, plăcere sau înţelepciune, are valoare morală numai dacă este guvernată de legi şi principii universale. Din această perspectivă acţiunea nu este morală ( este ilegală ), deoarece ea nu poate deveni principiu universal.














II. 4 ,7, 9, 10, 13, 16, 22, 25, 28, 33,
36, 42, 43, 46, 51, 52, 58, 59, 67, 68, 69,
70, 71, 72, 77, 78, 79, 80, 81, 82, 85, 96,

Problematica raportului existent între libertatea individuală şi responsabilitatea social-politică:

a. Friederich A. Hayek. Cele mai importante cărţiale sale sunt "Constitutia libertatii" (1960) si trilogia "Lege, legislatie si libertate" (publicata in anii '70). Prin aceste lucrari, Hayek a consacrat renasterea liberalismului clasic in veacul al XX-lea.
b. Ca reprezentant al ultraliberalismului, Hayek distinge între libertăţi şi libertate şi arată că libertăţile sunt mai multe, dar că libertatea este una, variind în grad, dar nu şi în natură. Libertatea presupune ca individul să aibă o sferă privată asigurată, iar în mediul său să existe un ansamblu de circumstanţe asupra cărora alţii să nu poată interveni. Libertatea este numai libertate individuală şi se defineşte ca absenţă a constrângerii, a coerciţiei. Libertatea individuală este inseparabilă de responsabilitatea individuală. Aşadar, filozoful pune în prim plan libertatea şi responsabilitatea individuală, ca surse ale progresului, iar din concepţia sa ultraliberală privin rolul minimal al statului, ca ordonator de reguli, reiese că nu pune accent pe libertatea colectivă şi responsabilităţile social-politice.
c. Libertatea individuală este tot mai susţinută în zilele noastre, individul este tot mai preocupat de intimitatea proprie de proprietatea privată şi pe fondul unui egoism social , este tot mai puţin dispus să se angjeze cu responsabilităţi sociale în comunitatea din care face parte.
d. Societatea noastră este puternic polarizată, şi după părerea mea în acest stadiu de dezvoltare se impune mai multă atenţie şi pentru libertatea colectivă, respectiv responsabilitatea socială-politică, atitudine necesară pentru largi categorii de cetăţeni defavorizaţi.
e

4. O consecinţă , în cazul restrângerii legitimă a unor anumite activităţi, poate fi îngrădirea dreptului de a călători. Important ca actiunea statului să fie legitimă şi să aibă ca scop protejarea unei categorii de cetăţeni şi să fie căt mai repede suspendată.
7. Toate constituţiile democratice stipulează că întreaga autoritate statală provine de la popor şi că poporul este suveran. Prin urmare, autoritatea statală se legitimează doar atunci când se sprijină pe voinţa liberă şi pe aprobarea poporului.
9. Proliferarea discriminării, a abuzurilor, polarizarea socială şi marginalizarea unor categorii de cetăţeni.
10. Exercitarea responsabilă de către cetăţeni a dreptului la vot asigură legitimitate politicilor publice promovate în societate.
13. Limitarea libertăţii de asociere în cadrul unui asemenea regim duce la erodarea fundamentului democratic, care se bazează în primul rând pe pluralism.
16, Libertatea de exprimare a opiniilor constituie un mecanism de veghe, previne autoritarismul autorităţilor publice.
22. Atunci când puterea se exercită în mod legitim , regimurile politice se bucură de susţinerea celor guvernaţi, în aplicarea politicilor publice.
25. Asumărea de responsabilităţi social-politice de către fiecare cetăţean dă legitimitate funcţionării societăţii.
28. Încălcărea unor drepturi negative ( drepturi naturale) duce la anularea caracterului de societate democratică.
33. Pentru ca intervenţia autorităţilor publice în viaţa privată a cetăţenilor să fie considerată legitimă în cadrul unei societăţi democratice, trebuie să se facă strict cu prevederile constituţionale şi legea penală, care sunt foarte restrictive în acest sens.
36. Regimul politic poate aluneca spre autoritarism, însoţit de fenomene de abuz, corupţie.
42. Atunci când se instituie forme de cenzură a presei , nu mai vorbim de regimuri democratice, ci de regimuri autoritare, sau de stat poliţionesc.
43. O consecinţă a participării fiecărui cetăţean la viaţa social-politică asigură legitimitatea politicilor publice.
46. Asigură creşterea legitimităţii şi caracterului democratic al regimului politic.
51. Respectarea drepturilor omului duce la coeziunea societăţii.
52. Exercitărea libertăţilor politice în cadrul unei societăţi democratice constituie chiar baza acesteia, o societate democratică se caracterizează prin pluralism politic şi respectare libertăţilor şi drepturilor omului.
59. Un reprezentant al concepţiei politice etatiste vede în autoritatea statală un organism cu puteri atotcuprinzătoare, care reglementează, conduce şi controlează tot, iar libertăţile individuale nu sunt privite ca fiind un factor de progress, încercând să le limiteze.
67. Respectărea drepturilor pozitive ale omului întăreşte coeziunea şi solidaritatea cetăţenilor şi dă legitimitate societăţii.
68. Exercitărea dreptului cetăţenilor la libertate social-politică constituie chiar premiza funcţionarii unei societăţi democratice.
69. Să fie expres reglementată de lege şi doar în condiţii excepţionale, care să urmărească binele comunităţii ( în cazuri de intervenţii antiteroriste, război , etc )
70 .Să fie expres reglementată de lege şi doar în condiţii excepţionale, care să urmărească împiedicarea de comitere a unor fapte împotriva celorlalţi cetăţeni.
71. Asumărea de responsabilităţi social-politice de către fiecare cetăţean dă legitimitate funcţionării societăţii.
72. Absenţa libertăţilor individuale constituie fundamentul declanşării luptei pentru câştigarea drepturilor şi a valorilor democratice.
77. Pot aparea abuzuri în implementarea politicilor publice, fenomene de corupţie şi tendinţe autoritariste.
78. Respectărea dreptului la libertatea gândirii, constituie un izvor de perfecţionare a unei societăţi democratice.
79. Asigurărea dreptului la educaţie dă legitimitate unei societăţi democratice.
80. Asigurărea dreptului la un trai decent dă legitimitate unei societăţi democratice.
81. Asigurărea dreptului la securitate socială dă legitimitate unei societăţi democratice.
82. Asigurărea dreptului la muncă dă legitimitate unei societăţi democratice.
85. Asigurărea dreptului la libertate de întrunire şi asociere paşnică dă legitimitate socităţii.
96. În situaţia în care nu se respectă dreptul persoanei de a nu fi supusă la imixtiuni arbitrare în viaţa personală şi a familiei sale , pot apărea abuzuri, discriminari şi se poate pune la îndoială funcţionarea socităţii democratice.





II. 5, 20, 24, 27, 30, 38, 44, 50, 60, 83, 94, 95,
Problematica raportului existent între puterea politică şi libertatea individuală:
a. Karl R. Popper ( 1902 - 1994 ) a fost un filozof englez de origine austriacă, iar în lucrarea ‘’Societatea deschisă şi duşmanii ei’’ a sustinut ideea unei societati deschise (Open society), fiind un adversar implacabil al totalitarismului sub orice forma.
b. Karl R. Popper a fost un exponent al neoliberalismului. Prin neoliberalism este desemnat un concept filosofico-social şi politico-economic care se bazează, printre altele, pe liberalismul clasic şi pe teoria neoclasică şi care urmăreşte minimizarea influenţelor statului asupra evenimentelor economice.
Karl R. Popper susţine puterea politică bazată pe doctrina neoliberală. El arată că democraţiile nu sunt forme de suveranitate populară, ci, în primul rând, instituţii prevăzute să ne apere împotriva dictaturii.
Esenţial ptr. democraţie este de a limita puterea statului şi de a oferi instrumente de a schimba guvernele, fără violenţă. În statul politic liberal şi neoliberal valorile fundamentale sunt libertatea individuală, creativitatea individuală, responsabilitatea şi independenţa personală, respectul drepturilor indivizilor, egalitatea în faţa legii.
Între puterea politică şi individ sunt relaţii minimale, statul stabileşte reguli iar libertatea individului este supremă.
c. Relaţia dintre puterea politică de tip liberal şi libertatea individuală este tot mai mult în atenţia cetăţenilor, practic generaţia tânără se manifestă, în presă, societatea civilă, la vot, pentru libertăţi individuale sporite şi scăderea puterilor statului. E adevărat că atunci când individul dă de greu face apel la puterea statului, după părerea mea noi vrem libertate nemăsurată, dar şi ajutorul paternalist al statului.
d. Societatea noastră este puternic polarizată, şi după părerea mea în acest stadiu de dezvoltare se impune mai multă atenţie şi pentru libertatea colectivă, respectiv responsabilitatea socială-politică, atitudine necesară pentru largi categorii de cetăţeni defavorizaţi. Pe lângă libertate sunt categorii largi de cetăţeni care au nevoie de responsabilitatea atât a puterii politice cât şi a societăţii civile.
e.

5. Exercitarea libertăţilor individuale în cadrul unui regim nedemocratic este permanent controlată de stat, fiind oprimate cu precădere cele politice şi civile.
20. Respectărea drepturilor şi libertăţilor individuale în cadrul unui regim politic duce la concluzia ca vem unregim politic democrati.
24. Limitării posibilităţilor de acţiune a statului în plan social îngrădesc drepturile şi libertăţile individuale, chiar dacă sunt respectate, nu se pot pune în practică.
27. Lipsa de legitimitate a unei guvernări, poate duce la îngrădirea libertăţilor cetăţenilor.
30. Respectărea libertăţii cuvântului dă legitimitate regimului democratic.
38. Legitimitatea intervenţiei statului poate duce la creşterea responsabilităţii cetăţenilor faţă de normele constituţionale.
44. Stabilitatea societăţii, în situaţia în care puterea politică nu este instituită în mod legitim are de suferit, puterea poate să impună măsuri discriminatorii pentru categorii mari de oameni.
50. În situaţia în care puterea politică respectă libertăţile individuale creşte coeziunea şi responsabilitatea socială.
60. În situaţia protejării unui secret de stat.
83. Cetăţeanul devine obiectivul central, al politicilor publice, autorităţile se pun în slujba cetăţeanului.
94. Stabilitatea regimurilor democratice , seconsolidează în situaţia respectării drepturilor şi libertăţilor politice
95. Funcţionarea unui regim democratic câştigă în legitimitate, în situaţia respectării drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti
adriana2009
Moderator
 
Mesaje: 43
Membru din: Sâm Iun 13, 2009 10:50 am

de Robot pe

Robot
 
Mesaje: 1
Membru din: 2008
Locaţie: IT

Înapoi la Filosofie

Cine este conectat

Utilizatori înregistraţi: Google [Bot]

cron