Rezolvari la filosofie bacalaureat 2009 Subiectul 1

Rezolvari la filosofie bacalaureat 2009 Subiectul 1

Mesajde adriana2009 pe Sâm Iun 13, 2009 11:28 am

I.1.
1. “Filosofia” este termen din limba greaca si este rezultatul îmbinarii cuvintelor phileo care înseamna “a cauta”, “a iubi” si “Sophia” ce însemna iubire. Prin urmare, sensul etimologic al conceptului de “filosofie” este iubirea de întelepciune.
2. Cine suntem? De unde venim? Care este scopul existenţei mele? Are viaţa vereun sens sau nu?
3. L. Wittgenstein spune că rolul filosofiei este să răspundă la întrebarea: ‘’ Ce se poate spune clar şi cu sens?’’ El introduce , prin raportare la limbaj, distincţia între ‘’’ ceea ce se poate spune şi ceea ce se arată’’ , făcând şi deosebire între ‘’ propoziţiile cu sens şi cele lipsite de sens’’. Filozofia este caracterizată de L. Wittgenstein ca fiind o critică a limbajului. El pune în evidenţă caracterul fictiv al proiectului filozofic de a stabili criterii universale ale certitudinii şi îndoielii. Omul nu poate determina ce este îndoielnic numai în lumina a ceea ce acceptăm în prealabil cert. A accepta ceva ca fiind cert, sau a pune la îndoială un adevăr, nu se face pe baza unor reguli generale, ci însuşind limbajul, adică un anumit mod de a utiliza cuvintele în funcţie de contexte particulare.
4. L. Blaga spune că creaţiile culturale reprezintă revelări ale misterului în care este existenţa umană. Pentru ca geniul uman să devină creator de cultură, a trebuit ca omul să sufere o schimbare radicală în ceea ce priveşte modul său de a exista. Această schimbare a felului de a fi a fiinţei umane, a constituit-o existenţa întru mister şi pentru revelare.. Astfel omul abandonează starea de echilibru şi de securitate a animalului, angajându-se într-un destin creator.
5. - Filozofia este cunoaşterea lucrurilor divine şi omeneşti. - Filozofia este pregătirea pentru moarte.
I. 2
1. Domeniul eticii sau al filosofiei morale presupune sistematizarea, definirea şi aplicarea conceptelor de bine şi rău la comportamentul uman.
Etica aplicată studiază aspectele etice ale politicilor şi practicilor colective sau ale liniilor de conduită individuală.
2. Probleme care constituie obiectul eticii aplicate: 1. Pedeapsa capitală; 2. Avortul; 3. Eutanasia.
3. L. Blaga spune că creaţiile culturale reprezintă revelări ale misterului în care este existenţa umană. Pentru ca geniul uman să devină creator de cultură, a trebuit ca omul să sufere o schimbare radicală în ceea ce priveşte modul său de a exista. Această schimbare a felului de a fi a fiinţei umane, a constituit-o existenţa întru mister şi pentru revelare.. Astfel omul abandonează starea de echilibru şi de securitate a animalului, angajându-se într-un destin creator
4. Dreptul la viaţă face parte din categoria drepturilor şi libertăţilor personale, este un drept negativ, natural, iar dreptul la asistenţă medicală gratuită, din categoria drepturilor economice, sociale şi culturale, este un drept pozitiv, presupune intervenţia statului.
5. Dreputul la libertate este un drept natural al omului şi este un drept negativ al omului.
I. 3
1. Eutanasie: Cuvântul “eutanasie” creat în secolul al XVII-lea de către Francisc Bacon cu sensul de “a muri uşor şi dulce” a căpătat din secolul al XIX-lea sensul de “a omorî din milă”. E vorba, aşadar, de o omucidere voluntară vizând curmarea unor suferinţe considerate inutile.
2. Trei drepturi pozitive ale omului: 1) dreptul la ingrijire medicala, 2) dreptul la educatie, 3) dreptul de participare la viata publică. Pentru ca aceste drepturi sa devina efective statul trebuie sa intervina activ in viata oamenilor (drepturi pozitive).
3. Eutanasia activă: semnifică acţiunea propriu-zisă de ucidere de către doctor a uni pacient care suferă de o boală incurabilă.
4. Etica aplicată este formată dintr-un mănunchi de discipline care încearcă să analizeze filosofic situaţii, dileme din lumea reală. Un rol central în etica aplicată îl joacă argumentarea bazată pe cazuri. Ţelul urmărit este cel al identificării convergenţelor, în cazuri determinate, dintre analizele făcute din perspectiva unor teorii etice diferite. O problemă din lumea reală care a generat o uriaşă literatură în etica aplicată a fost cea a avortului.
Printre disciplinele eticii aplicate se numără etica tehnologiei informaţiei, etica bunăstării animalelor, etica în afaceri, bioetica, etica medicală, etica mediului, etica cercetării ştiinţifice, etica în politicile publice, etica relaţiilor internaţionale, etica mijloacelor de informare.
5. Omul dă sens existenţei sale prin înfăptuirea de creaţii culturale.
I. 4
1. Eutanasie: Cuvântul “eutanasie” creat în secolul al XVII-lea de către Francisc Bacon cu sensul de “a muri uşor şi dulce” a căpătat din secolul al XIX-lea sensul de “a omorî din milă”. E vorba, aşadar, de o omucidere voluntară vizând curmarea unor suferinţe considerate inutile.
2. Trei drepturi pozitive ale omului: 1) dreptul la ingrijire medicala, 2) dreptul la educatie, 3) dreptul de participare la viata publică. Pentru ca aceste drepturi sa devina efective statul trebuie sa intervina activ in viata oamenilor (drepturi pozitive).
3. Existenţialismul - variantă distinctă a filozofiei existenţiale - este o doctrină filozofică şi de acţiune caracterizată printr-o accentuare a individualităţii, propagarea libertăţii individuale şi a subiectivităţii. Fiinţa umană nu este o fiinţă necesară; fiecare dintre noi ar putea la fel de bine să nu fie. Omul există, pur şi simplu, este o fiinţă de prisos. "Omul este o pasiune inutilă". Între aspiraţie şi dumnezeire este vidul absolut, "neantul". De aceea, soluţia este ca omul să se construiască pe sine în fiece clipă.
Filosofia lui Sartre, elaborata in “Fiinta si neamul” ( 1943) descrie fiintele umane ca fiind “abandonate” intr-o lume nelegiuita, lipsita de reguli sau restrictii. Complet liberi, oamenii se autodefinesc, creându-se pe ei insisi si inventandu-si propriile caractere, devenind astfel complet responsabil pentru actiunile lor. Intentiile si scuzele lor nu au nici o valoare in ochii singurilor judecatori – alti indivizi. Sartre are o viziune dramatica a existentei, „existenţa precede esenţa”, prin condiţia sa umană omul fiind condamnat să se creeze pe sine însuşi în libertate şi responsabilitate.
4. Eutanasia involuntara, intr-un anumit sens, poate fi considerata ca fiind opusul eutanasiei voluntare. In primul rand, pentru ca ea presupune aplicarea unei proceduri eutanasice in cazul unui pacient care – fie ca si-a exprimat dorinta de a trai, fie ca, desi ar fi fost in stare sa o faca (capacitatile sale mintale fiind apropape normale) – nu a aratat ca doreste sa moara.
Pacientul, asadar, este omorat sau este lasat sa moara, fara ca el sa-si fi dat acordul pentru aceasta. Eutanasia involuntara, asadar, este mai apropiata de crima decat de moartea prin compasiune, in timp ce eutanasia voluntara este, dimpotriva, mai apropiata de un act de sinucidere.
Etica creştină combate eutanasia. De orice tip ar fi, eutanasia este expresia unei mentalitati secularizate care are pretentia ca omul are dreptul sa dispuna de viata lui si a altuia. Eutanasia este si expresia unei etici hedoniste si utilitariste care nu vad si rostul suferintei, încălcând astfel dreptul suprem al omului –dreptul la viaţă.
Etica aplicată susţine că aplicarea procedurilor de eutanasie este un drept al omului, ba mai mult din perspectiva utilitariştilor aduce plăcerea, fericirea datorită suprimării suferinţei.
5. Potrivit moralei creştine, eutanasia pasivă duce la moartea omului şi reprezintă un rău moral, deoarece numai Creatorul are dreptul să ne ia viaţa.
I. 5
1. Conceptul de sens al vieţii face trimitere la rostul sau scopul vieţii.
2. a. Dreptul la viaţă; b. Libertatea şi securitatea persoanei; c. Dreptul la un proces echitabil.
3. Existenţialismul - variantă distinctă a filozofiei existenţiale - este o doctrină filozofică şi de acţiune caracterizată printr-o accentuare a individualităţii, propagarea libertăţii individuale şi a subiectivităţii. Fiinţa umană nu este o fiinţă necesară; fiecare dintre noi ar putea la fel de bine să nu fie. Omul există, pur şi simplu, este o fiinţă de prisos. "Omul este o pasiune inutilă". Între aspiraţie şi dumnezeire este vidul absolut, "neantul". De aceea, soluţia este ca omul să se construiască pe sine în fiece clipă.
Filosofia lui Sartre, elaborata in “Fiinta si neamul” ( 1943) descrie fiintele umane ca fiind “abandonate” intr-o lume nelegiuita, lipsita de reguli sau restrictii. Complet liberi, oamenii se autodefinesc, creându-se pe ei insisi si inventandu-si propriile caractere, devenind astfel complet responsabil pentru actiunile lor. Intentiile si scuzele lor nu au nici o valoare in ochii singurilor judecatori – alti indivizi. Sartre are o viziune dramatică a existenţei.
4. Dreptul la liberă circulaţie, este un drept individual, face parte din drepturile politice şi deoarece ptr. asigurarea lui trebuie să intervină statul, este un drept pozitiv.
5. Numai într-un stat de drept se poate milita pentru lărgirea sferei de aplicare a drepturilor pozitive ale omului.
I. 6
1. Drepturile omului formează un ansamblu de perogative şi puteri de care indivizii dispun în raport cu statul.
2. Trei drepturi pozitive ale omului: 1) dreptul la ingrijire medicala, 2) dreptul la educatie, 3) dreptul de participare la viata publică. Pentru ca aceste drepturi sa devina efective statul trebuie sa intervina activ in viata oamenilor (drepturi pozitive).
3. Dreptul la viata. 1) ‘’Orice persoana are dreptul la viata.’’ Referitor la dreptul la viata, Conventia Europeana a Drepturilor Omului, dispune urmatoarele “dreptul la viata al oricarei persoane este protejat prin lege. Moartea nu poate fi cauzata cuiva în mod intentionat, decât în executarea unei sentinte capitale pronuntate de un tribunal în cazul în care infractiunea este sactionata cu aceasta pedeapsa prin lege.” Deasemenea se mai dispune “ moartea nu este considerata ca fiind cauzata prin încalcarea acestui articol (art 2 CEDO) în cazurile în care aceasta ar rezulta dintr-o recurgere absolut necesara la forta , si anume: a)pentru a asigura apararea oricarei persoane împotriva violentei ilegale; b)pentru a efectua o arestare legala sau pentru împiedica evadarea unei personae legal detinute c)pentru a reprima, conform legii, tulburarile violente sau o insurectie”. 2.) Nimeni nu poate fi condamnat la pedeapsa cu moartea sau executat Conform CEDO “pedeapsa cu moartea este abolita. Nimeni nu poate fi condamnat la o asemenea pedeapsa si nici executat”
4. Dreptul la educaţie este un drept individual, din categoria drepturilor economice, sociale şi culturale, este un drept pozitiv, presupune intervenţia statului
5. Potrivit moralei creştine, prin eutanasiere se încalcă cel mai preţios drept al omului: dreptul la viaţă.
I. 7
1. Drepturile naturale ( drepturi negative) :Totalitatea drepturilor înnăscute, inerente naturii umane. Toţi oamenii dispun de o măsură egală de drepturi naturale (de ex. dreptul la viaţă şi la integritate corporală sau la libertate personală), indiferent de sex sau vârstă, de poziţia socială, de timpul, de locul şi de ordinea statală în care trăieşte. Drepturile naturale sunt drepturi suprastatale şi de aceea nemodificabile, "eterne"; ele se deosebesc de prevederile statale şi de normele legale care se pot schimba de-a lungul istoriei, adică de dreptul pozitiv, emiţând pretenţia că au o calitate juridică mai sporită faţă de acesta din urmă.
2. a. Dreptul la viaţă; b. Libertatea şi securitatea persoanei; c. Dreptul la un proces echitabil.
3. Eutanasia activă: semnifică acţiunea propriu-zisă de ucidere de către doctor a uni pacient care suferă de o boală incurabilă.
Etica creştină combate eutanasia. De orice tip ar fi, eutanasia este expresia unei mentalitati secularizate care are pretentia ca omul are dreptul sa dispuna de viata lui si a altuia. Eutanasia este si expresia unei etici hedoniste si utilitariste care nu vad si rostul suferintei, încălcând astfel dreptul suprem al omului –dreptul la viaţă.
Etica aplicată susţine că aplicarea procedurilor de eutanasie este un drept al omului, ba mai mult din perspectiva utilitariştilor aduce plăcerea, fericirea datorită suprimării suferinţei.
4. L. Wittgenstein spune că rolul filosofiei este să răspundă la întrebarea: ‘’ Ce se poate spune clar şi cu sens?’’ El introduce , prin raportare la limbaj, distincţia între ‘’’ ceea ce se poate spune şi ceea ce se arată’’ , făccând şi deosebire între ‘’ propoziţiile cu sens şi cele lipsite de sens’’. Filozofia este caracterizată de L. Wittgenstein ca fiind o critică a limbajului. El pune în evidenţă caracterul fictiv al proiectului filozofic de a stabili criterii universale ale certitudinii şi îndoielii. Omul nu poate determina ce este îndoielnic numai în lumina a ceea ce acceptăm în prealabil cert. A accepta ceva ca fiind cert, sau a pune la îndoială un adevăr, nu se face pe baza unor reguli generale, ci însuşind limbajul, adică un anumit mod de a utiliza cuvintele în funcţie de contexte particulare.
5. ‘’Moarte bună" = Eu-thanasia. Biserica ortodoxă nu consideră o acţiune morală de a-l lăsa pe un bolnav să-şi găsească sfârşitul prin moarte bună.
I. 8
1. Conceptului de drepturi pozitive ale omului se referă la categoria de drepturi pentru a căror respectare este necesară intervenţia statului, sunt îndeosebi de natură socială, economică, culturală şi nivelul de aplicare depinde şi de gradul general de dezvoltare a statului, de sistemul democratic, dar şi de forţa sa economică şi financiară.
2. Trei teme de etică aplicată: 1) pedeapsa capitală; 2) avortul; 3) euthanasia.
3. Drepturile omului sunt Universale- se aplică in mod egal pentru toate persoanele.
4. L. Wittgenstein spune că rolul filosofiei este să răspundă la întrebarea: ‘’ Ce se poate spune clar şi cu sens?’’ El introduce , prin raportare la limbaj, distincţia între ‘’’ ceea ce se poate spune şi ceea ce se arată’’ , făccând şi deosebire între ‘’ propoziţiile cu sens şi cele lipsite de sens’’. Filozofia este caracterizată de L. Wittgenstein ca fiind o critică a limbajului. El pune în evidenţă caracterul fictiv al proiectului filozofic de a stabili criterii universale ale certitudinii şi îndoielii. Omul nu poate determina ce este îndoielnic numai în lumina a ceea ce acceptăm în prealabil cert. A accepta ceva ca fiind cert, sau a pune la îndoială un adevăr, nu se face pe baza unor reguli generale, ci însuşind limbajul, adică un anumit mod de a utiliza cuvintele în funcţie de contexte particulare.
5. ‘’Moarte bună" = Eu-thanasia. Potrivit moralei creştine, moartea bună încalcă dreptul fundamental al omului, dreptul la viaţă.
I. 9
1. Conceptul de sens al vieţii face trimitere la rostul sau scopul vieţii.
2. Trei drepturi positive: 1.) Dreptul la o viaţă decentă (la un nivel de viaţă satisfăcător) 2.) Dreptul la educaţie 3. ) Dreptul la muncă
3. Dreptul la o viaţă decentă (la un nivel de viaţă satisfăcător) . Prin acest drept se înţelege dreptul la : hrană; îmbrăcăminte; locuinţă satisfăcătoare. Pactul pune accent pe dreptul fundamental pe care-l au toate persoanele la hrană şi un adăpost pentru aceasta statele adoptă individual sau în comun măsuri de cooperare internaţională necesare pentru a ameliora metodele de producere, conservare şi distribuţie a alimentelor prin: difuzarea principiilor de educaţie nutriţională; dezvoltare durabilă; reforma regimurilor agrare şi acolo unde este cazul asigurarea punerii în valoare a utilizării resurselor naturale.
4. Dreptul de proprietate este un drept individual, din categoria drepturilor economice şi sociale, este un drept pozitiv, presupune intervenţia statului, care să reglementeze şi să apere dreptul de proprietate.
5. Numai într-un stat de drept se pot dezvolta şi apăra drepturile omului.
I. 10
1. Moarte bună = Eutanasie. Cuvântul “eutanasie” creat în secolul al XVII-lea de către Francisc Bacon cu sensul de “a muri uşor şi dulce” a căpătat din secolul al XIX-lea sensul de “a omorî din milă”. E vorba, aşadar, de o omucidere voluntară vizând curmarea unor suferinţe considerate inutile.
2. Trei teme de etică aplicată: 1) pedeapsa capitală; 2) avortul; 3) euthanasia.
3. Eutanasia activă: semnifică acţiunea propriu-zisă de ucidere de către doctor a uni pacient care suferă de o boală incurabilă. Demersurile teoretice au ridicat probleme de ordin moral, mai ales pentru medici.
Etica creştină combate eutanasia. De orice tip ar fi, eutanasia este expresia unei mentalitati secularizate care are pretentia ca omul are dreptul sa dispuna de viata lui si a altuia. Eutanasia este si expresia unei etici hedoniste si utilitariste care nu vad si rostul suferintei, încălcând astfel dreptul suprem al omului –dreptul la viaţă.
Etica aplicată susţine că aplicarea procedurilor de eutanasie este un drept al omului, ba mai mult din perspectiva utilitariştilor aduce plăcerea, fericirea datorită suprimării suferinţei.
4. Dreptul la condiţii de muncă, echitabile şi corecte presupune că orice lucrător are dreptul la condiţii de muncă care să respecte sănătatea, securitatea şi demnitatea sa. Deasemenea, orice lucrător are dreptul la o limitare a duratei maxime de muncă şi la perioade de odihnă zilnică şi săptămânală, precum şi la o perioadă anuală de concediu plătit. Este un drept individual, din categoria drepturilor economice şi sociale, este un drept pozitiv, presupune intervenţia statului, care să reglementeze şi să apere acest drept.
5. Numai într-un stat de drept se pot dezvolta şi apăra drepturile omului.
I. 11
1. “Filosofia” este termen din limba greaca si este rezultatul îmbinarii cuvintelor phileo care înseamna “a cauta”, “a iubi” si “Sophia” ce însemna iubire. Prin urmare, sensul etimologic al conceptului de “filosofie” este iubirea de întelepciune.
2. a. Dreptul la viaţă; b. Libertatea şi securitatea persoanei; c. Dreptul la un proces echitabil.
3. Dreptul la condiţii de muncă, echitabile şi corecte presupune că orice lucrător are dreptul la condiţii de muncă care să respecte sănătatea, securitatea şi demnitatea sa. Deasemenea, orice lucrător are dreptul la o limitare a duratei maxime de muncă şi la perioade de odihnă zilnică şi săptămânală, precum şi la o perioadă anuală de concediu plătit. Este un drept individual, din categoria drepturilor economice şi sociale, este un drept pozitiv, presupune intervenţia statului, care să reglementeze şi să apere acest drept.
4. Eutanasia pasivă: reprezintă actul de a permite unui pacient care suferă de o boală incurabilă să moară prin retragerea tratamentului care îi asigură supraveţuirea.
Etica creştină combate eutanasia. De orice tip ar fi, eutanasia este expresia unei mentalitati secularizate care are pretentia ca omul are dreptul sa dispuna de viata lui si a altuia. Eutanasia este si expresia unei etici hedoniste si utilitariste care nu vad si rostul suferintei, încălcând astfel dreptul suprem al omului –dreptul la viaţă.
Etica aplicată susţine că aplicarea procedurilor de eutanasie este un drept al omului, ba mai mult din perspectiva utilitariştilor aduce plăcerea, fericirea datorită suprimării suferinţei.
5. ‘’Moarte bună" = Eu-thanasia. Potrivit moralei creştine, moartea bună încalcă dreptul fundamental al omului, dreptul la viaţă.
I. 12
1. Conceptului de drepturi pozitive ale omului se referă la categoria de drepturi pentru a căror respectare este necesară intervenţia statului, sunt îndeosebi de natură socială, economică, culturală şi nivelul de aplicare depinde şi de gradul general de dezvoltare a statului, de sistemul democratic, dar şi de forţa sa economică şi financiară.
2. Trei tipuri de eutanasie: a.. După modul şi mijloacele de realizare (eutanasia activă sau pasivă), b. În funcţie de acordul bolnavului( voluntară, nonvoluntară şi involuntară) .
3. Eutanasia activă: semnifică acţiunea propriu-zisă de ucidere de către doctor a uni pacient care suferă de o boală incurabilă. Demersurile teoretice au ridicat probleme de ordin moral, mai ales pentru medici.
Etica creştină combate eutanasia. De orice tip ar fi, eutanasia este expresia unei mentalitati secularizate care are pretentia ca omul are dreptul sa dispuna de viata lui si a altuia. Eutanasia este si expresia unei etici hedoniste si utilitariste care nu vad si rostul suferintei, încălcând astfel dreptul suprem al omului –dreptul la viaţă.
Etica aplicată susţine că aplicarea procedurilor de eutanasie este un drept al omului, ba mai mult din perspectiva utilitariştilor aduce plăcerea, fericirea datorită suprimării suferinţei.
4. Se spune ca filosofia este alaturi de stiinta,religie,arta,un domeniu specific al culturii,o manifestare a spiritului uman.Etimologic, stiu ca “filosofie” inseamna “dragoste de intelepciune”. Pe langa aceasta acceptiune, ganditorii greci i-au dat si alte intelesuri cum ar fi “cunoasterea a celor ce sunt ca fiind ceea ce sunt ” , ”cunoasterea a celor divine si omenesti” ,”pregatrea pentru moarte”. Filosofia ofera modele de viata demna, repere si critici valorice deoarece “intrucat nu putem trai oricat, nu putem trai oricum”.Definitia provenita din scopurile si aspiratiile mai indepartate ale filosofiei indeamna fiinta umana la “asemanare cu divinitatea ,pe cat ii sta omului in putinta”,adica la autoperfectiune spirituala si implinire morala.
5. Sistemul drepturilor omului are ca scop principal prevenirea discriminării indivizilor pe diferite criterii.
I. 13
1. Conceptul de sens al vieţii face trimitere la rostul sau scopul vieţii.
2. Probleme care constituie obiectul eticii aplicate: 1. Pedeapsa capitală; 2. Avortul; 3. Eutanasia.
3. Eutanasia activă: semnifică acţiunea propriu-zisă de ucidere de către doctor a uni pacient care suferă de o boală incurabilă. Demersurile teoretice au ridicat probleme de ordin moral, mai ales pentru medici.
Etica creştină combate eutanasia. De orice tip ar fi, eutanasia este expresia unei mentalitati secularizate care are pretentia ca omul are dreptul sa dispuna de viata lui si a altuia. Eutanasia este si expresia unei etici hedoniste si utilitariste care nu vad si rostul suferintei, încălcând astfel dreptul suprem al omului –dreptul la viaţă.
Etica aplicată susţine că aplicarea procedurilor de eutanasie este un drept al omului, ba mai mult din perspectiva utilitariştilor aduce plăcerea, fericirea datorită suprimării suferinţei.
4. Dreptul la libertatea de asociere, este un drept individual, din categoria drepturilor politice, este un drept pozitiv, presupune intervenţia statului, care să reglementeze şi să apere acest drept.
5. Statul este obligat să apere cu toată forţa drepturile negative ale omului, drepturi naturale câştigate odată cu naşterea sa.
I. 14
1. Conceptul de sens al vieţii face trimitere la rostul sau scopul vieţii.
2. Două caracteristici ale eticii aplicate: necestatea argumentării pe baza de cazuri, multiplicarea codurilor de etică pe domenii specializate, de la bioetică la etica jurnalistică.
3. Existenţialismul - variantă distinctă a filozofiei existenţiale - este o doctrină filozofică şi de acţiune caracterizată printr-o accentuare a individualităţii, propagarea libertăţii individuale şi a subiectivităţii. Fiinţa umană nu este o fiinţă necesară; fiecare dintre noi ar putea la fel de bine să nu fie. Omul există, pur şi simplu, este o fiinţă de prisos. "Omul este o pasiune inutilă". Între aspiraţie şi dumnezeire este vidul absolut, "neantul". De aceea, soluţia este ca omul să se construiască pe sine în fiece clipă.
Filosofia lui Sartre, elaborata in “Fiinta si neamul” ( 1943) descrie fiintele umane ca fiind “abandonate” intr-o lume nelegiuita, lipsita de reguli sau restrictii. Complet liberi, oamenii se autodefinesc, creându-se pe ei insisi si inventandu-si propriile caractere, devenind astfel complet responsabil pentru actiunile lor. Intentiile si scuzele lor nu au nici o valoare in ochii singurilor judecatori – alti indivizi. Sartre are o viziune dramatică a existenţei, „existenţa precede esenţa”, prin condiţia sa umană omul fiind condamnat să se creeze pe sine însuşi în libertate şi responsabilitate.
4. Dreptul la libertatea de întrunire paşnică , este un drept individual, din categoria drepturilor politice, este un drept pozitiv, presupune intervenţia statului, care să reglementeze şi să apere acest drept
5. Etica creştină arată că un medic face o acţiune imorală dacă săvârşeşte actul de moarte bună ( eutanasiere ).
I. 15
1. “Filosofia” este termen din limba greaca si este rezultatul îmbinarii cuvintelor phileo care înseamna “a cauta”, “a iubi” si “Sophia” ce însemna iubire. Prin urmare, sensul etimologic al conceptului de “filosofie” este iubirea de întelepciune.
2. 1) Orice fiinta umana are dreptul la viata, la libertate si la securitatea persoanei sale. 2) Nimeni nu va fi tinut în sclavie, nici în servitute; slavajul si comertul cu sclavi sunt interzise sub toate formele lor. 3) Nimeni nu va fi supus la torturi, nici la pedepse sau tratamente crude, inumane sau degrandante.
3. Eutanasia pasivă: reprezintă actul de a permite unui pacient care suferă de o boală incurabilă să moară prin retragerea tratamentului care îi asigură supraveţuirea.
Etica creştină combate eutanasia. De orice tip ar fi, eutanasia este expresia unei mentalitati secularizate care are pretentia ca omul are dreptul sa dispuna de viata lui si a altuia. Eutanasia este si expresia unei etici hedoniste si utilitariste care nu vad si rostul suferintei, încălcând astfel dreptul suprem al omului –dreptul la viaţă.
Etica aplicată susţine că aplicarea procedurilor de eutanasie este un drept al omului, ba mai mult din perspectiva utilitariştilor aduce plăcerea, fericirea datorită suprimării suferinţei.
4. Etica aplicată este formată dintr-un mănunchi de discipline care încearcă să analizeze filosofic situaţii, dileme din lumea reală. Un rol central în etica aplicată îl joacă argumentarea bazată pe cazuri. Ţelul urmărit este cel al identificării convergenţelor, în cazuri determinate, dintre analizele făcute din perspectiva unor teorii etice diferite. O problemă din lumea reală care a generat o uriaşă literatură în etica aplicată a fost cea a avortului.
Printre disciplinele eticii aplicate se numără etica tehnologiei informaţiei, etica bunăstării animalelor, etica în afaceri, bioetica, etica medicală, etica mediului, etica cercetării ştiinţifice, etica în politicile publice, etica relaţiilor internaţionale, etica mijloacelor de informare.
5. Etica creştină arată că acţiunea de suprimare a vieţii prin eutanasie se încalcă grav drepturile inalianabile ale omului.
I. 16
1. Eutanasia involuntara, intr-un anumit sens, poate fi considerata ca fiind opusul eutanasiei voluntare. In primul rand, pentru ca ea presupune aplicarea unei proceduri eutanasice in cazul unui pacient care – fie ca si-a exprimat dorinta de a trai, fie ca, desi ar fi fost in stare sa o faca (capacitatile sale mintale fiind apropape normale) – nu a aratat ca doreste sa moara.
Pacientul, asadar, este omorat sau este lasat sa moara, fara ca el sa-si fi dat acordul pentru aceasta. Eutanasia involuntara, asadar, este mai apropiata de crima decat de moartea prin compasiune, in timp ce eutanasia voluntara este, dimpotriva, mai apropiata de un act de sinucidere.
Etica creştină combate eutanasia. De orice tip ar fi, eutanasia este expresia unei mentalitati secularizate care are pretentia ca omul are dreptul sa dispuna de viata lui si a altuia. Eutanasia este si expresia unei etici hedoniste si utilitariste care nu vad si rostul suferintei, încălcând astfel dreptul suprem al omului –dreptul la viaţă.
Etica aplicată susţine că aplicarea procedurilor de eutanasie este un drept al omului, ba mai mult din perspectiva utilitariştilor aduce plăcerea, fericirea datorită suprimării suferinţei.
2. Magna Charta a Angliei ( 1215 ) şi Declaraţiile drepurilor omului – americană în 1791 şi franceză în 1789.
3. Dreptul de a întemia o familie. O caracteristică a cestui drept este că ‘’Nici o căsătorie nu va putea fi încheiată fără consimţământul liber şi deplin al viitorilor soţi.’’ Aceasta presupune că la temelia unei familii trebuie să stea iubirea, dorinţa de a făuri un viitor comun, de a avea urmaşi şi de a-şi asuma împreună responsabilităţile sociale.
4. Se spune ca filosofia este alaturi de stiinta,religie,arta,un domeniu specific al culturii,o manifestare a spiritului uman.Etimologic, stiu ca “filosofie” inseamna “dragoste de intelepciune”. Pe langa aceasta acceptiune,ganditorii greci i-au dat si alte intelesuri cum ar fi “cunoasterea a celor ce sunt ca fiind ceea ce sunt ” , ”cunoasterea a celor divine si omenesti” ,”pregatrea pentru moarte”. Filosofia ofera modele de viata demna, repere si critici valorice pentru fiecare persoană, deoarece “intrucat nu putem trai oricat, nu putem trai oricum”.Definitia provenita din scopurile si aspiratiile mai indepartate ale filosofiei indeamna fiinta umana la “asemanare cu divinitatea ,pe cat ii sta omului in putinta”, adica la autoperfectiune spirituala si implinire morala.
5. Etica aplicată rezolvă o necesitate umană, legată îndeosebi de suferinţă, însă moralitate unei asemenea acţiuni naşte controverse în sânul societăţii.
I. 17
1. Eutanasia voluntară este actiunea prin care, intr-un mod nedureros, se suprima viata unei persoane a carei suferinta grea si prelungita, este considerata iremediabila. Hotararea de a recurge la aceasta metoda aparţine bolnavului, şi medicul aplică eutanasierea avand la baza compasiunea sau mila fata de persoana care sufera. Poate fi activă sau pasivă. Eutanasia pasivă: reprezintă actul de a permite unui pacient care suferă de o boală incurabilă să moară prin retragerea tratamentului care îi asigură supraveţuirea. Eutanasia activă: semnifică acţiunea propriu-zisă de ucidere de către doctor a uni pacient care suferă de o boală incurabilă.
Etica creştină combate eutanasia. De orice tip ar fi, eutanasia este expresia unei mentalitati secularizate care are pretentia ca omul are dreptul sa dispuna de viata lui si a altuia. Eutanasia este si expresia unei etici hedoniste si utilitariste care nu vad si rostul suferintei, încălcând astfel dreptul suprem al omului –dreptul la viaţă.
Etica aplicată susţine că aplicarea procedurilor de eutanasie este un drept al omului, ba mai mult din perspectiva utilitariştilor aduce plăcerea, fericirea datorită suprimării suferinţei.
2. Magna Charta a Angliei ( 1215 ) şi Declaraţiile drepurilor omului – americană în 1791 şi franceză în 1789.
3. Existenţialismul - variantă distinctă a filozofiei existenţiale - este o doctrină filozofică şi de acţiune caracterizată printr-o accentuare a individualităţii, propagarea libertăţii individuale şi a subiectivităţii. Fiinţa umană nu este o fiinţă necesară; fiecare dintre noi ar putea la fel de bine să nu fie. Omul există, pur şi simplu, este o fiinţă de prisos. "Omul este o pasiune inutilă". Între aspiraţie şi dumnezeire este vidul absolut, "neantul". De aceea, soluţia este ca omul să se construiască pe sine în fiece clipă.
Filosofia lui Sartre, elaborata in “Fiinta si neamul” ( 1943) descrie fiintele umane ca fiind “abandonate” intr-o lume nelegiuita, lipsita de reguli sau restrictii. Complet liberi, oamenii se autodefinesc, creându-se pe ei insisi si inventandu-si propriile caractere, devenind astfel complet responsabil pentru actiunile lor. Intentiile si scuzele lor nu au nici o valoare in ochii singurilor judecatori – alti indivizi. Sartre are o viziune dramatică a existenţei, „existenţa precede esenţa”, prin condiţia sa umană omul fiind condamnat să se creeze pe sine însuşi în libertate şi responsabilitate.
4. Dreptul la viaţă este inalienabil, dar şi dreptul la fericire sau de a nu suferii. Evident că între dreptul la viaţă şi eutanasie este o cantradicţie. Totuşi, apreciez că omul în situaţii limite are dreptul de a-şi curma suferinţa, sub asistenţă medicală.
5. Democraţia se fundamentează pe sistemul de implementare şi apărare a drepturilor omului.
I. 18
1. Eutanasie nonvoluntară - Pacientul nu-şi poate exprima voinţa. Decizia este a familiei sau a medicului. Se aplică: a) in cazul in care, din cauza unui accident sau a unei boli, pacientul nu mai poate lua vreo decizie; b) in cazul neadministrarii hranei sau a tratamentului unui nou nascut plurimalformat; c) in cazul bolnavului aflat in coma profunda. ( Coma profunda nu se confunda cu moartea cerebrala).
Etica creştină combate eutanasia. De orice tip ar fi, eutanasia este expresia unei mentalitati secularizate care are pretentia ca omul are dreptul sa dispuna de viata lui si a altuia. Eutanasia este si expresia unei etici hedoniste si utilitariste care nu vad si rostul suferintei, încălcând astfel dreptul suprem al omului –dreptul la viaţă.
Etica aplicată susţine că aplicarea procedurilor de eutanasie este un drept al omului, ba mai mult din perspectiva utilitariştilor aduce plăcerea, fericirea datorită suprimării suferinţei.
2. 1) Orice fiinta umana are dreptul la viata, la libertate si la securitatea persoanei sale. 2) Nimeni nu va fi tinut în sclavie, nici în servitute; slavajul si comertul cu sclavi sunt interzise sub toate formele lor. 3) Nimeni nu va fi supus la torturi, nici la pedepse sau tratamente crude, inumane sau degrandante.
3. Eutanasia activă: semnifică acţiunea propriu-zisă de ucidere de către doctor a uni pacient care suferă de o boală incurabilă. Demersurile teoretice au ridicat probleme de ordin moral, mai ales pentru medici.
Etica creştină combate eutanasia. De orice tip ar fi, eutanasia este expresia unei mentalitati secularizate care are pretentia ca omul are dreptul sa dispuna de viata lui si a altuia. Eutanasia este si expresia unei etici hedoniste si utilitariste care nu vad si rostul suferintei, încălcând astfel dreptul suprem al omului –dreptul la viaţă.
Etica aplicată susţine că aplicarea procedurilor de eutanasie este un drept al omului, ba mai mult din perspectiva utilitariştilor aduce plăcerea, fericirea datorită suprimării suferinţei.
4. Dreptul de a întemia o familie, este un drept individual, din categoria drepturilor sociale, este un drept pozitiv, presupune intervenţia statului, care să reglementeze şi să apere acest drept
5. Sensul vieţii unui om este să – şi descopere şi pună în valoare destinul creator.
I. 19
1. Eutanasia voluntară este actiunea prin care, intr-un mod nedureros, se suprima viata unei persoane a carei suferinta grea si prelungita, este considerata iremediabila. Hotararea de a recurge la aceasta metoda aparţine bolnavului, şi medicul aplică eutanasierea avand la baza compasiunea sau mila fata de persoana care sufera. Poate fi activă sau pasivă. Eutanasia pasivă: reprezintă actul de a permite unui pacient care suferă de o boală incurabilă să moară prin retragerea tratamentului care îi asigură supraveţuirea. Eutanasia activă: semnifică acţiunea propriu-zisă de ucidere de către doctor a uni pacient care suferă de o boală incurabilă.
Etica creştină combate eutanasia. De orice tip ar fi, eutanasia este expresia unei mentalitati secularizate care are pretentia ca omul are dreptul sa dispuna de viata lui si a altuia. Eutanasia este si expresia unei etici hedoniste si utilitariste care nu vad si rostul suferintei, încălcând astfel dreptul suprem al omului –dreptul la viaţă.
Etica aplicată susţine că aplicarea procedurilor de eutanasie este un drept al omului, ba mai mult din perspectiva utilitariştilor aduce plăcerea, fericirea datorită suprimării suferinţei.
2. Magna Charta a Angliei ( 1215 ) şi Declaraţiile drepurilor omului – americană în 1791 şi franceză în 1789.
3. Existenţialismul - variantă distinctă a filozofiei existenţiale - este o doctrină filozofică şi de acţiune caracterizată printr-o accentuare a individualităţii, propagarea libertăţii individuale şi a subiectivităţii. Fiinţa umană nu este o fiinţă necesară; fiecare dintre noi ar putea la fel de bine să nu fie. Omul există, pur şi simplu, este o fiinţă de prisos. "Omul este o pasiune inutilă". Între aspiraţie şi dumnezeire este vidul absolut, "neantul". De aceea, soluţia este ca omul să se construiască pe sine în fiece clipă.
Filosofia lui Sartre, elaborata in “Fiinta si neamul” ( 1943) descrie fiintele umane ca fiind “abandonate” intr-o lume nelegiuita, lipsita de reguli sau restrictii. Complet liberi, oamenii se autodefinesc, creându-se pe ei insisi si inventandu-si propriile caractere, devenind astfel complet responsabil pentru actiunile lor. Intentiile si scuzele lor nu au nici o valoare in ochii singurilor judecatori – alti indivizi. Sartre are o viziune dramatică a existenţei, „existenţa precede esenţa”, prin condiţia sa umană omul fiind condamnat să se creeze pe sine însuşi în libertate şi responsabilitate.
4. Dreptul la securitatea persoanei, din categoria drepturilor şi libertăţilor personale, individuale, drept pozitiv, statul asumându –şi răspunderi în acest sens.
5. Statul este obligat să respecte şi să apere drepturile negative ale omului, drepturi naturale câştigate odată cu naşterea.
I. 20
1. Eutanasia pasivă: reprezintă actul de a permite unui pacient care suferă de o boală incurabilă să moară prin retragerea tratamentului care îi asigură supraveţuirea.
2. Magna Charta a Angliei ( 1215 ) şi Declaraţiile drepurilor omului – americană în 1791 şi franceză în 1789.
3. L. Wittgenstein spune că rolul filosofiei este să răspundă la întrebarea: ‘’ Ce se poate spune clar şi cu sens?’’ El introduce , prin raportare la limbaj, distincţia între ‘’’ ceea ce se poate spune şi ceea ce se arată’’ , făccând şi deosebire între ‘’ propoziţiile cu sens şi cele lipsite de sens’’. Filozofia este caracterizată de L. Wittgenstein ca fiind o critică a limbajului. El pune în evidenţă caracterul fictiv al proiectului filozofic de a stabili criterii universale ale certitudinii şi îndoielii. Omul nu poate determina ce este îndoielnic numai în lumina a ceea ce acceptăm în prealabil cert. A accepta ceva ca fiind cert, sau a pune la îndoială un adevăr, nu se face pe baza unor reguli generale, ci însuşind limbajul, adică un anumit mod de a utiliza cuvintele în funcţie de contexte particulare.
4. Dreptul la libertate din categoria drepturilor şi libertăţilor personale, individuale, drept pozitiv, statul asumându –şi răspunderi în acest sens.
5. Natură umană prin revelare caută să dea sens vieţii.
I. 21
1. “Filosofia” este termen din limba greaca si este rezultatul îmbinarii cuvintelor phileo care înseamna “a cauta”, “a iubi” si “Sophia” ce însemna iubire. Prin urmare, sensul etimologic al conceptului de “filosofie” este iubirea de întelepciune.
2. a. Dreptul la viaţă; b. Libertatea şi securitatea persoanei; c. Dreptul la un proces echitabil.
3. Eutanasia activă: semnifică acţiunea propriu-zisă de ucidere de către doctor a unui pacient care suferă de o boală incurabilă. Demersurile teoretice au ridicat probleme de ordin moral, mai ales pentru medici.
Etica creştină combate eutanasia. De orice tip ar fi, eutanasia este expresia unei mentalitati secularizate care are pretentia ca omul are dreptul sa dispuna de viata lui si a altuia. Eutanasia este si expresia unei etici hedoniste si utilitariste care nu vad si rostul suferintei, încălcând astfel dreptul suprem al omului –dreptul la viaţă.
Etica aplicată susţine că aplicarea procedurilor de eutanasie este un drept al omului, ba mai mult din perspectiva utilitariştilor aduce plăcerea, fericirea datorită suprimării suferinţei.
4. Dreptul la viaţă, din categoria drepturilor şi libertăţilor personale, individuale, drept natural.
5. Democraţia stă la baza respectării drepturilor omului.
I. 22
1. Moarte bună - Eutanasie: Cuvântul “eutanasie” creat în secolul al XVII-lea de către Francisc Bacon cu sensul de “a muri uşor şi dulce” a căpătat din secolul al XIX-lea sensul de “a omorî din milă”. E vorba, aşadar, de o omucidere voluntară vizând curmarea unor suferinţe considerate inutile.
2. a. Dreptul la viaţă; b. Libertatea şi securitatea persoanei; c. Dreptul la un proces echitabil.
3. Dreptul de a întemia o familie. O caracteristică a cestui drept este că ‘’Nici o căsătorie nu va putea fi încheiată fără consimţământul liber şi deplin al viitorilor soţi.’’ Aceasta presupune că la temelia unei familii trebuie să stea iubirea, dorinţa de a făuri un viitor comun, de a avea urmaşi şi de a-şi asuma împreună responsabilităţile sociale.
4. Dreptul la liberă circulaţie, drept individual, din categoria drepturilor în raport cu comunitatea şi exteriorul, drept pozitiv deoarece statul are rol de reglementare.
5. Drepturile negative ale omului sunt insuficiente fără drepturile positive, de aceea o democraţie consolidată asigură împlinirea fiienţei umane.
I. 23
1. “Filosofia” este termen din limba greaca si este rezultatul îmbinarii cuvintelor phileo care înseamna “a cauta”, “a iubi” si “Sophia” ce însemna iubire. Prin urmare, sensul etimologic al conceptului de “filosofie” este iubirea de întelepciune.
2. Magna Charta a Angliei ( 1215 ) şi Declaraţiile drepurilor omului – americană în 1791 şi franceză în 1789.
3. Eutanasia activă: semnifică acţiunea propriu-zisă de ucidere de către doctor a unui pacient care suferă de o boală incurabilă. O caracteristică poate fi eutanasia voluntară, bolnavul nefiind în deplinătatea facultăţilor mintale, inconştient, hotărârea fiind luată de famile împreună cu medicul. Oare pacientul nu mai are nicio şansă? Dacă Dumnezeu îşi întoarce faţa către el?
4. Dreptul de a întemia o familie, este din categoria drepturilor în raport cu comunitatea şi exteriorul, subcategoria dreptul la viaţă privată, drept individual, pozitiv deoarece statul reglementează instituţia căsătoriei.
5. Din perspective moralei creştine, eutanasiea voluntară duce la suprimarea vieţii şi încalcă drepturile naturale ale omului.
I. 24
1. Drepurile omului formează un ansamblu de perogative şi puteri de care indivizii dispun în raport cu statul.
2. Trei tipuri de eutanasie: a.. După modul şi mijloacele de realizare (eutanasia activă sau pasivă), b. În funcţie de acordul bolnavului( voluntară, nonvoluntară şi involuntară) .
3. Eutanasia activă: semnifică acţiunea propriu-zisă de ucidere de către doctor a unui pacient care suferă de o boală incurabilă. Demersurile teoretice au ridicat probleme de ordin moral, mai ales pentru medici. Teoreticienii eticii aplicate spun că din punct de vedere moral este mai bine ca medicul să-şi asume răspunderea, evident după demersurile legale ale pacientului, decât să-l lase pe acesta să moară în chinuri.
Etica creştină combate eutanasia. De orice tip ar fi, eutanasia este expresia unei mentalitati secularizate care are pretentia ca omul are dreptul sa dispuna de viata lui si a altuia. Eutanasia este si expresia unei etici hedoniste si utilitariste care nu vad si rostul suferintei, încălcând astfel dreptul suprem al omului –dreptul la viaţă.
Etica aplicată susţine că aplicarea procedurilor de eutanasie este un drept al omului, ba mai mult din perspectiva utilitariştilor aduce plăcerea, fericirea datorită suprimării suferinţei.
4. Dreptul la condiţii de muncă, echitabile şi corecte presupune că orice lucrător are dreptul la condiţii de muncă care să respecte sănătatea, securitatea şi demnitatea sa. Deasemenea, orice lucrător are dreptul la o limitare a duratei maxime de muncă şi la perioade de odihnă zilnică şi săptămânală, precum şi la o perioadă anuală de concediu plătit. Este un drept individual, din categoria drepturilor economice şi sociale, este un drept pozitiv, presupune intervenţia statului, care să reglementeze şi să apere acest drept.
5. Sistemul drepturilor omului are ca scop principal prevenirea discriminării indivizilor pe diferite criterii.
I. 25
1. Eutanasia involuntara, intr-un anumit sens, poate fi considerata ca fiind opusul eutanasiei voluntare. In primul rand, pentru ca ea presupune aplicarea unei proceduri eutanasice in cazul unui pacient care – fie ca si-a exprimat dorinta de a trai, fie ca, desi ar fi fost in stare sa o faca (capacitatile sale mintale fiind apropape normale) – nu a aratat ca doreste sa moara.
Pacientul, asadar, este omorat sau este lasat sa moara, fara ca el sa-si fi dat acordul pentru aceasta. Eutanasia involuntara, asadar, este mai apropiata de crima decat de moartea prin compasiune, in timp ce eutanasia voluntara este, dimpotriva, mai apropiata de un act de sinucidere.
Etica creştină combate eutanasia. De orice tip ar fi, eutanasia este expresia unei mentalitati secularizate care are pretentia ca omul are dreptul sa dispuna de viata lui si a altuia. Eutanasia este si expresia unei etici hedoniste si utilitariste care nu vad si rostul suferintei, încălcând astfel dreptul suprem al omului –dreptul la viaţă.
Etica aplicată susţine că aplicarea procedurilor de eutanasie este un drept al omului, ba mai mult din perspectiva utilitariştilor aduce plăcerea, fericirea datorită suprimării suferinţei.
2. Drepturi pozitive: Dreptul la muncă, Dreptul la educaţie, Dreptul la sănătate.
3. L. Blaga spune că creaţiile culturale reprezintă revelări ale misterului în care este existenţa umană. Pentru ca geniul uman să devină creator de cultură, a trebuit ca omul să sufere o schimbare radicală în ceea ce priveşte modul său de a exista. Această schimbare a felului de a fi a fiinţei umane, a constituit-o existenţa întru mister şi pentru revelare.. Astfel omul abandonează starea de echilibru şi de securitate a animalului, angajându-se într-un destin creator
4. Dreptul la libertatea de gândire, de conştiinţă şi de religie, drept individual, din categoria drepturile civile şi politice, drept pozitiv deoarece statul reglementează limitele prin lege.
5. Constituţia unui stat de drept se fundamentează pe necesitatea respectării şi apărării drepturilor omului.
adriana2009
Moderator
 
Mesaje: 43
Membru din: Sâm Iun 13, 2009 10:50 am

Re: Rezolvari la filosofie bacalaureat 2009 Subiectul 1

Mesajde adriana2009 pe Sâm Iun 13, 2009 11:29 am

I. 26
1. Etica aplicată este formată dintr-un mănunchi de discipline care încearcă să analizeze filosofic situaţii, dileme din lumea reală. Un rol central în etica aplicată îl joacă argumentarea bazată pe cazuri. Ţelul urmărit este cel al identificării convergenţelor, în cazuri determinate, dintre analizele făcute din perspectiva unor teorii etice diferite. O problemă din lumea reală care a generat o uriaşă literatură în etica aplicată a fost cea a avortului.
Printre disciplinele eticii aplicate se numără etica tehnologiei informaţiei, etica bunăstării animalelor, etica în afaceri, bioetica, etica medicală, etica mediului, etica cercetării ştiinţifice, etica în politicile publice, etica relaţiilor internaţionale, etica mijloacelor de informare.
2. a. Dreptul la viaţă; b. Libertatea şi securitatea persoanei; c. Dreptul la un proces echitabil.
3. L. Wittgenstein spune că rolul filosofiei este să răspundă la întrebarea: ‘’ Ce se poate spune clar şi cu sens?’’ El introduce , prin raportare la limbaj, distincţia între ‘’’ ceea ce se poate spune şi ceea ce se arată’’ , făccând şi deosebire între ‘’ propoziţiile cu sens şi cele lipsite de sens’’. Filozofia este caracterizată de L. Wittgenstein ca fiind o critică a limbajului. El pune în evidenţă caracterul fictiv al proiectului filozofic de a stabili criterii universale ale certitudinii şi îndoielii. Omul nu poate determina ce este îndoielnic numai în lumina a ceea ce acceptăm în prealabil cert. A accepta ceva ca fiind cert, sau a pune la îndoială un adevăr, nu se face pe baza unor reguli generale, ci însuşind limbajul, adică un anumit mod de a utiliza cuvintele în funcţie de contexte particulare.
4. Dreptul la securitate personală, este un drept individual, din categoria drepturilor şi libertăţilor personale, este un drep natural, negativ.
5. Guvernul democratic este specific unui democraţii ce pune în centrul sistemului politic drepturile omului.
I. 27
1. Eutanasie: Cuvântul “eutanasie” creat în secolul al XVII-lea de către Francisc Bacon cu sensul de “a muri uşor şi dulce” a căpătat din secolul al XIX-lea sensul de “a omorî din milă”. E vorba, aşadar, de o omucidere voluntară vizând curmarea unor suferinţe considerate inutile.
2. Eutanasie voluntară, nonvoluntară şi involuntară.
3. Dreptul la condiţii de muncă, echitabile şi corecte presupune că orice lucrător are dreptul la condiţii de muncă care să respecte sănătatea, securitatea şi demnitatea sa. Deasemenea, orice lucrător are dreptul la o limitare a duratei maxime de muncă şi la perioade de odihnă zilnică şi săptămânală, precum şi la o perioadă anuală de concediu plătit. Este un drept individual, din categoria drepturilor economice şi sociale, este un drept pozitiv, presupune intervenţia statului, care să reglementeze şi să apere acest drept.
4. Dreptul la viaţă, din categoria drepturilor şi libertăţilor personale, individuale, drept natural.
5. Sensul vieţii unui om este să – şi descopere şi pună în valoare destinul creator de cultură.
I. 28
1. Eutanasia pasivă: reprezintă actul de a permite unui pacient care suferă de o boală incurabilă să moară prin retragerea tratamentului care îi asigură supraveţuirea.
2. Drepturi naturale ( negative ): a. Dreptul la viaţă; b. Libertatea şi securitatea persoanei; c. Dreptul la un proces echitabil.
3. Dreptul la condiţii de muncă, echitabile şi corecte presupune că orice lucrător are dreptul la condiţii de muncă care să respecte sănătatea, securitatea şi demnitatea sa. Deasemenea, orice lucrător are dreptul la o limitare a duratei maxime de muncă şi la perioade de odihnă zilnică şi săptămânală, precum şi la o perioadă anuală de concediu plătit. Este un drept individual, din categoria drepturilor economice şi sociale, este un drept pozitiv, presupune intervenţia statului, care să reglementeze şi să apere acest drept.
4. Dreptul la educaţie, din categoria drepurilor sociale, economice şi culturale, drept pozitiv, datorită rolului statului. Statele îşi asumă obligaţiile privind asigurarea obligativităţii, accesibilităţii şi gratuităţii ( pe nivele de pregătire ), precum şi să respecte libertatea părinţilor şi, atunci când este cazul, a tutorilor legali, de a alege pentru copiii lor instituţii de învăţământ, altele decât cele ale autorităţilor publice, dar conforme cu normele minimale pe care le poate prescrie sau aproba statul în materie de educaţie şi de a asigura educaţia religioasă şi morală a copiilor lor în conformitate cu propriile lor convingeri.
5. Din perspectiva moralei creştine prin eutanasiere – moarte bună, se încalcă cel mai preţios drept al omului: dreptul la viaţă.
I. 29
1. Eutanasie nonvoluntară - Pacientul nu-şi poate exprima voinţa. Decizia este a familiei sau a medicului. Se aplică: a) in cazul in care, din cauza unui accident sau a unei boli, pacientul nu mai poate lua vreo decizie; b) in cazul neadministrarii hranei sau a tratamentului unui nou nascut plurimalformat; c) in cazul bolnavului aflat in coma profunda. (Atentie! Coma profunda nu se confunda cu moartea cerebrala).
Etica creştină combate eutanasia. De orice tip ar fi, eutanasia este expresia unei mentalitati secularizate care are pretentia ca omul are dreptul sa dispuna de viata lui si a altuia. Eutanasia este si expresia unei etici hedoniste si utilitariste care nu vad si rostul suferintei, încălcând astfel dreptul suprem al omului –dreptul la viaţă.
Etica aplicată susţine că aplicarea procedurilor de eutanasie este un drept al omului, ba mai mult din perspectiva utilitariştilor aduce plăcerea, fericirea datorită suprimării suferinţei.
2. Etica aplicată este formată dintr-un mănunchi de discipline care încearcă să analizeze filosofic situaţii, dileme din lumea reală. Două caracteristici ale eticii aplicate: necestatea argumentării pe baza de cazuri, multiplicarea codurilor de etică pe domenii specializate, de la bioetică la etica jurnalistică.
3. L. Blaga spune că creaţiile culturale reprezintă revelări ale misterului în care este existenţa umană. Pentru ca geniul uman să devină creator de cultură, a trebuit ca omul să sufere o schimbare radicală în ceea ce priveşte modul său de a exista. Această schimbare a felului de a fi a fiinţei umane, a constituit-o existenţa întru mister şi pentru revelare.. Astfel omul abandonează starea de echilibru şi de securitate a animalului, angajându-se într-un destin creator.
4. Se spune ca filosofia este alaturi de stiinta,religie,arta,un domeniu specific al culturii,o manifestare a spiritului uman.Etimologic, stiu ca “filosofie” inseamna “dragoste de intelepciune”. Pe langa aceasta acceptiune,ganditorii greci i-au dat si alte intelesuri cum ar fi “cunoasterea a celor ce sunt ca fiind ceea ce sunt ” , ”cunoasterea a celor divine si omenesti” ,”pregatrea pentru moarte”. Filosofia ofera modele de viata demna, repere si critici valorice pentru fiecare persoană, deoarece “intrucat nu putem trai oricat, nu putem trai oricum”.Definitia provenita din scopurile si aspiratiile mai indepartate ale filosofiei indeamna fiinta umana la “asemanare cu divinitatea ,pe cat ii sta omului in putinta”, adica la autoperfectiune spirituala si implinire morala.
5. Apărarea cu sfinţenie a drepturilor naturale ale omului constituie fundamental constituţional al unui stat.
I. 30
1. “Filosofia” este termen din limba greaca si este rezultatul îmbinarii cuvintelor phileo care înseamna “a cauta”, “a iubi” si “Sophia” ce însemna iubire. Prin urmare, sensul etimologic al conceptului de “filosofie” este iubirea de întelepciune.
2. Probleme care constituie obiectul eticii aplicate: 1. Pedeapsa capitală; 2. Avortul; 3. Eutanasia.
3. Dreptul la condiţii de muncă, echitabile şi corecte presupune că orice lucrător are dreptul la condiţii de muncă care să respecte sănătatea, securitatea şi demnitatea sa. Deasemenea, orice lucrător are dreptul la o limitare a duratei maxime de muncă şi la perioade de odihnă zilnică şi săptămânală, precum şi la o perioadă anuală de concediu plătit. Este un drept individual, din categoria drepturilor economice şi sociale, este un drept pozitiv, presupune intervenţia statului, care să reglementeze şi să apere acest drept.
4. L. Blaga spune că creaţiile culturale reprezintă revelări ale misterului în care este existenţa umană. Pentru ca geniul uman să devină creator de cultură, a trebuit ca omul să sufere o schimbare radicală în ceea ce priveşte modul său de a exista. Această schimbare a felului de a fi a fiinţei umane, a constituit-o existenţa întru mister şi pentru revelare.. Astfel omul abandonează starea de echilibru şi de securitate a animalului, angajându-se într-un destin creator.
5. Morala creştină combate eutanasierea activă deoarece curmă cel mai preţios drept al omului: dreptul la viaţă.
I. 31
1. Eutanasia activă: semnifică acţiunea propriu-zisă de ucidere de către doctor a uni pacient care suferă de o boală incurabilă.
2. Drepturile şi libertăţile personale; Drepturile civile şi politice
3. Dreptul la condiţii de muncă, echitabile şi corecte presupune că orice lucrător are dreptul la condiţii de muncă care să respecte sănătatea, securitatea şi demnitatea sa. Deasemenea, orice lucrător are dreptul la o limitare a duratei maxime de muncă şi la perioade de odihnă zilnică şi săptămânală, precum şi la o perioadă anuală de concediu plătit. Este un drept individual, din categoria drepturilor economice şi sociale, este un drept pozitiv, presupune intervenţia statului, care să reglementeze şi să apere acest drept.
4. Dreptul de a întemia o familie, este din categoria drepturilor în raport cu comunitatea şi exteriorul, subcategoria dreptul la viaţă privată, drept individual, pozitiv deoarece statul reglementează instituţia căsătoriei. O caracteristică a cestui drept este că ‘’Nici o căsătorie nu va putea fi încheiată fără consimţământul liber şi deplin al viitorilor soţi.’’ Aceasta presupune că la temelia unei familii trebuie să stea iubirea, dorinţa de a făuri un viitor comun, de a avea urmaşi şi de a-şi asuma împreună responsabilităţile sociale.
5. Sensul vieţii unui om este să – şi descopere şi pună în valoare destinul creator.
I. 32
1. Etica aplicată este formată dintr-un mănunchi de discipline care încearcă să analizeze filosofic situaţii, dileme din lumea reală. Un rol central în etica aplicată îl joacă argumentarea bazată pe cazuri. Ţelul urmărit este cel al identificării convergenţelor, în cazuri determinate, dintre analizele făcute din perspectiva unor teorii etice diferite. O problemă din lumea reală care a generat o uriaşă literatură în etica aplicată a fost cea a avortului.
Printre disciplinele eticii aplicate se numără etica tehnologiei informaţiei, etica bunăstării animalelor, etica în afaceri, bioetica, etica medicală, etica mediului, etica cercetării ştiinţifice, etica în politicile publice, etica relaţiilor internaţionale, etica mijloacelor de informare.
2. Drepurile omului sunt universale şi inalienabile.
3. Eutanasia pasivă: reprezintă actul de a permite unui pacient care suferă de o boală incurabilă să moară prin retragerea tratamentului care îi asigură supraveţuirea. Caracteristic este faptul că chinurile se vor intensifica, suferinţa trupească va ajunge la apogeu.
Etica creştină combate eutanasia. De orice tip ar fi, eutanasia este expresia unei mentalitati secularizate care are pretentia ca omul are dreptul sa dispuna de viata lui si a altuia. Eutanasia este si expresia unei etici hedoniste si utilitariste care nu vad si rostul suferintei, încălcând astfel dreptul suprem al omului –dreptul la viaţă.
Etica aplicată susţine că aplicarea procedurilor de eutanasie este un drept al omului, ba mai mult din perspectiva utilitariştilor aduce plăcerea, fericirea datorită suprimării suferinţei.
4. L. Blaga spune că creaţiile culturale reprezintă revelări ale misterului în care este existenţa umană. Pentru ca geniul uman să devină creator de cultură, a trebuit ca omul să sufere o schimbare radicală în ceea ce priveşte modul său de a exista. Această schimbare a felului de a fi a fiinţei umane, a constituit-o existenţa întru mister şi pentru revelare.. Astfel omul abandonează starea de echilibru şi de securitate a animalului, angajându-se într-un destin creator.
5. Guvernul democratic este specific unui democraţii ce pune în centrul sistemului politic drepturile omului.
I. 33
1. Drepurile omului formează un ansamblu de perogative şi puteri de care indivizii dispun în raport cu statul.
2. Etica aplicată este formată dintr-un mănunchi de discipline care încearcă să analizeze filosofic situaţii, dileme din lumea reală. Două caracteristici ale eticii aplicate: necestatea argumentării pe baza de cazuri, multiplicarea codurilor de etică pe domenii specializate, de la bioetică la etica jurnalistică
3. Eutanasia involuntara, intr-un anumit sens, poate fi considerata ca fiind opusul eutanasiei voluntare. In primul rand, pentru ca ea presupune aplicarea unei proceduri eutanasice in cazul unui pacient care – fie ca si-a exprimat dorinta de a trai, fie ca, desi ar fi fost in stare sa o faca (capacitatile sale mintale fiind apropape normale) – nu a aratat ca doreste sa moara.
Pacientul, asadar, este omorat sau este lasat sa moara, fara ca el sa-si fi dat acordul pentru aceasta. Etica creştină combate eutanasia. De orice tip ar fi, eutanasia este expresia unei mentalitati secularizate care are pretentia ca omul are dreptul sa dispuna de viata lui si a altuia. Eutanasia este si expresia unei etici hedoniste si utilitariste care nu vad si rostul suferintei, încălcând astfel dreptul suprem al omului –dreptul la viaţă.
Etica aplicată susţine că aplicarea procedurilor de eutanasie este un drept al omului, ba mai mult din perspectiva utilitariştilor aduce plăcerea, fericirea datorită suprimării suferinţei.
Eutanasia involuntara, asadar, este mai apropiata de crima decat de moartea prin compasiune, in timp ce eutanasia voluntara este, dimpotriva, mai apropiata de un act de sinucidere.
4. Dreptul de proprietate, este un drep individual, din categoria drepturilor în raport cu comunitatea şi exteriorul, este un drept pozitiv, statul relementează şi garantează (apără ) acest drept.
5. Omul trebuie să respecte dreptul moral la viaţă şi de alegere liberă a semenilor săi.
I. 34
1. “Filosofia” este termen din limba greaca si este rezultatul îmbinarii cuvintelor phileo care înseamna “a cauta”, “a iubi” si “Sophia” ce însemna iubire. Prin urmare, sensul etimologic al conceptului de “filosofie” este iubirea de întelepciune.
2. a. Dreptul la viaţă; b. Libertatea şi securitatea persoanei; c. Dreptul de a întemia o familie
3. Dreptul de a întemia o familie, este din categoria drepturilor în raport cu comunitatea şi exteriorul, subcategoria dreptul la viaţă privată, drept individual, pozitiv deoarece statul reglementează instituţia căsătoriei. O caracteristică a cestui drept este că ‘’Nici o căsătorie nu va putea fi încheiată fără consimţământul liber şi deplin al viitorilor soţi.’’ Aceasta presupune că la temelia unei familii trebuie să stea iubirea, dorinţa de a făuri un viitor comun, de a avea urmaşi şi de a-şi asuma împreună responsabilităţile sociale.
4. Eutanasia voluntară este actiunea prin care, intr-un mod nedureros, se suprima viata unei persoane a carei suferinta grea si prelungita, este considerata iremediabila. Hotararea de a recurge la aceasta metoda aparţine bolnavului, şi medicul aplică eutanasierea avand la baza compasiunea sau mila fata de persoana care sufera. Poate fi activă sau pasivă. Eutanasia pasivă: reprezintă actul de a permite unui pacient care suferă de o boală incurabilă să moară prin retragerea tratamentului care îi asigură supraveţuirea. Eutanasia activă: semnifică acţiunea propriu-zisă de ucidere de către doctor a uni pacient care suferă de o boală incurabilă.
Etica creştină combate eutanasia. De orice tip ar fi, eutanasia este expresia unei mentalitati secularizate care are pretentia ca omul are dreptul sa dispuna de viata lui si a altuia. Eutanasia este si expresia unei etici hedoniste si utilitariste care nu vad si rostul suferintei, încălcând astfel dreptul suprem al omului –dreptul la viaţă.
Etica aplicată susţine că aplicarea procedurilor de eutanasie este un drept al omului, ba mai mult din perspectiva utilitariştilor aduce plăcerea, fericirea datorită suprimării suferinţei.
5. Sensul vieţii unui om este să – şi descopere şi pună în valoare destinul creator de cultură.
I. 35
1. Eutanasie nonvoluntară - Pacientul nu-şi poate exprima voinţa. Decizia este a familiei sau a medicului. Se aplică: a) in cazul in care, din cauza unui accident sau a unei boli, pacientul nu mai poate lua vreo decizie; b) in cazul neadministrarii hranei sau a tratamentului unui nou nascut plurimalformat; c) in cazul bolnavului aflat in coma profunda. (Atentie! Coma profunda nu se confunda cu moartea cerebrala).
Etica creştină combate eutanasia. De orice tip ar fi, eutanasia este expresia unei mentalitati secularizate care are pretentia ca omul are dreptul sa dispuna de viata lui si a altuia. Eutanasia este si expresia unei etici hedoniste si utilitariste care nu vad si rostul suferintei, încălcând astfel dreptul suprem al omului –dreptul la viaţă.
Etica aplicată susţine că aplicarea procedurilor de eutanasie este un drept al omului, ba mai mult din perspectiva utilitariştilor aduce plăcerea, fericirea datorită suprimării suferinţei.
2. Drepturile şi libertăţile personale; Drepturile civile şi politice
3. Eutanasia involuntara, intr-un anumit sens, poate fi considerata ca fiind opusul eutanasiei voluntare. In primul rand, pentru ca ea presupune aplicarea unei proceduri eutanasice in cazul unui pacient care – fie ca si-a exprimat dorinta de a trai, fie ca, desi ar fi fost in stare sa o faca (capacitatile sale mintale fiind apropape normale) – nu a aratat ca doreste sa moara.
Pacientul, asadar, este omorat sau este lasat sa moara, fara ca el sa-si fi dat acordul pentru aceasta.
Eutanasia involuntara, asadar, este mai apropiata de crima decat de moartea prin compasiune, in timp ce eutanasia voluntara este, dimpotriva, mai apropiata de un act de sinucidere.
4. Se spune ca filosofia este alaturi de stiinta, religie, arta, un domeniu specific al culturii, o manifestare a spiritului uman. Etimologic, stiu ca “filosofie” inseamna “dragoste de intelepciune”. Pe langa aceasta acceptiune, ganditorii greci i-au dat si alte intelesuri cum ar fi “cunoasterea a celor ce sunt ca fiind ceea ce sunt ” , ”cunoasterea a celor divine si omenesti” ,”pregatrea pentru moarte”. Filosofia ofera modele de viata demna, repere si critici valorice pentru fiecare persoană, deoarece “intrucat nu putem trai oricat, nu putem trai oricum”. Definitia provenita din scopurile si aspiratiile mai indepartate ale filosofiei indeamna fiinta umana la “asemanare cu divinitatea ,pe cat ii sta omului in putinta”, adica la autoperfectiune spirituala si implinire morala.
5. Constituţia unui stat de drept se fundamentează pe necesitatea respectării şi apărării drepturilor omului.
I. 36
1. Drepturile negative ( naturale ) :Totalitatea drepturilor înnăscute, inerente naturii umane. Toţi oamenii dispun de o măsură egală de drepturi naturale (de ex. dreptul la viaţă şi la integritate corporală sau la libertate personală), indiferent de sex sau vârstă, de poziţia socială, de timpul, de locul şi de ordinea statală în care trăieşte. Drepturile naturale sunt drepturi suprastatale şi de aceea nemodificabile, "eterne"; ele se deosebesc de prevederile statale şi de normele legale care se pot schimba de-a lungul istoriei, adică de dreptul pozitiv, emiţând pretenţia că au o calitate juridică mai sporită faţă de acesta din urmă.
2. Probleme care constituie obiectul eticii aplicate: 1. Pedeapsa capitală; 2. Avortul; 3. Eutanasia.
3. Dreptul de a întemia o familie, este din categoria drepturilor în raport cu comunitatea şi exteriorul, subcategoria dreptul la viaţă privată, drept individual, pozitiv deoarece statul reglementează instituţia căsătoriei. O caracteristică a cestui drept este că ‘’Nici o căsătorie nu va putea fi încheiată fără consimţământul liber şi deplin al viitorilor soţi.’’ Aceasta presupune că la temelia unei familii trebuie să stea iubirea, dorinţa de a făuri un viitor comun, de a avea urmaşi şi de a-şi asuma împreună responsabilităţile sociale.
4. Dreptul la educaţie, din categoria drepurilor sociale, economice şi culturale, drept pozitiv, datorită rolului statului. Statele îşi asumă obligaţiile privind asigurarea obligativităţii, accesibilităţii şi gratuităţii ( pe nivele de pregătire ), precum şi să respecte libertatea părinţilor şi, atunci când este cazul, a tutorilor legali, de a alege pentru copiii lor instituţii de învăţământ, altele decât cele ale autorităţilor publice, dar conforme cu normele minimale pe care le poate prescrie sau aproba statul în materie de educaţie şi de a asigura educaţia religioasă şi morală a copiilor lor în conformitate cu propriile lor convingeri.
5. Din punctul de vedere al unui utilitarism scopul ultim al vieţii este plăcerea completată de absenţa durerii. Deci prin eutanasia pasivă am dobândit plăcerea şi am înlăturat durerea, acţiunea este utilă fiind în consecinţă şi o datorie morală a medicului faţă de pacientul său.
I. 37
1. Eutanasia involuntara, intr-un anumit sens, poate fi considerata ca fiind opusul eutanasiei voluntare. In primul rand, pentru ca ea presupune aplicarea unei proceduri eutanasice in cazul unui pacient care – fie ca si-a exprimat dorinta de a trai, fie ca, desi ar fi fost in stare sa o faca (capacitatile sale mintale fiind apropape normale) – nu a aratat ca doreste sa moara.
Pacientul, asadar, este omorat sau este lasat sa moara, fara ca el sa-si fi dat acordul pentru aceasta.
Eutanasia involuntara, asadar, este mai apropiata de crima decat de moartea prin compasiune, in timp ce eutanasia voluntara este, dimpotriva, mai apropiata de un act de sinucidere.
Etica creştină combate eutanasia. De orice tip ar fi, eutanasia este expresia unei mentalitati secularizate care are pretentia ca omul are dreptul sa dispuna de viata lui si a altuia. Eutanasia este si expresia unei etici hedoniste si utilitariste care nu vad si rostul suferintei, încălcând astfel dreptul suprem al omului –dreptul la viaţă.
Etica aplicată susţine că aplicarea procedurilor de eutanasie este un drept al omului, ba mai mult din perspectiva utilitariştilor aduce plăcerea, fericirea datorită suprimării suferinţei.
2. Cine suntem? De unde venim? Care este scopul existenţei mele? Are viaţa vereun sens sau nu?
3. Eutanasia voluntară este actiunea prin care, intr-un mod nedureros, se suprima viata unei persoane a carei suferinta grea si prelungita, este considerata iremediabila. Hotararea de a recurge la aceasta metoda aparţine bolnavului, şi medicul aplică eutanasierea avand la baza compasiunea sau mila fata de persoana care sufera. Poate fi activă sau pasivă. Eutanasia pasivă: reprezintă actul de a permite unui pacient care suferă de o boală incurabilă să moară prin retragerea tratamentului care îi asigură supraveţuirea. Eutanasia activă: semnifică acţiunea propriu-zisă de ucidere de către doctor a uni pacient care suferă de o boală incurabilă.
Etica creştină combate eutanasia. De orice tip ar fi, eutanasia este expresia unei mentalitati secularizate care are pretentia ca omul are dreptul sa dispuna de viata lui si a altuia. Eutanasia este si expresia unei etici hedoniste si utilitariste care nu vad si rostul suferintei, încălcând astfel dreptul suprem al omului –dreptul la viaţă.
Etica aplicată susţine că aplicarea procedurilor de eutanasie este un drept al omului, ba mai mult din perspectiva utilitariştilor aduce plăcerea, fericirea datorită suprimării suferinţei.
4. Dreptul la respectarea perioadelor de odihnă zilnică şi săptămânală face parte din categoria dreptului la condiţii de muncă, echitabile şi corecte. Presupune că orice lucrător are dreptul la condiţii de muncă care să respecte sănătatea, securitatea şi demnitatea sa. Deasemenea, orice lucrător are dreptul la o limitare a duratei maxime de muncă şi la perioade de odihnă zilnică şi săptămânală, precum şi la o perioadă anuală de concediu plătit. Este un drept individual, din categoria drepturilor economice şi sociale, este un drept pozitiv, presupune intervenţia statului, care să reglementeze şi să apere acest drept.
5. Din punctul de vedere al unui utilitarism scopul ultim al vieţii este plăcerea completată de absenţa durerii. Deci prin eutanasia activă am dobândit plăcerea şi am înlăturat durerea, acţiunea este utilă fiind în consecinţă şi un bine moral.
I. 38
1. Drepturile negative ( naturale ) :Totalitatea drepturilor înnăscute, inerente naturii umane. Toţi oamenii dispun de o măsură egală de drepturi naturale (de ex. dreptul la viaţă şi la integritate corporală sau la libertate personală), indiferent de sex sau vârstă, de poziţia socială, de timpul, de locul şi de ordinea statală în care trăieşte. Drepturile naturale sunt drepturi suprastatale şi de aceea nemodificabile, "eterne"; ele se deosebesc de prevederile statale şi de normele legale care se pot schimba de-a lungul istoriei, adică de dreptul pozitiv, emiţând pretenţia că au o calitate juridică mai sporită faţă de acesta din urmă.
2. Cine suntem? De unde venim? Care este scopul existenţei mele? Are viaţa vereun sens sau nu?
3. L. Wittgenstein spune că rolul filosofiei este să răspundă la întrebarea: ‘’ Ce se poate spune clar şi cu sens?’’ El introduce , prin raportare la limbaj, distincţia între ‘’’ ceea ce se poate spune şi ceea ce se arată’’ , făcând şi deosebire între ‘’ propoziţiile cu sens şi cele lipsite de sens’’. Filozofia este caracterizată de L. Wittgenstein ca fiind o critică a limbajului. El pune în evidenţă caracterul fictiv al proiectului filozofic de a stabili criterii universale ale certitudinii şi îndoielii. Omul nu poate determina ce este îndoielnic numai în lumina a ceea ce acceptăm în prealabil cert. A accepta ceva ca fiind cert, sau a pune la îndoială un adevăr, nu se face pe baza unor reguli generale, ci însuşind limbajul, adică un anumit mod de a utiliza cuvintele în funcţie de contexte particulare.
4. Eutanasie nonvoluntară - Pacientul nu-şi poate exprima voinţa. Decizia este a familiei sau a medicului. Se aplică: a) in cazul in care, din cauza unui accident sau a unei boli, pacientul nu mai poate lua vreo decizie; b) in cazul neadministrarii hranei sau a tratamentului unui nou nascut plurimalformat; c) in cazul bolnavului aflat in coma profunda. (Atentie! Coma profunda nu se confunda cu moartea cerebrala).
Etica creştină combate eutanasia. De orice tip ar fi, eutanasia este expresia unei mentalitati secularizate care are pretentia ca omul are dreptul sa dispuna de viata lui si a altuia. Eutanasia este si expresia unei etici hedoniste si utilitariste care nu vad si rostul suferintei, încălcând astfel dreptul suprem al omului –dreptul la viaţă.
Etica aplicată susţine că aplicarea procedurilor de eutanasie este un drept al omului, ba mai mult din perspectiva utilitariştilor aduce plăcerea, fericirea datorită suprimării suferinţei.
5. Drept la viaţă este un drept natural, fundamental şi stă în centrul întregului mechanism de promovare şi apărare a drepturilor omului.
I. 39
1. Conceptul de sens al vieţii face trimitere la rostul sau scopul vieţii.
2. Domeniul eticii sau al filosofiei morale presupune sistematizarea, definirea şi aplicarea conceptelor de bine şi rău la comportamentul uman.
Etica aplicată studiază aspectele etice ale politicilor şi practicilor colective sau ale liniilor de conduită individuală. Caracterisice eticii aplicate sunt necesitatea argumentării bazată pe cazuri (ţelul urmărit este cel al identificării convergenţelor, în cazuri determinate, dintre analizele făcute din perspectiva unor teorii etice diferite) şi multiplicarea codurilor de etică pe domenii specializate, de la bioetică la etica jurnalistică.
3. Dreptul la respectarea perioadelor de odihnă zilnică şi săptămânală face parte din categoria dreptului la condiţii de muncă, echitabile şi corecte. Presupune că orice lucrător are dreptul la condiţii de muncă care să respecte sănătatea, securitatea şi demnitatea sa. Deasemenea, orice lucrător are dreptul la o limitare a duratei maxime de muncă şi la perioade de odihnă zilnică şi săptămânală, precum şi la o perioadă anuală de concediu plătit. Este un drept individual, din categoria drepturilor economice şi sociale, este un drept pozitiv, presupune intervenţia statului, care să reglementeze şi să apere acest drept.
4. Dreptul la securitatea persoanei , drept individual, din categoria drepturilor şi libertăţilor personale şi poate fi încadrată şi la categoria drepturilor civile şi politice. Deşi este un drept natural ( negativ ), statul are rol de reglementare, deoarece " Nimeni nu poate fi arestat sau deţinut în mod arbitrar. Nimeni nu poate fi privat de libertatea sa decât pentru motive legale şi în conformitate cu procedura prevăzută de lege."
5. Din punctul de vedere al unui utilitarism scopul ultim al vieţii este plăcerea completată de absenţa durerii. Deci prin eutanasia activă am dobândit plăcerea şi am înlăturat durerea, acţiunea este utilă fiind în consecinţă o datorie morală a medicului.
I. 40
1. Drepturile omului formează un ansamblu de perogative şi puteri de care indivizii dispun în raport cu statul.
2. Drepturi pozitive: Dreptul la muncă, Dreptul la educaţie, Dreptul la sănătate.
3. Libertatea şi securitatea persoanei , drept natural ( negativ ). "Orice individ are dreptul la libertate şi la securitatea persoanei sale. Nimeni nu poate fi arestat sau deţinut în mod arbitrar. Nimeni nu poate fi privat de libertatea sa decât pentru motive legale şi în conformitate cu procedura prevăzută de lege." (Art. 9 - Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice).
Această revendicare este foarte veche şi poate fi regăsită în Magna Carta în 1215 în Anglia şi în Legea din 1679 Habeas Corpus. Precizarea se referă la libertatea fizică a persoanei dar vizează şi integritatea psihică de aceea în art.3 al Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului este alături de dreptul la viaţă. Reglementarea detenţiei se referă la condiţiile care legitimează faptul de a priva pe cineva de libertatea de mişcare.
4. Eutanasie nonvoluntară - Pacientul nu-şi poate exprima voinţa. Decizia este a familiei sau a medicului. Se aplică: a) in cazul in care, din cauza unui accident sau a unei boli, pacientul nu mai poate lua vreo decizie; b) in cazul neadministrarii hranei sau a tratamentului unui nou nascut plurimalformat; c) in cazul bolnavului aflat in coma profunda. (Atentie! Coma profunda nu se confunda cu moartea cerebrala).
Etica creştină combate eutanasia. De orice tip ar fi, eutanasia este expresia unei mentalitati secularizate care are pretentia ca omul are dreptul sa dispuna de viata lui si a altuia. Eutanasia este si expresia unei etici hedoniste si utilitariste care nu vad si rostul suferintei, încălcând astfel dreptul suprem al omului –dreptul la viaţă.
Etica aplicată susţine că aplicarea procedurilor de eutanasie este un drept al omului, ba mai mult din perspectiva utilitariştilor aduce plăcerea, fericirea datorită suprimării suferinţei.
5. Sensul vieţii unui om este să – şi descopere şi pună în valoare destinul creator.
I. 41
1. Drepturile omului formează un ansamblu de perogative şi puteri de care indivizii dispun în raport cu statul.
2. Domeniul eticii sau al filosofiei morale presupune sistematizarea, definirea şi aplicarea conceptelor de bine şi rău la comportamentul uman.
Etica aplicată studiază aspectele etice ale politicilor şi practicilor colective sau ale liniilor de conduită individuală. Caracterisice eticii aplicate sunt necesitatea argumentării bazată pe cazuri (ţelul urmărit este cel al identificării convergenţelor, în cazuri determinate, dintre analizele făcute din perspectiva unor teorii etice diferite) şi multiplicarea codurilor de etică pe domenii specializate, de la bioetică la etica jurnalistică.
3. L. Blaga spune că creaţiile culturale reprezintă revelări ale misterului în care este existenţa umană. Pentru ca geniul uman să devină creator de cultură, a trebuit ca omul să sufere o schimbare radicală în ceea ce priveşte modul său de a exista. Această schimbare a felului de a fi a fiinţei umane, a constituit-o existenţa întru mister şi pentru revelare.. Astfel omul abandonează starea de echilibru şi de securitate a animalului, angajându-se într-un destin creator
4. Un asemenea conflict se poate naşte cănd o femeie hotărăşte să - şi provoace un avort. Fătul are dreptul la viaţă, femeia are libertatea de a alege dacă să devină mamă. Teoreticienii eticii aplicate spun că persoana este acea fiinţă care are dreptul moral la viaţă în virtutea criteriului conştiinţei de sine. Persoana este acea fiinţă care are conştiinţa propriei existenţe şi a propriilor stări mentale şi sufleteşti. Ca urmare fătul nu este o persoană, nu beneficiază de drepătul moral la viaţă şi deci avortul nu este un infanticide şi nici un act imoral. Prevelează în acest caz dreptul la libertatea de a decide al mamei
5. Constituţia unui stat de drept se fundamentează pe necesitatea respectării şi apărării drepturilor inalienabile ale omului.
I. 42
1. Domeniul eticii sau al filosofiei morale presupune sistematizarea, definirea şi aplicarea conceptelor de bine şi rău la comportamentul uman.
Etica aplicată studiază aspectele etice ale politicilor şi practicilor colective sau ale liniilor de conduită individuală.
2. Drepturile şi libertăţile personale; Drepturile civile şi politice
3. Dreptul de a întemia o familie, este din categoria drepturilor în raport cu comunitatea şi exteriorul, subcategoria dreptul la viaţă privată, drept individual, pozitiv deoarece statul reglementează instituţia căsătoriei. O caracteristică a cestui drept este că ‘’Nici o căsătorie nu va putea fi încheiată fără consimţământul liber şi deplin al viitorilor soţi.’’ Aceasta presupune că la temelia unei familii trebuie să stea iubirea, dorinţa de a făuri un viitor comun, de a avea urmaşi şi de a-şi asuma împreună responsabilităţile sociale.
4. Un asemenea conflict se poate naşte cănd o femeie hotărăşte să - şi provoace un avort. Fătul are dreptul la viaţă, femeia are libertatea de a alege dacă să devină mamă. Teoreticienii eticii aplicate spun că persoana este acea fiinţă care are dreptul moral la viaţă în virtutea criteriului conştiinţei de sine. Persoana este acea fiinţă care are conştiinţa propriei existenţe şi a propriilor stări mentale şi sufleteşti. Ca urmare fătul nu este o persoană, nu beneficiază de drepătul moral la viaţă şi deci avortul nu este un infanticide şi nici un act imoral. Prevelează în acest caz dreptul la libertatea de a decide al mamei
5. Libertatea de exprimare nu trebuie să făca un rău moral prin incitarea la discriminare a unor grupuri minoritare.
I. 43
1. Eutanasia voluntară este actiunea prin care, intr-un mod nedureros, se suprima viata unei persoane a carei suferinta grea si prelungita, este considerata iremediabila. Hotararea de a recurge la aceasta metoda aparţine bolnavului, şi medicul aplică eutanasierea avand la baza compasiunea sau mila fata de persoana care sufera. Poate fi activă sau pasivă. Eutanasia pasivă: reprezintă actul de a permite unui pacient care suferă de o boală incurabilă să moară prin retragerea tratamentului care îi asigură supraveţuirea. Eutanasia activă: semnifică acţiunea propriu-zisă de ucidere de către doctor a uni pacient care suferă de o boală incurabilă.
Etica creştină combate eutanasia. De orice tip ar fi, eutanasia este expresia unei mentalitati secularizate care are pretentia ca omul are dreptul sa dispuna de viata lui si a altuia. Eutanasia este si expresia unei etici hedoniste si utilitariste care nu vad si rostul suferintei, încălcând astfel dreptul suprem al omului –dreptul la viaţă.
Etica aplicată susţine că aplicarea procedurilor de eutanasie este un drept al omului, ba mai mult din perspectiva utilitariştilor aduce plăcerea, fericirea datorită suprimării suferinţei.
2. Drepturile şi libertăţile personale; Drepturile civile şi politice
3. Dreptul de a întemia o familie, este din categoria drepturilor în raport cu comunitatea şi exteriorul, subcategoria dreptul la viaţă privată, drept individual, pozitiv deoarece statul reglementează instituţia căsătoriei. O caracteristică a cestui drept este că ‘’Nici o căsătorie nu va putea fi încheiată fără consimţământul liber şi deplin al viitorilor soţi.’’ Aceasta presupune că la temelia unei familii trebuie să stea iubirea, dorinţa de a făuri un viitor comun, de a avea urmaşi şi de a-şi asuma împreună responsabilităţile sociale.
4. Existenţialismul - variantă distinctă a filozofiei existenţiale - este o doctrină filozofică şi de acţiune caracterizată printr-o accentuare a individualităţii, propagarea libertăţii individuale şi a subiectivităţii. Fiinţa umană nu este o fiinţă necesară; fiecare dintre noi ar putea la fel de bine să nu fie. Omul există, pur şi simplu, este o fiinţă de prisos. "Omul este o pasiune inutilă". Între aspiraţie şi dumnezeire este vidul absolut, "neantul". De aceea, soluţia este ca omul să se construiască pe sine în fiece clipă.
Filosofia lui Sartre, elaborata in “Fiinta si neamul” ( 1943) descrie fiintele umane ca fiind “abandonate” intr-o lume nelegiuita, lipsita de reguli sau restrictii. Complet liberi, oamenii se autodefinesc, creându-se pe ei insisi si inventandu-si propriile caractere, devenind astfel complet responsabil pentru actiunile lor. Intentiile si scuzele lor nu au nici o valoare in ochii singurilor judecatori – alti indivizi. Sartre are o viziune dramatică a existenţei, „existenţa precede esenţa”, prin condiţia sa umană omul fiind condamnat să se creeze pe sine însuşi în libertate şi responsabilitate.
5. Legimitatea unei puteri politice se bazează şi pe modul de respectare şi apărare a drepturilor omului.
I. 44
1. Eutanasia voluntară este actiunea prin care, intr-un mod nedureros, se suprima viata unei persoane a carei suferinta grea si prelungita, este considerata iremediabila. Hotararea de a recurge la aceasta metoda aparţine bolnavului, şi medicul aplică eutanasierea avand la baza compasiunea sau mila fata de persoana care sufera. Poate fi activă sau pasivă. Eutanasia pasivă: reprezintă actul de a permite unui pacient care suferă de o boală incurabilă să moară prin retragerea tratamentului care îi asigură supraveţuirea. Eutanasia activă: semnifică acţiunea propriu-zisă de ucidere de către doctor a uni pacient care suferă de o boală incurabilă.
Etica creştină combate eutanasia. De orice tip ar fi, eutanasia este expresia unei mentalitati secularizate care are pretentia ca omul are dreptul sa dispuna de viata lui si a altuia. Eutanasia este si expresia unei etici hedoniste si utilitariste care nu vad si rostul suferintei, încălcând astfel dreptul suprem al omului –dreptul la viaţă.
Etica aplicată susţine că aplicarea procedurilor de eutanasie este un drept al omului, ba mai mult din perspectiva utilitariştilor aduce plăcerea, fericirea datorită suprimării suferinţei.
2. Magna Charta a Angliei ( 1215 ) şi Declaraţiile drepurilor omului – americană în 1791 şi franceză în 1789.
3. Libertatea asociere, înscrisă în Libertatea de unire şi asociere, din categoria Drepturilor civile şi politice. Libertatea de reuniune şi asociere este un alt element esenţial al democraţiei. Ea cuprinde două aspecte: a. reuniunea şi b. asocierea
Libertatea de reuniune este înţeleasă ca reuniune paşnică. Acesta este un drept individual care se exercită cu un altul Acest drept este raliat dreptului de expresie. O persoană nu poate fi împiedicată să se manifeste, dar dacă aceasta angajează violenţa, acest drept conţine restricţii vizând ordinea publică, care, la rândul ei este un drept al tuturor.
Asociaţia este un grup durabil de persoane unite între ele. Acest drept cuprinde posibilitatea de a se reuni în asociaţii fără ingerinţe, ca şi posibilitatea de a nu participa la asociaţie. Din acest drept de asociere decurge şi libertatea sindicală. Această libertate este importantă în măsura în care ea instituie democraţia în întreprindere şi economie. Libertatea sindicală înseamnă dreptul de a fonda o asociaţie. Dreptul la grevă este prevăzut în legile fiecărei ţări.
4. Existenţialismul - variantă distinctă a filozofiei existenţiale - este o doctrină filozofică şi de acţiune caracterizată printr-o accentuare a individualităţii, propagarea libertăţii individuale şi a subiectivităţii. Fiinţa umană nu este o fiinţă necesară; fiecare dintre noi ar putea la fel de bine să nu fie. Omul există, pur şi simplu, este o fiinţă de prisos. "Omul este o pasiune inutilă". Între aspiraţie şi dumnezeire este vidul absolut, "neantul". De aceea, soluţia este ca omul să se construiască pe sine în fiece clipă.
Filosofia lui Sartre, elaborata in “Fiinta si neamul” ( 1943) descrie fiintele umane ca fiind “abandonate” intr-o lume nelegiuita, lipsita de reguli sau restrictii. Complet liberi, oamenii se autodefinesc, creându-se pe ei insisi si inventandu-si propriile caractere, devenind astfel complet responsabil pentru actiunile lor. Intentiile si scuzele lor nu au nici o valoare in ochii singurilor judecatori – alti indivizi. Sartre are o viziune dramatică a existenţei, „existenţa precede esenţa”, prin condiţia sa umană omul fiind condamnat să se creeze pe sine însuşi în libertate şi responsabilitate.
5. Din punctul de vedere al unui utilitarism scopul ultim al vieţii este plăcerea completată de absenţa durerii. Deci prin eutanasia activă am dobândit plăcerea şi am înlăturat durerea, acţiunea este utilă, deci morală.
I. 45
1. Eutanasia pasivă: reprezintă actul de a permite unui pacient care suferă de o boală incurabilă să moară prin retragerea tratamentului care îi asigură supraveţuirea. Caracteristic este faptul că chinurile se vor intensifica, suferinţa trupească va ajunge la apogeu.
2. Drepturi naturale ( negative ): a. Dreptul la viaţă; b. Libertatea şi securitatea persoanei; c. Dreptul la un proces echitabil.
3. Eutanasia involuntara, intr-un anumit sens, poate fi considerata ca fiind opusul eutanasiei voluntare. In primul rand, pentru ca ea presupune aplicarea unei proceduri eutanasice in cazul unui pacient care – fie ca si-a exprimat dorinta de a trai, fie ca, desi ar fi fost in stare sa o faca (capacitatile sale mintale fiind apropape normale) – nu a aratat ca doreste sa moara.
Pacientul, asadar, este omorat sau este lasat sa moara, fara ca el sa-si fi dat acordul pentru aceasta. Eutanasia involuntara, asadar, este mai apropiata de crima decat de moartea prin compasiune, in timp ce eutanasia voluntara este, dimpotriva, mai apropiata de un act de sinucidere.
Etica creştină combate eutanasia. De orice tip ar fi, eutanasia este expresia unei mentalitati secularizate care are pretentia ca omul are dreptul sa dispuna de viata lui si a altuia. Eutanasia este si expresia unei etici hedoniste si utilitariste care nu vad si rostul suferintei, încălcând astfel dreptul suprem al omului –dreptul la viaţă.
Etica aplicată susţine că aplicarea procedurilor de eutanasie este un drept al omului, ba mai mult din perspectiva utilitariştilor aduce plăcerea, fericirea datorită suprimării suferinţei.
4. Drepturile omului le putem împărţi în două mari categorii: drepturi naturale ( negative), date de la natura umană ( viaţă, libertate, egalitate) şi drepturi pozitive, care se referă în general la drepturile civile, politice, sociale, economice şi culturale. Un stat este cu atât mai democratic cu cât instituţionalizează un sistem de apărare, respectare şi implementare a acestor drepturi. Sunt state care nu pun valoare nici pe drepturile naturale ale omului şi persecută pe cei care luptă pentru drepturi civile şi politice , altele care sunt subdezvoltate şi nu au puterea de a pune în practică drepturile sociale, economice şi culturale.
5. Dreptul moral la viaţă aparţine fiecărei peroane şi ea are libertatea de alegere în legătură cu existenţa sa.
I. 46
1. Drepturile omului formează un ansamblu de perogative şi puteri de care indivizii dispun în raport cu statul.
2. Probleme care constituie obiectul eticii aplicate: 1. Pedeapsa capitală; 2. Avortul; 3. Eutanasia.
3. Libertatea de unire, înscrisă în Libertatea de unire şi asociere, din categoria Drepturilor civile şi politice. Libertatea de reuniune şi asociere este un alt element esenţial al democraţiei. Ea cuprinde două aspecte: a. reuniunea şi b. asocierea
Libertatea de reuniune este înţeleasă ca reuniune paşnică. Acesta este un drept individual care se exercită cu un altul Acest drept este raliat dreptului de expresie. O persoană nu poate fi împiedicată să se manifeste, dar dacă aceasta angajează violenţa, acest drept conţine restricţii vizând ordinea publică, care, la rândul ei este un drept al tuturor.
4. Un asemenea conflict se poate naşte cănd o femeie hotărăşte să - şi provoace un avort. Fătul are dreptul la viaţă, femeia are libertatea de a alege dacă să devină mamă. Teoreticienii eticii aplicate spun că persoana este acea fiinţă care are dreptul moral la viaţă în virtutea criteriului conştiinţei de sine. Persoana este acea fiinţă care are conştiinţa propriei existenţe şi a propriilor stări mentale şi sufleteşti. Ca urmare fătul nu este o persoană, nu beneficiază de drepătul moral la viaţă şi deci avortul nu este un infanticide şi nici un act imoral. Prevelează în acest caz dreptul la libertatea de a decide al mamei
5. Constituţia unui stat de drept se fundamentează pe necesitatea respectării şi apărării drepturilor inalienabile ale omului.
I. 47
1. Conceptul de sens al vieţii face trimitere la rostul sau scopul vieţii.
2. Magna Charta a Angliei ( 1215 ) şi Declaraţiile drepurilor omului – americană în 1791 şi franceză în 1789.
3. Eutanasia involuntara, intr-un anumit sens, poate fi considerata ca fiind opusul eutanasiei voluntare. In primul rand, pentru ca ea presupune aplicarea unei proceduri eutanasice in cazul unui pacient care – fie ca si-a exprimat dorinta de a trai, fie ca, desi ar fi fost in stare sa o faca (capacitatile sale mintale fiind apropape normale) – nu a aratat ca doreste sa moara.
Pacientul, asadar, este omorat sau este lasat sa moara, fara ca el sa-si fi dat acordul pentru aceasta. Eutanasia involuntara, asadar, este mai apropiata de crima decat de moartea prin compasiune, in timp ce eutanasia voluntara este, dimpotriva, mai apropiata de un act de sinucidere.
Etica creştină combate eutanasia. De orice tip ar fi, eutanasia este expresia unei mentalitati secularizate care are pretentia ca omul are dreptul sa dispuna de viata lui si a altuia. Eutanasia este si expresia unei etici hedoniste si utilitariste care nu vad si rostul suferintei, încălcând astfel dreptul suprem al omului –dreptul la viaţă.
Etica aplicată susţine că aplicarea procedurilor de eutanasie este un drept al omului, ba mai mult din perspectiva utilitariştilor aduce plăcerea, fericirea datorită suprimării suferinţei.
4. Dreptul la liberă circulaţie, drept individual din categoria Drepturilor în raport cu comunitatea şi exteriorul, care prevede că o persoană poate să circule liber în ţara sa, să-şi aleagă reşedinţa, să părăsească şi să revină în ţara sa. Este un drept pozitiv, reglementat de stat îndeosebi în ceea ce priveşte părăsirea unui stat, accesul în alt stat.
5. Constituţia unui stat de drept se fundamentează pe necesitatea respectării şi apărării drepturilor omului.
I. 48
1. “Filosofia” este termen din limba greaca si este rezultatul îmbinarii cuvintelor phileo care înseamna “a cauta”, “a iubi” si “Sophia” ce însemna iubire. Prin urmare, sensul etimologic al conceptului de “filosofie” este iubirea de întelepciune.
2. Din punct de vedere al acordului bolnavului, eutanasia poate fi: voluntară, nonvoluntară şi involuntară.
3. Libertatea şi securitatea persoanei , drept natural ( negativ ). "Orice individ are dreptul la libertate şi la securitatea persoanei sale. Nimeni nu poate fi arestat sau deţinut în mod arbitrar. Nimeni nu poate fi privat de libertatea sa decât pentru motive legale şi în conformitate cu procedura prevăzută de lege." (Art. 9 - Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice).
Această revendicare este foarte veche şi poate fi regăsită în Magna Carta în 1215 în Anglia şi în Legea din 1679 Habeas Corpus. Precizarea se referă la libertatea fizică a persoanei dar vizează şi integritatea psihică de aceea în art.3 al Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului este alături de dreptul la viaţă. Reglementarea detenţiei se referă la condiţiile care legitimează faptul de a priva pe cineva de libertatea de mişcare.
4. Eutanasie: Cuvântul “eutanasie” creat în secolul al XVII-lea de către Francisc Bacon cu sensul de “a muri uşor şi dulce” a căpătat din secolul al XIX-lea sensul de “a omorî din milă”. E vorba, aşadar, de o omucidere voluntară vizând curmarea unor suferinţe considerate inutile.
Etica creştină combate eutanasia. De orice tip ar fi, eutanasia este expresia unei mentalitati secularizate care are pretentia ca omul are dreptul sa dispuna de viata lui si a altuia. Eutanasia este si expresia unei etici hedoniste si utilitariste care nu vad si rostul suferintei, încălcând astfel dreptul suprem al omului –dreptul la viaţă.
Etica aplicată susţine că aplicarea procedurilor de eutanasie este un drept al omului, ba mai mult din perspectiva utilitariştilor aduce plăcerea, fericirea datorită suprimării suferinţei.
Teoreticienii eticii aplicate rezolvă convenabil şi problema avortului Spun că persoana este acea fiinţă care are dreptul moral la viaţă în virtutea criteriului conştiinţei de sine. Persoana este acea fiinţă care are conştiinţa propriei existenţe şi a propriilor stări mentale şi sufleteşti. Ca urmare fătul nu este o persoană, nu beneficiază de drepătul moral la viaţă şi deci avortul nu este un infanticide şi nici un act imoral.
5. Legimitatea unei puteri politice se bazează şi pe modul de respectare şi apărare a drepturilor omului.
I. 49
1. Eutanasie: Cuvântul “eutanasie” creat în secolul al XVII-lea de către Francisc Bacon cu sensul de “a muri uşor şi dulce” a căpătat din secolul al XIX-lea sensul de “a omorî din milă”. E vorba, aşadar, de o omucidere voluntară vizând curmarea unor suferinţe considerate inutile.
2. Din punct de vedere al acordului bolnavului, eutanasia poate fi: voluntară, nonvoluntară şi involuntară.
3. L. Wittgenstein spune că rolul filosofiei este să răspundă la întrebarea: ‘’ Ce se poate spune clar şi cu sens?’’ El introduce , prin raportare la limbaj, distincţia între ‘’’ ceea ce se poate spune şi ceea ce se arată’’ , făcând şi deosebire între ‘’ propoziţiile cu sens şi cele lipsite de sens’’. Filozofia este caracterizată de L. Wittgenstein ca fiind o critică a limbajului.
4. Dreptul la viaţă face parte din categoria drepturilor şi libertăţilor personale, este un drept negativ, natural. Dreptul la viaţă apare ca un drept fundamental din care decurg toate celelalte. Dreptul la viaţă este un "drept natural", nu este opera vreunei autorităţi statale. Statul are obligaţia de a proteja această viaţă inerentă persoanei umane. Aşteptările de la viaţă trebuie să fie legitime şi limitate explicit de lege, ceea ce înlătură arbitrarul. Pedeapsa cu moartea, conflictele armate, avortul sunt violări ale dreptului la viaţă.
5. Filosofia ofera modele, repere si critici valorice pentru viaţa oricărui om.
I. 50
1. Eutanasie: Cuvântul “eutanasie” creat în secolul al XVII-lea de către Francisc Bacon cu sensul de “a muri uşor şi dulce” a căpătat din secolul al XIX-lea sensul de “a omorî din milă”. E vorba, aşadar, de o omucidere voluntară vizând curmarea unor suferinţe considerate inutile.
2. Drepturi naturale ( negative ): a. Dreptul la viaţă; b. Libertatea şi securitatea persoanei; c. Dreptul la un proces echitabil.
3. Eutanasie nonvoluntară - Pacientul nu-şi poate exprima voinţa. Decizia este a familiei sau a medicului. Se aplică: a) in cazul in care, din cauza unui accident sau a unei boli, pacientul nu mai poate lua vreo decizie; b) in cazul neadministrarii hranei sau a tratamentului unui nou nascut plurimalformat; c) in cazul bolnavului aflat in coma profunda. (Atentie! Coma profunda nu se confunda cu moartea cerebrala).
Etica creştină combate eutanasia. De orice tip ar fi, eutanasia este expresia unei mentalitati secularizate care are pretentia ca omul are dreptul sa dispuna de viata lui si a altuia. Eutanasia este si expresia unei etici hedoniste si utilitariste care nu vad si rostul suferintei, încălcând astfel dreptul suprem al omului –dreptul la viaţă.
Etica aplicată susţine că aplicarea procedurilor de eutanasie este un drept al omului, ba mai mult din perspectiva utilitariştilor aduce plăcerea, fericirea datorită suprimării suferinţei.
4. Drepturile omului le putem împărţi în două mari categorii: drepturi naturale ( negative), date de la natura umană ( viaţă, libertate, egalitate) şi drepturi pozitive, care se referă în general la drepturile civile, politice, sociale, economice şi culturale. Un stat este cu atât mai democratic cu cât instituţionalizează un sistem de apărare, respectare şi implementare a acestor drepturi. Sunt state care nu pun valoare nici pe drepturile naturale ale omului şi persecută pe cei care luptă pentru drepturi civile şi politice , altele care sunt subdezvoltate şi nu au puterea de a pune în practică drepturile sociale, economice şi culturale.
5. Prin filosofie, omul ajunge să cunoacă înţelepciunea înaintaşilor săi.
adriana2009
Moderator
 
Mesaje: 43
Membru din: Sâm Iun 13, 2009 10:50 am

Re: Rezolvari la filosofie bacalaureat 2009 Subiectul 1

Mesajde adriana2009 pe Sâm Iun 13, 2009 11:30 am

I. 51
1. Conceptul de sens al vieţii face trimitere la rostul sau scopul vieţii.
2. Domeniul eticii sau al filosofiei morale presupune sistematizarea, definirea şi aplicarea conceptelor de bine şi rău la comportamentul uman.
Etica aplicată studiază aspectele etice ale politicilor şi practicilor colective sau ale liniilor de conduită individuală. Printre particularităţile eticii aplicate sunt necesitatea argumentării bazată pe cazuri (ţelul urmărit este cel al identificării convergenţelor, în cazuri determinate, dintre analizele făcute din perspectiva unor teorii etice diferite) şi multiplicarea codurilor de etică pe domenii specializate, de la bioetică la etica jurnalistică.
3. Eutanasia voluntară este actiunea prin care, intr-un mod nedureros, se suprima viata unei persoane a carei suferinta grea si prelungita, este considerata iremediabila. Hotararea de a recurge la aceasta metoda aparţine bolnavului, şi medicul aplică eutanasierea avand la baza compasiunea sau mila fata de persoana care sufera. Poate fi activă sau pasivă. Eutanasia pasivă: reprezintă actul de a permite unui pacient care suferă de o boală incurabilă să moară prin retragerea tratamentului care îi asigură supraveţuirea. Eutanasia activă: semnifică acţiunea propriu-zisă de ucidere de către doctor a uni pacient care suferă de o boală incurabilă.
Etica creştină combate eutanasia. De orice tip ar fi, eutanasia este expresia unei mentalitati secularizate care are pretentia ca omul are dreptul sa dispuna de viata lui si a altuia. Eutanasia este si expresia unei etici hedoniste si utilitariste care nu vad si rostul suferintei, încălcând astfel dreptul suprem al omului –dreptul la viaţă.
Etica aplicată susţine că aplicarea procedurilor de eutanasie este un drept al omului, ba mai mult din perspectiva utilitariştilor aduce plăcerea, fericirea datorită suprimării suferinţei.
4. L. Blaga spune că creaţiile culturale reprezintă revelări ale misterului în care este existenţa umană. Pentru ca geniul uman să devină creator de cultură, a trebuit ca omul să sufere o schimbare radicală în ceea ce priveşte modul său de a exista. Această schimbare a felului de a fi a fiinţei umane, a constituit-o existenţa întru mister şi pentru revelare.. Astfel omul abandonează starea de echilibru şi de securitate a animalului, angajându-se într-un destin creator.
5. Constituţia unui stat de drept reglementează modul de aplicare şi apărare a drepturilor positive ale omului.
I. 52
1. Conceptul de sens al vieţii face trimitere la rostul sau scopul vieţii.
2. Etica aplicată studiază aspectele etice ale politicilor şi practicilor colective sau ale liniilor de conduită individuală. Printre particularităţile eticii aplicate sunt necesitatea argumentării bazată pe cazuri (ţelul urmărit este cel al identificării convergenţelor, în cazuri determinate, dintre analizele făcute din perspectiva unor teorii etice diferite), multiplicarea codurilor de etică pe domenii specializate, de la etica medicală la etica jurnalistică şi rezolvarea responsabilă a dilemelor lumii reale.
3 Dreptul la condiţii de muncă echitabile. O caracteristică a acestui drept este dreptul de a se norma munca desfăşurată concomitant cu asigurarea odihnei. Statele sunt obligate:
1. să fixeze o durată rezonabilă a timpului de muncă zilnic şi săptămânal, săptămâna de lucru trebuind să fie redusă progresiv în măsura în care creşterea productivităţii şi ceilalţi factori relevanţi o permit;
2. să prevadă zile de sărbătoare plătite;
3. să asigure dreptul la un concediu anual plătit de minimum 2 săptămâni;
4. să asigure lucrătorilor folosiţi în ocupaţii periculoase sau insalubre, fie o reducere a duratei muncii, fie concedii plătite, suplimentare;
5. să asigure un repaus săptămânal care să coincidă, în măsura în care este posibil, cu ziua săptămânii recunoscută ca zi de repaus prin tradiţia sau uzanţele ţării sau regiunii.
4. . Eutanasia activă: semnifică acţiunea propriu-zisă de ucidere de către doctor a unui pacient care suferă de o boală incurabilă. . Demersurile teoretice au ridicat probleme de ordin moral, mai ales pentru medici. Teoreticienii eticii aplicate spun că din punct de vedere moral este mai bine ca medicul să-şi asume răspunderea, evident după demersurile legale ale pacientului, decât să-l lase pe acesta să moară în chinuri. Din punct de vedere al acordului bolnavului, eutanasia poate fi: voluntară, nonvoluntară şi involuntară
Etica creştină combate eutanasia. De orice tip ar fi, eutanasia este expresia unei mentalitati secularizate care are pretentia ca omul are dreptul sa dispuna de viata lui si a altuia. Eutanasia este si expresia unei etici hedoniste si utilitariste care nu vad si rostul suferintei, încălcând astfel dreptul suprem al omului –dreptul la viaţă.
Etica aplicată susţine că aplicarea procedurilor de eutanasie este un drept al omului, ba mai mult din perspectiva utilitariştilor aduce plăcerea, fericirea datorită suprimării suferinţei.
5. Nu poate exista un stat de drept fără egalitate în faţa legii.
I. 53
1. “Filosofia” este termen din limba greaca si este rezultatul îmbinarii cuvintelor phileo care înseamna “a cauta”, “a iubi” si “Sophia” ce însemna iubire. Prin urmare, sensul etimologic al conceptului de “filosofie” este iubirea de întelepciune.
2. Trei drepturi ale omului: a. Dreptul la viaţă; b. Libertatea şi securitatea persoanei; c. Dreptul la un proces echitabil.
3. Eutanasia voluntară este actiunea prin care, intr-un mod nedureros, se suprima viata unei persoane a carei suferinta grea si prelungita, este considerata iremediabila. Hotararea de a recurge la aceasta metoda aparţine bolnavului, şi medicul aplică eutanasierea avand la baza compasiunea sau mila fata de persoana care sufera. Poate fi activă sau pasivă. Eutanasia pasivă: reprezintă actul de a permite unui pacient care suferă de o boală incurabilă să moară prin retragerea tratamentului care îi asigură supraveţuirea. Eutanasia activă: semnifică acţiunea propriu-zisă de ucidere de către doctor a uni pacient care suferă de o boală incurabilă.
Etica creştină combate eutanasia. De orice tip ar fi, eutanasia este expresia unei mentalitati secularizate care are pretentia ca omul are dreptul sa dispuna de viata lui si a altuia. Eutanasia este si expresia unei etici hedoniste si utilitariste care nu vad si rostul suferintei, încălcând astfel dreptul suprem al omului –dreptul la viaţă.
Etica aplicată susţine că aplicarea procedurilor de eutanasie este un drept al omului, ba mai mult din perspectiva utilitariştilor aduce plăcerea, fericirea datorită suprimării suferinţei.
4. Dreptul la viaţă face parte din categoria drepturilor şi libertăţilor personale, este un drept negativ, natural, iar dreptul la asistenţă medicală gratuită, din categoria drepturilor economice, sociale şi culturale, este un drept pozitiv, presupune intervenţia statului.
5. Din punctul de vedere al unui utilitarism scopul ultim al vieţii este plăcerea completată de absenţa durerii. Dacă prin etica aplicată am dobândit plăcerea şi am înlăturat durerea, acţiunea este utilă fiind în consecinţă şi o acţiune morală.
I. 54
1. “Filosofia” este termen din limba greaca si este rezultatul îmbinarii cuvintelor phileo care înseamna “a cauta”, “a iubi” si “Sophia” ce însemna iubire. Prin urmare, sensul etimologic al conceptului de “filosofie” este iubirea de întelepciune.
2. Drepturi pozitive: Dreptul la muncă, Dreptul la educaţie, Dreptul la sănătate.
3. Dreptul la viaţă, din categoria Drepturilor şi libertăţilor personale. Dreptul la viaţă este un "drept natural", nu este opera vreunei autorităţi statale. O caracteristică: este un drept inalienabil, adică nu poate fi înstrăinat. Este un drept non-derogabil, adică nu poate fi suspendat, de exemplu în stare de urgenţă. Acest drept trebuie protejat prin lege. Sunt violări ale dreptului la viaţă: pedeapsa cu moartea, conflictele armate, avortul, malnutriţia, sărăcia extremă.
4. Eutanasia voluntară este actiunea prin care, intr-un mod nedureros, se suprima viata unei persoane a carei suferinta grea si prelungita, este considerata iremediabila. Hotararea de a recurge la aceasta metoda aparţine bolnavului, şi medicul aplică eutanasierea avand la baza compasiunea sau mila fata de persoana care sufera. Poate fi activă sau pasivă. Eutanasia pasivă: reprezintă actul de a permite unui pacient care suferă de o boală incurabilă să moară prin retragerea tratamentului care îi asigură supraveţuirea. Eutanasia activă: semnifică acţiunea propriu-zisă de ucidere de către doctor a uni pacient care suferă de o boală incurabilă.
Etica creştină combate eutanasia. De orice tip ar fi, eutanasia este expresia unei mentalitati secularizate care are pretentia ca omul are dreptul sa dispuna de viata lui si a altuia. Eutanasia este si expresia unei etici hedoniste si utilitariste care nu vad si rostul suferintei, încălcând astfel dreptul suprem al omului –dreptul la viaţă.
Etica aplicată susţine că aplicarea procedurilor de eutanasie este un drept al omului, ba mai mult din perspectiva utilitariştilor aduce plăcerea, fericirea datorită suprimării suferinţei.
5. Statul de drept se bazează pe instituţii care previn discriminarea indivizilor pe diferite criterii.
I. 55
1. Drepturile omului formează un ansamblu de perogative şi puteri de care indivizii dispun în raport cu statul.
2. Drepturi pozitive: Dreptul la muncă, Dreptul la educaţie, Dreptul la sănătate.
3. L. Blaga spune că creaţiile culturale reprezintă revelări ale misterului în care este existenţa umană. Pentru ca geniul uman să devină creator de cultură, a trebuit ca omul să sufere o schimbare radicală în ceea ce priveşte modul său de a exista. Această schimbare a felului de a fi a fiinţei umane, a constituit-o existenţa întru mister şi pentru revelare.. Astfel omul abandonează starea de echilibru şi de securitate a animalului, angajându-se într-un destin creator
4. Eutanasia involuntara, intr-un anumit sens, poate fi considerata ca fiind opusul eutanasiei voluntare. In primul rand, pentru ca ea presupune aplicarea unei proceduri eutanasice in cazul unui pacient care – fie ca si-a exprimat dorinta de a trai, fie ca, desi ar fi fost in stare sa o faca (capacitatile sale mintale fiind apropape normale) – nu a aratat ca doreste sa moara.
Pacientul, asadar, este omorat sau este lasat sa moara, fara ca el sa-si fi dat acordul pentru aceasta. Eutanasia involuntara, asadar, este mai apropiata de crima decat de moartea prin compasiune, in timp ce eutanasia voluntara este, dimpotriva, mai apropiata de un act de sinucidere.
Etica creştină combate eutanasia. De orice tip ar fi, eutanasia este expresia unei mentalitati secularizate care are pretentia ca omul are dreptul sa dispuna de viata lui si a altuia. Eutanasia este si expresia unei etici hedoniste si utilitariste care nu vad si rostul suferintei, încălcând astfel dreptul suprem al omului –dreptul la viaţă.
Etica aplicată susţine că aplicarea procedurilor de eutanasie este un drept al omului, ba mai mult din perspectiva utilitariştilor aduce plăcerea, fericirea datorită suprimării suferinţei.
5. Printre drepturile ialienabile ale omului este şi dreptul de proprietate. Numai proprietarul poate dispune înstrăinarea proprietăţii.
I. 56
1. Conceptul de sens al vieţii face trimitere la rostul sau scopul vieţii.
2. Lucian Blaga, Jean-Paul Sartre
3. Libertatea de gândire, de conştiinţă şi de religie , drept individual din categoria drepturilor civile şi politice. Libertatea de religie: acest drept implică libertatea de a-şi schimba religia sau convingerile precum şi libertatea de a-şi manifesta religia sau convingerile sale, individual sau în colectiv, atât în public cât şi privat, prin învăţământ, practici, cult şi îndeplinirea de rituri.
4. Eutanasie: Cuvântul “eutanasie” creat în secolul al XVII-lea de către Francisc Bacon cu sensul de “a muri uşor şi dulce” a căpătat din secolul al XIX-lea sensul de “a omorî din milă”. E vorba, aşadar, de o omucidere voluntară vizând curmarea unor suferinţe considerate inutile.
Etica creştină combate eutanasia. De orice tip ar fi, eutanasia este expresia unei mentalitati secularizate care are pretentia ca omul are dreptul sa dispuna de viata lui si a altuia. Eutanasia este si expresia unei etici hedoniste si utilitariste care nu vad si rostul suferintei, încălcând astfel dreptul suprem al omului –dreptul la viaţă.
Etica aplicată susţine că aplicarea procedurilor de eutanasie este un drept al omului, ba mai mult din perspectiva utilitariştilor aduce plăcerea, fericirea datorită suprimării suferinţei.
Teoreticienii eticii aplicate rezolvă convenabil şi problema avortului Spun că persoana este acea fiinţă care are dreptul moral la viaţă în virtutea criteriului conştiinţei de sine. Persoana este acea fiinţă care are conştiinţa propriei existenţe şi a propriilor stări mentale şi sufleteşti. Ca urmare fătul nu este o persoană, nu beneficiază de drepătul moral la viaţă şi deci avortul nu este un infanticide şi nici un act imoral.
5. Aflarea sensului vieţii este o preocupare de natură umană.
I. 57
1. Conceptul de sens al vieţii face trimitere la rostul sau scopul vieţii.
2. Eutanasie: Voluntară; Nonvoluntară; Involuntară
3. Eutanasia involuntara, intr-un anumit sens, poate fi considerata ca fiind opusul eutanasiei voluntare. In primul rand, pentru ca ea presupune aplicarea unei proceduri eutanasice in cazul unui pacient care – fie ca si-a exprimat dorinta de a trai, fie ca, desi ar fi fost in stare sa o faca (capacitatile sale mintale fiind apropape normale) – nu a aratat ca doreste sa moara.
Pacientul, asadar, este omorat sau este lasat sa moara, fara ca el sa-si fi dat acordul pentru aceasta. Eutanasia involuntara, asadar, este mai apropiata de crima decat de moartea prin compasiune, in timp ce eutanasia voluntara este, dimpotriva, mai apropiata de un act de sinucidere.
Etica creştină combate eutanasia. De orice tip ar fi, eutanasia este expresia unei mentalitati secularizate care are pretentia ca omul are dreptul sa dispuna de viata lui si a altuia. Eutanasia este si expresia unei etici hedoniste si utilitariste care nu vad si rostul suferintei, încălcând astfel dreptul suprem al omului –dreptul la viaţă.
Etica aplicată susţine că aplicarea procedurilor de eutanasie este un drept al omului, ba mai mult din perspectiva utilitariştilor aduce plăcerea, fericirea datorită suprimării suferinţei.
4. Dreptul de proprietate, este un drept individual, din categoria drepturilor în raport cu comunitatea şi exteriorul, este un drept pozitiv, fiind reglementat de stat. Dreptul de proprietate poate fi exercitat individual sau în asociere. Dreptul la proprietate a suferit o schimbare de-a lungul istoriei. Natura sa este încă discutată. Este un drept civil sau economic? La nivel internaţional dezvoltarea drepturilor de proprietate intelectuală se ataşează drepturilor culturale.
5. Aflarea sensului vieţii este o preocupare de natură umană.
I. 58
1. Domeniul eticii sau al filosofiei morale presupune sistematizarea, definirea şi aplicarea conceptelor de bine şi rău la comportamentul uman.
Etica aplicată studiază aspectele etice ale politicilor şi practicilor colective sau ale liniilor de conduită individuală.
2. Lucian Blaga, Jean-Paul Sartre
3. O problemă a eticii aplicate sete avortul. Teoreticienii eticii aplicate rezolvă convenabil şi problema avortului Spun că persoana este acea fiinţă care are dreptul moral la viaţă în virtutea criteriului conştiinţei de sine. Persoana este acea fiinţă care are conştiinţa propriei existenţe şi a propriilor stări mentale şi sufleteşti. Ca urmare fătul nu este o persoană, nu beneficiază de drepătul moral la viaţă şi deci avortul nu este un infanticid şi nici un act imoral.
4. Etica aplicată susţine că aplicarea procedurilor de eutanasie este un drept al omului, ba mai mult din perspectiva utilitariştilor aduce plăcerea, fericirea datorită suprimării suferinţei.
Etica creştină combate eutanasia. De orice tip ar fi, eutanasia este expresia unei mentalitati secularizate care are pretentia ca omul are dreptul sa dispuna de viata lui si a altuia. Eutanasia este si expresia unei etici hedoniste si utilitariste care nu vad si rostul suferintei, încălcând astfel dreptul suprem al omului –dreptul la viaţă.
Declaraţia universală a drepturilor omului consacra ca primordial dreptul la viaţă. Dreptul la viaţă este un "drept natural", nu este opera vreunei autorităţi statale. O caracteristică: este un drept inalienabil, adică nu poate fi înstrăinat. Este un drept non-derogabil, adică nu poate fi suspendat, de exemplu în stare de urgenţă. Acest drept trebuie protejat prin lege. Sunt violări ale dreptului la viaţă: pedeapsa cu moartea, conflictele armate, avortul, malnutriţia, sărăcia extremă.
Şi atunci , dacă dreptul este inalienabil şi non-derogabil, poate cineva să suprime viaţa prin eutanasiere?
5. Dreptul la libertate este un drept natural şi deci nimeni nu poate atenta la acest drept inalienabil al omului.
I. 59
1. Eutanasie: Cuvântul “eutanasie” creat în secolul al XVII-lea de către Francisc Bacon cu sensul de “a muri uşor şi dulce” a căpătat din secolul al XIX-lea sensul de “a omorî din milă”. E vorba, aşadar, de o omucidere voluntară vizând curmarea unor suferinţe considerate inutile.
2. Cine suntem? De unde venim? Care este scopul existenţei mele? Are viaţa vereun sens sau nu?
3. Dreptul de a întemia o familie, este din categoria drepturilor în raport cu comunitatea şi exteriorul, subcategoria dreptul la viaţă privată, drept individual, pozitiv deoarece statul reglementează instituţia căsătoriei. O caracteristică a cestui drept este că ‘’Nici o căsătorie nu va putea fi încheiată fără consimţământul liber şi deplin al viitorilor soţi.’’ Aceasta presupune că la temelia unei familii trebuie să stea iubirea, dorinţa de a făuri un viitor comun, de a avea urmaşi şi de a-şi asuma împreună responsabilităţile sociale.
4. Se spune ca filosofia este alaturi de stiinta,religie,arta,un domeniu specific al culturii,o manifestare a spiritului uman.Etimologic, stiu ca “filosofie” inseamna “dragoste de intelepciune”. Pe langa aceasta acceptiune,ganditorii greci i-au dat si alte intelesuri cum ar fi “cunoasterea a celor ce sunt ca fiind ceea ce sunt ” , ”cunoasterea a celor divine si omenesti” ,”pregatrea pentru moarte”. Filosofia ofera modele de viata demna,repere si critici valorice deoarece “intrucat nu putem trai oricat, nu putem trai oricum”.Definitia provenita din scopurile si aspiratiile mai indepartate ale filosofiei indeamna fiinta umana la “asemanare cu divinitatea ,pe cat ii sta omului in putinta”,adica la autoperfectiune spirituala si implinire morala.
5. Pentru atingerea scopului final, plăcerea şi curmarea suferinţei, atât euthanasia activă, cât şi euthanasia pasivă sunt acţiuni morale.
I. 60
1. Eutanasia voluntară este actiunea prin care, intr-un mod nedureros, se suprima viata unei persoane a carei suferinta grea si prelungita, este considerata iremediabila. Hotararea de a recurge la aceasta metoda aparţine bolnavului, şi medicul aplică eutanasierea avand la baza compasiunea sau mila fata de persoana care sufera. Poate fi activă sau pasivă. Eutanasia pasivă: reprezintă actul de a permite unui pacient care suferă de o boală incurabilă să moară prin retragerea tratamentului care îi asigură supraveţuirea. Eutanasia activă: semnifică acţiunea propriu-zisă de ucidere de către doctor a uni pacient care suferă de o boală incurabilă.
Etica creştină combate eutanasia. De orice tip ar fi, eutanasia este expresia unei mentalitati secularizate care are pretentia ca omul are dreptul sa dispuna de viata lui si a altuia. Eutanasia este si expresia unei etici hedoniste si utilitariste care nu vad si rostul suferintei, încălcând astfel dreptul suprem al omului –dreptul la viaţă.
2. Etica aplicată susţine că aplicarea procedurilor de eutanasie este un drept al omului, ba mai mult din perspectiva utilitariştilor aduce plăcerea, fericirea datorită suprimării suferinţei.
Etica aplicată studiază aspectele etice ale politicilor şi practicilor colective sau ale liniilor de conduită individuală. Caracterisice eticii aplicate sunt necesitatea argumentării bazată pe cazuri (ţelul urmărit este cel al identificării convergenţelor, în cazuri determinate, dintre analizele făcute din perspectiva unor teorii etice diferite) şi multiplicarea codurilor de etică pe domenii specializate, de la etică medicală la etica jurnalistică.
3. L. Wittgenstein spune că rolul filosofiei este să răspundă la întrebarea: ‘’ Ce se poate spune clar şi cu sens?’’ El introduce , prin raportare la limbaj, distincţia între ‘’’ ceea ce se poate spune şi ceea ce se arată’’ , făcând şi deosebire între ‘’ propoziţiile cu sens şi cele lipsite de sens’’. Filozofia este caracterizată de L. Wittgenstein ca fiind o critică a limbajului. El pune în evidenţă caracterul fictiv al proiectului filozofic de a stabili criterii universale ale certitudinii şi îndoielii. Omul nu poate determina ce este îndoielnic numai în lumina a ceea ce acceptăm în prealabil cert. A accepta ceva ca fiind cert, sau a pune la îndoială un adevăr, nu se face pe baza unor reguli generale, ci însuşind limbajul, adică un anumit mod de a utiliza cuvintele în funcţie de contexte particulare.
4. Dreptul de a nu fi judecat/condamnat de două ori pentru aceeaşi infracţiune, face parte din Dreptul la un proces echitabil, drept individual, natural, din categoria Drepturilor şi libertăţile personale
Un proces echitabil trebuie să îndeplinească următoarele condiţii; - să fie un proces public; - tribunalul să fie constituit legal, competent, independent şi imparţial; - procedura în faţa tribunalului trebuie să aibă o durată rezonabilă; - inculpatul trebuie să beneficieze de prezumţia de nevinovăţie şi are dreptul de a tăcea; - a putea săşi prezinte apărarea şi să nu fie judecat decât în prezenţă; - a putea fi sfătuit, de altfel a fi informat asupra drepturilor sale şi a primi un ajutor legal, a avea acces la curte;- a putea beneficia de un interpret; - a putea face apel; - o persoană nu poate fi judecată de două ori pentru aceeaşi cauză.
5. Aflarea sensului vieţii este o preocupare de natură umană.
I. 61
1. Eutanasia involuntara, intr-un anumit sens, poate fi considerata ca fiind opusul eutanasiei voluntare. In primul rand, pentru ca ea presupune aplicarea unei proceduri eutanasice in cazul unui pacient care – fie ca si-a exprimat dorinta de a trai, fie ca, desi ar fi fost in stare sa o faca (capacitatile sale mintale fiind apropape normale) – nu a aratat ca doreste sa moara.
Pacientul, asadar, este omorat sau este lasat sa moara, fara ca el sa-si fi dat acordul pentru aceasta. Eutanasia involuntara, asadar, este mai apropiata de crima decat de moartea prin compasiune, in timp ce eutanasia voluntara este, dimpotriva, mai apropiata de un act de sinucidere.
Etica creştină combate eutanasia. De orice tip ar fi, eutanasia este expresia unei mentalitati secularizate care are pretentia ca omul are dreptul sa dispuna de viata lui si a altuia. Eutanasia este si expresia unei etici hedoniste si utilitariste care nu vad si rostul suferintei, încălcând astfel dreptul suprem al omului –dreptul la viaţă.
Etica aplicată susţine că aplicarea procedurilor de eutanasie este un drept al omului, ba mai mult din perspectiva utilitariştilor aduce plăcerea, fericirea datorită suprimării suferinţei.
2. Drepturile şi libertăţilor personale, sunt drepturi negative, naturale, iar drepturile economice, sociale şi culturale, sunt drepturi pozitive, presupune intervenţia statului pentru reglementarea, implementarea şi apărarea lor.
3. Respectarea secretului corespondenţei personale, este un drept individual, pozitiv, din dreptul la viaţă privată, categoria drepturilor în raport cu comunitatea şi exteriorul. Respectarea acestui drept se referă la toate formele de comunicare, scris, electronic, telefonic.
4. Filozofia este inutilă pentru viaţă. Pare că se ocupă de tot şi de nimic. Filozofii sunt nişte ciudaţi, care folosesc concepte total nefolositoare omului acaparat de necesităţile de a supraveţui. Se despică firul în patru, despre adevăr , cunoaştere, sensul vieţii şi multe altele. La ce foloseşte toată pleiada de concepte filozofice pentru omul care vine de la muncă şi nu are ce pune pe masă, dar pentru oamenii abandonaţi prin mahalale insalubre, dar pentru subnutriţii din Africa? Disciplinele reale caută esenţa, soluţii pentru progresul omenirii. Filozofia se învârte în jurul cozii, folosind un limbaj alambicat. Aceste argumente îi poate încăIzi inima unui ignorant, dar dacă acesta ar pătrunde tainele filozofiei, ar înţelege puţin din înţelepciunea marilor filozofi ,ar deveni un înfocat susţinător al studiului filosofiei
5. Condiţia umană , spre deosebire de celelalte vieţuitoare, permite abordarea întrebărilor privind sensul vieţii.
I. 62
1. Eutanasie nonvoluntară - Pacientul nu-şi poate exprima voinţa. Decizia este a familiei sau a medicului. Se aplică: a) in cazul in care, din cauza unui accident sau a unei boli, pacientul nu mai poate lua vreo decizie; b) in cazul neadministrarii hranei sau a tratamentului unui nou nascut plurimalformat; c) in cazul bolnavului aflat in coma profunda. (Atentie! Coma profunda nu se confunda cu moartea cerebrala).
Etica creştină combate eutanasia. De orice tip ar fi, eutanasia este expresia unei mentalitati secularizate care are pretentia ca omul are dreptul sa dispuna de viata lui si a altuia. Eutanasia este si expresia unei etici hedoniste si utilitariste care nu vad si rostul suferintei, încălcând astfel dreptul suprem al omului –dreptul la viaţă.
Etica aplicată susţine că aplicarea procedurilor de eutanasie este un drept al omului, ba mai mult din perspectiva utilitariştilor aduce plăcerea, fericirea datorită suprimării suferinţei.
2. Trei drepturi ale omului: a. Dreptul la viaţă; b. Libertatea şi securitatea persoanei; c. Dreptul la un proces echitabil. Statul trebuie să se implice doar în apărarea lor, ele fiind drepturi naturale.
3. L. Wittgenstein spune că rolul filosofiei este să răspundă la întrebarea: ‘’ Ce se poate spune clar şi cu sens?’’ El introduce , prin raportare la limbaj, distincţia între ‘’’ ceea ce se poate spune şi ceea ce se arată’’ , făcând şi deosebire între ‘’ propoziţiile cu sens şi cele lipsite de sens’’. Filozofia este caracterizată de L. Wittgenstein ca fiind o critică a limbajului. El pune în evidenţă caracterul fictiv al proiectului filozofic de a stabili criterii universale ale certitudinii şi îndoielii. Omul nu poate determina ce este îndoielnic numai în lumina a ceea ce acceptăm în prealabil cert. A accepta ceva ca fiind cert, sau a pune la îndoială un adevăr, nu se face pe baza unor reguli generale, ci însuşind limbajul, adică un anumit mod de a utiliza cuvintele în funcţie de contexte particulare.
4. Dreptul de a nu fi judecat/condamnat de două ori pentru aceeaşi infracţiune, face parte din Dreptul la un proces echitabil, drept individual, natural, din categoria Drepturilor şi libertăţile personale
Un proces echitabil trebuie să îndeplinească următoarele condiţii; - să fie un proces public; - tribunalul să fie constituit legal, competent, independent şi imparţial; - procedura în faţa tribunalului trebuie să aibă o durată rezonabilă; - inculpatul trebuie să beneficieze de prezumţia de nevinovăţie şi are dreptul de a tăcea; - a putea săşi prezinte apărarea şi să nu fie judecat decât în prezenţă; - a putea fi sfătuit, de altfel a fi informat asupra drepturilor sale şi a primi un ajutor legal, a avea acces la curte;- a putea beneficia de un interpret; - a putea face apel; - o persoană nu poate fi judecată de două ori pentru aceeaşi cauză.
5. Condiţia umană , spre deosebire de celelalte vieţuitoare, permite abordarea întrebărilor privind sensul vieţii.
I. 63
1. Moarte bună = Eutanasie. Cuvântul “eutanasie” creat în secolul al XVII-lea de către Francisc Bacon cu sensul de “a muri uşor şi dulce” a căpătat din secolul al XIX-lea sensul de “a omorî din milă”. E vorba, aşadar, de o omucidere voluntară vizând curmarea unor suferinţe considerate inutile.
2. Trei drepturi ale omului: a. Dreptul la viaţă; b. Libertatea şi securitatea persoanei; c. Dreptul la un proces echitabil. Statul trebuie să se implice doar în apărarea lor, ele fiind drepturi naturale.
3. Dreptul la viaţă, din categoria drepturilor şi libertăţilor personale, individuale. Dreptul la viaţă este un "drept natural", nu este opera vreunei autorităţi statale. O caracteristică: este un drept inalienabil, adică nu poate fi înstrăinat. Este un drept non-derogabil, adică nu poate fi suspendat, de exemplu în stare de urgenţă. Acest drept trebuie protejat prin lege. Sunt violări ale dreptului la viaţă: pedeapsa cu moartea, conflictele armate, avortul, malnutriţia, sărăcia extremă.
4. Dreptul la egalitate în faţa legii ( Dreptul la un proces echitabil.), drept individual, din categoria Drepturile şi libertăţile personale, drept natural, oamenii născându-se egali .Istoria drepturilor omului este lupta împotriva arbitrarului detenţiei de către putere. Acest drept fundamental care stipulează că înainte de a fi reţinută trebuie să fie demonstrată legitimitatea acţiunii. Declaraţia dreturilor omului reglementează expres principiile chemării în faţa legii, de la prezumţia de nevinovăţie, process public până la dreptul de apărare.
5. Constituţia unui stat de drept reglementează modul de aplicare şi apărare a drepturilor pozitive ale omului.
I. 64
1. “Filosofia” este termen din limba greaca si este rezultatul îmbinarii cuvintelor phileo care înseamna “a cauta”, “a iubi” si “Sophia” ce însemna iubire. Prin urmare, sensul etimologic al conceptului de “filosofie” este iubirea de întelepciune.
2. Trei drepturi ale omului: a. Dreptul la viaţă; b. Libertatea şi securitatea persoanei; c. Dreptul la un proces echitabil. Statul trebuie să se implice doar în apărarea lor, ele fiind drepturi naturale.
3. Dreptul de a întemia o familie, este din categoria drepturilor în raport cu comunitatea şi exteriorul, subcategoria dreptul la viaţă privată, drept individual, pozitiv deoarece statul reglementează instituţia căsătoriei. O caracteristică a cestui drept este că ‘’Nici o căsătorie nu va putea fi încheiată fără consimţământul liber şi deplin al viitorilor soţi.’’ Aceasta presupune că la temelia unei familii trebuie să stea iubirea, dorinţa de a făuri un viitor comun, de a avea urmaşi şi de a-şi asuma împreună responsabilităţile sociale.
4. O problemă a eticii aplicate sete avortul. Teoreticienii eticii aplicate rezolvă convenabil şi problema avortului Spun că persoana este acea fiinţă care are dreptul moral la viaţă în virtutea criteriului conştiinţei de sine. Persoana este acea fiinţă care are conştiinţa propriei existenţe şi a propriilor stări mentale şi sufleteşti. Ca urmare fătul nu este o persoană, nu beneficiază de drepătul moral la viaţă şi deci avortul nu este un infanticid şi nici un act imoral.
5. Omul dă sens existenţei sale prin înfăptuirea de creaţii culturale.
I. 65
1. Eutanasia activă: semnifică acţiunea propriu-zisă de ucidere de către doctor a unui pacient care suferă de o boală incurabilă. Din punct de vedere al acordului bolnavului, eutanasia poate fi: voluntară, nonvoluntară şi involuntară.
Etica creştină combate eutanasia. De orice tip ar fi, eutanasia este expresia unei mentalitati secularizate care are pretentia ca omul are dreptul sa dispuna de viata lui si a altuia. Eutanasia este si expresia unei etici hedoniste si utilitariste care nu vad si rostul suferintei, încălcând astfel dreptul suprem al omului –dreptul la viaţă.
Etica aplicată susţine că aplicarea procedurilor de eutanasie este un drept al omului, ba mai mult din perspectiva utilitariştilor aduce plăcerea, fericirea datorită suprimării suferinţei.
2. Drepturile şi libertăţile personale, sunt drepturi naturale, iar Drepturile civile şi politice, sunt drepturi positive. Statul trebuie să le aoere pe primele dar trebuie să se implice pentru a asigura drepturile civile şi politice, amploarea acestora fiind un criteriu de caracterizare a gradului de democraţie.
3. Eutanasia pasivă: reprezintă actul de a permite unui pacient care suferă de o boală incurabilă să moară prin retragerea tratamentului care îi asigură supraveţuirea. Poate fi Eutanasie nonvoluntară - Pacientul nu-şi poate exprima voinţa. Decizia este a familiei sau a medicului. Se aplică: a) in cazul in care, din cauza unui accident sau a unei boli, pacientul nu mai poate lua vreo decizie; b) in cazul neadministrarii hranei sau a tratamentului unui nou nascut plurimalformat; c) in cazul bolnavului aflat in coma profunda. ( Coma profunda nu se confunda cu moartea cerebrala).
Etica creştină combate eutanasia. De orice tip ar fi, eutanasia este expresia unei mentalitati secularizate care are pretentia ca omul are dreptul sa dispuna de viata lui si a altuia. Eutanasia este si expresia unei etici hedoniste si utilitariste care nu vad si rostul suferintei, încălcând astfel dreptul suprem al omului –dreptul la viaţă.
Etica aplicată susţine că aplicarea procedurilor de eutanasie este un drept al omului, ba mai mult din perspectiva utilitariştilor aduce plăcerea, fericirea datorită suprimării suferinţei.
4. Dreptul la prezumţia de nevinovăţie, parte integrantă din Dreptul la un proces echitabil, drept individual, din categoria Drepturile şi libertăţile personale, drept natural, oamenii născându-se egali . Istoria drepturilor omului este lupta împotriva arbitrarului detenţiei de către putere. Acest drept fundamental care stipulează că înainte de a fi reţinută trebuie să fie demonstrată legitimitatea acţiunii şi nimeni nu poate fi considerat vinovat până la verdictul final. Declaraţia dreturilor omului reglementează expres principiile chemării în faţa legii, inculpatul trebuie să beneficieze de prezumţia de nevinovăţie şi are dreptul de a tăcea; să poată să şi prezinte apărarea, să fie sfătuit, de aputea face apel.
5. Aflarea sensului vieţii este o preocupare de natură umană.
I. 66
1. Eutanasia pasivă: reprezintă actul de a permite unui pacient care suferă de o boală incurabilă să moară prin retragerea tratamentului care îi asigură supraveţuirea. Caracteristic este faptul că chinurile se vor intensifica, suferinţa trupească va ajunge la apogeu.
2. Drepturi pozitive: Dreptul la muncă, Dreptul la educaţie, Dreptul la sănătate.
3. Eutanasia activă: semnifică acţiunea propriu-zisă de ucidere de către doctor a unui pacient care suferă de o boală incurabilă. Din punct de vedere al acordului bolnavului, eutanasia poate fi: voluntară, nonvoluntară şi involuntară. . Eutanasia involuntara, intr-un anumit sens, poate fi considerata ca fiind opusul eutanasiei voluntare. In primul rand, pentru ca ea presupune aplicarea unei proceduri eutanasice in cazul unui pacient care – fie ca si-a exprimat dorinta de a trai, fie ca, desi ar fi fost in stare sa o faca (capacitatile sale mintale fiind apropape normale) – nu a aratat ca doreste sa moara.
Pacientul, asadar, este omorat fara ca el sa-si fi dat acordul pentru aceasta. Eutanasia involuntara, asadar, este mai apropiata de crima decat de moartea prin compasiune, in timp ce eutanasia voluntara este, dimpotriva, mai apropiata de un act de sinucidere.
4. Dreptul de a nu fi ţinut în sclavie. ‘’ Nimeni nu are dreptul sa ne faca sclavi. Nu putem sa facem slavi pe nimeni’’. Este parte a dreptului la viaţă, drept natural, din categoria Drepturilor şi libertăţilor personale. ‘’ Nimeni nu va fi tinut în sclavie, nici în servitute; sclavajul si comertul cu sclavi sunt interzise sub toate formele lor.’’ Abolirea sclaviei a fost o mare realizare a civilizaţiei umane. Din păcate azi prolifeează forme noi, rafinate de sclavie: prostituţia, cerşetoria, munca la negru sau forţată.
5. Omul dă sens vieţii sale prin descoperirea destinului său de creator.
I. 67
1. Moarte bună - Eutanasie: Cuvântul “eutanasie” creat în secolul al XVII-lea de către Francisc Bacon cu sensul de “a muri uşor şi dulce” a căpătat din secolul al XIX-lea sensul de “a omorî din milă”. E vorba, aşadar, de o omucidere voluntară vizând curmarea unor suferinţe considerate inutile.
2. Lucian Blaga, Jean-Paul Sartre
3. Dreptul de a întemia o familie, este din categoria drepturilor în raport cu comunitatea şi exteriorul, subcategoria dreptul la viaţă privată, drept individual, pozitiv deoarece statul reglementează instituţia căsătoriei. O caracteristică a cestui drept este că ‘’Nici o căsătorie nu va putea fi încheiată fără consimţământul liber şi deplin al viitorilor soţi.’’ Aceasta presupune că la temelia unei familii trebuie să stea iubirea, dorinţa de a făuri un viitor comun, de a avea urmaşi şi de a-şi asuma împreună responsabilităţile sociale.
4. Se spune ca filosofia este alaturi de stiinta, religie, arta, un domeniu specific al culturii, o manifestare a spiritului uman. Etimologic, stiu ca “filosofie” inseamna “dragoste de intelepciune”. Pe langa aceasta acceptiune, ganditorii greci i-au dat si alte intelesuri cum ar fi “cunoasterea a celor ce sunt ca fiind ceea ce sunt ” , ”cunoasterea a celor divine si omenesti” ,”pregatrea pentru moarte”. Filosofia ofera modele de viata demna, repere si critici valorice deoarece “intrucat nu putem trai oricat, nu putem trai oricum”. Definitia provenita din scopurile si aspiratiile mai indepartate ale filosofiei indeamna fiinta umana la “asemanare cu divinitatea , pe cat ii sta omului in putinta”, adica la autoperfectiune spirituala si implinire morala.
5. Constituţia unui stat de drept reglementează modul de aplicare şi apărare a drepturilor omului.
I. 68
1. Domeniul eticii sau al filosofiei morale presupune sistematizarea, definirea şi aplicarea conceptelor de bine şi rău la comportamentul uman.
Etica aplicată studiază aspectele etice ale politicilor şi practicilor colective sau ale liniilor de conduită individuală.
2. Cine suntem? De unde venim? Care este scopul existenţei mele? Are viaţa vereun sens sau nu?
3. O problemă a eticii aplicate sete avortul. Teoreticienii eticii aplicate rezolvă convenabil problema avortului Spun că persoana este acea fiinţă care are dreptul moral la viaţă în virtutea criteriului conştiinţei de sine. Persoana este acea fiinţă care are conştiinţa propriei existenţe şi a propriilor stări mentale şi sufleteşti. Ca urmare fătul nu este o persoană, nu beneficiază de drepătul moral la viaţă şi deci avortul nu este un infanticid şi nici un act imoral.
4. Se spune ca filosofia este alaturi de stiinta, religie, arta, un domeniu specific al culturii, o manifestare a spiritului uman. Etimologic, stiu ca “filosofie” inseamna “dragoste de intelepciune”. Pe langa aceasta acceptiune, ganditorii greci i-au dat si alte intelesuri cum ar fi “cunoasterea a celor ce sunt ca fiind ceea ce sunt ” , ”cunoasterea a celor divine si omenesti” ,”pregatrea pentru moarte”. Filosofia ofera modele de viata demna, repere si critici valorice deoarece “intrucat nu putem trai oricat, nu putem trai oricum”. Definitia provenita din scopurile si aspiratiile mai indepartate ale filosofiei indeamna fiinta umana la “asemanare cu divinitatea , pe cat ii sta omului in putinta”, adica la autoperfectiune spirituala si implinire morala.
5. Din perspective utilitarismului, scopul vieţii este plăcerea, fericirea şi dacă prin eutanasie activă sau pasivă se curmă suferinţa omului, acestea sunt acţiuni morale.
I. 69
1. Drepturile naturale ( drepturi negative) :Totalitatea drepturilor înnăscute, inerente naturii umane. Toţi oamenii dispun de o măsură egală de drepturi naturale (de ex. dreptul la viaţă şi la integritate corporală sau la libertate personală), indiferent de sex sau vârstă, de poziţia socială, de timpul, de locul şi de ordinea statală în care trăieşte. Drepturile naturale sunt drepturi suprastatale şi de aceea nemodificabile, "eterne"; ele se deosebesc de prevederile statale şi de normele legale care se pot schimba de-a lungul istoriei, adică de dreptul pozitiv, emiţând pretenţia că au o calitate juridică mai sporită faţă de acesta din urmă.
2. Cine suntem? De unde venim? Care este scopul existenţei mele? Are viaţa vereun sens sau nu?
3. Existenţialismul - variantă distinctă a filozofiei existenţiale - este o doctrină filozofică şi de acţiune caracterizată printr-o accentuare a individualităţii, propagarea libertăţii individuale şi a subiectivităţii. Fiinţa umană nu este o fiinţă necesară; fiecare dintre noi ar putea la fel de bine să nu fie. Omul există, pur şi simplu, este o fiinţă de prisos. "Omul este o pasiune inutilă". Între aspiraţie şi dumnezeire este vidul absolut, "neantul". De aceea, soluţia este ca omul să se construiască pe sine în fiece clipă.
Filosofia lui Sartre, elaborata in “Fiinta si neamul” ( 1943) descrie fiintele umane ca fiind “abandonate” intr-o lume nelegiuita, lipsita de reguli sau restrictii. Complet liberi, oamenii se autodefinesc, creându-se pe ei insisi si inventandu-si propriile caractere, devenind astfel complet responsabil pentru actiunile lor. Intentiile si scuzele lor nu au nici o valoare in ochii singurilor judecatori – alti indivizi. Sartre are o viziune dramatică a existenţei, „existenţa precede esenţa”, prin condiţia sa umană omul fiind condamnat să se creeze pe sine însuşi în libertate şi responsabilitate.
4. Dreptul la egalitate în faţa legii face parte din Dreptul la un proces echitabil, drept individual, natural, din categoria Drepturilor şi libertăţile personale. Acest frept decurge din faptul că toate fiinţele sunt egale în demnitate şi drepturi. Ca urmare în faţa legii nu contează averea, etnia, poziţia socială, etc. Un proces echitabil trebuie să îndeplinească următoarele condiţii; - să fie un proces public; - tribunalul să fie constituit legal, competent, independent şi imparţial; - procedura în faţa tribunalului trebuie să aibă o durată rezonabilă; - inculpatul trebuie să beneficieze de prezumţia de nevinovăţie şi are dreptul de a tăcea; - a putea săşi prezinte apărarea şi să nu fie judecat decât în prezenţă; - a putea fi sfătuit, de altfel a fi informat asupra drepturilor sale şi a primi un ajutor legal, a avea acces la curte;- a putea beneficia de un interpret; - a putea face apel;
5. Din perspective utilitarismului, scopul vieţii este plăcerea, fericirea şi dacă prin eutanasie voluntară sau involuntară se curmă suferinţa omului, acestea sunt acţiuni morale.
I. 70
1. Conceptului de drepturi pozitive ale omului se referă la categoria de drepturi pentru a căror respectare este necesară intervenţia statului, sunt îndeosebi de natură socială, economică, culturală şi nivelul de aplicare depinde şi de gradul general de dezvoltare a statului, de sistemul democratic, dar şi de forţa sa economică şi financiară.
2. Magna Charta a Angliei ( 1215 ) şi Declaraţiile drepurilor omului – americană în 1791 şi franceză în 1789.
3. Existenţialismul - variantă distinctă a filozofiei existenţiale - este o doctrină filozofică şi de acţiune caracterizată printr-o accentuare a individualităţii, propagarea libertăţii individuale şi a subiectivităţii. Fiinţa umană nu este o fiinţă necesară; fiecare dintre noi ar putea la fel de bine să nu fie. Omul există, pur şi simplu, este o fiinţă de prisos. "Omul este o pasiune inutilă". Între aspiraţie şi dumnezeire este vidul absolut, "neantul". De aceea, soluţia este ca omul să se construiască pe sine în fiece clipă.
Filosofia lui Sartre, elaborata in “Fiinta si neamul” ( 1943) descrie fiintele umane ca fiind “abandonate” intr-o lume nelegiuita, lipsita de reguli sau restrictii. Complet liberi, oamenii se autodefinesc, creându-se pe ei insisi si inventandu-si propriile caractere, devenind astfel complet responsabil pentru actiunile lor. Intentiile si scuzele lor nu au nici o valoare in ochii singurilor judecatori – alti indivizi. Sartre are o viziune dramatică a existenţei, „existenţa precede esenţa”, prin condiţia sa umană omul fiind condamnat să se creeze pe sine însuşi în libertate şi responsabilitate.
4. O problemă a eticii aplicate sete avortul. Teoreticienii eticii aplicate rezolvă convenabil şi problema avortului Spun că persoana este acea fiinţă care are dreptul moral la viaţă în virtutea criteriului conştiinţei de sine. Persoana este acea fiinţă care are conştiinţa propriei existenţe şi a propriilor stări mentale şi sufleteşti. Ca urmare fătul nu este o persoană, nu beneficiază de drepătul moral la viaţă şi deci avortul nu este un infanticid şi nici un act imoral.
5. Constituţia unui stat de drept prevede mecanisme de punere în practică a egalităţii în drepturi a cetăţenilor.
I. 71
1. Domeniul eticii sau al filosofiei morale presupune sistematizarea, definirea şi aplicarea conceptelor de bine şi rău la comportamentul uman.
Etica aplicată studiază aspectele etice ale politicilor şi practicilor colective sau ale liniilor de conduită individuală.
2. a. Dreptul la viaţă; b. Dreptul la educaţie; c. Dreptul la un proces echitabil.
3. L. Wittgenstein spune că rolul filosofiei este să răspundă la întrebarea: ‘’ Ce se poate spune clar şi cu sens?’’ El introduce , prin raportare la limbaj, distincţia între ‘’’ ceea ce se poate spune şi ceea ce se arată’’ , făcând şi deosebire între ‘’ propoziţiile cu sens şi cele lipsite de sens’’. Filozofia este caracterizată de L. Wittgenstein ca fiind o critică a limbajului. El pune în evidenţă caracterul fictiv al proiectului filozofic de a stabili criterii universale ale certitudinii şi îndoielii. Omul nu poate determina ce este îndoielnic numai în lumina a ceea ce acceptăm în prealabil cert. A accepta ceva ca fiind cert, sau a pune la îndoială un adevăr, nu se face pe baza unor reguli generale, ci însuşind limbajul, adică un anumit mod de a utiliza cuvintele în funcţie de contexte particulare.
4. Etica aplicată studiază aspectele etice ale politicilor şi practicilor colective sau ale liniilor de conduită individuală.
Eutanasia activă: semnifică acţiunea propriu-zisă de ucidere de către doctor a unui pacient care suferă de o boală incurabilă. Din punct de vedere al acordului bolnavului, eutanasia poate fi: voluntară, nonvoluntară şi involuntară.
Etica creştină combate eutanasia. De orice tip ar fi, eutanasia este expresia unei mentalitati secularizate care are pretentia ca omul are dreptul sa dispuna de viata lui si a altuia. Eutanasia este si expresia unei etici hedoniste si utilitariste care nu vad si rostul suferintei, încălcând astfel dreptul suprem al omului –dreptul la viaţă.
Etica aplicată susţine că aplicarea procedurilor de eutanasie este un drept al omului, ba mai mult din perspectiva utilitariştilor aduce plăcerea, fericirea datorită suprimării suferinţei.
5. Constituţia unui stat de drept se fundamentează pe necesitatea respectării şi apărării drepturilor inalienabile ale omului.
I. 72
1. “Drepturi inalienabile” inseamna ca ele sunt in posesia naturala a fiecaruia la nastere, nu sunt date de catre stat. Aceste drepturi nu pot fi înstrăinate. Scopul guvernului este, nu acela de a acorda drepturi, ci de a le asigura securitatea, a le proteja.
2. Magna Charta a Angliei ( 1215 ) şi Declaraţiile drepurilor omului – americană în 1791 şi franceză în 1789.
3. Existenţialismul - variantă distinctă a filozofiei existenţiale - este o doctrină filozofică şi de acţiune caracterizată printr-o accentuare a individualităţii, propagarea libertăţii individuale şi a subiectivităţii. Fiinţa umană nu este o fiinţă necesară; fiecare dintre noi ar putea la fel de bine să nu fie. Omul există, pur şi simplu, este o fiinţă de prisos. "Omul este o pasiune inutilă". Între aspiraţie şi dumnezeire este vidul absolut, "neantul". De aceea, soluţia este ca omul să se construiască pe sine în fiece clipă.
Filosofia lui Sartre, elaborata in “Fiinta si neamul” ( 1943) descrie fiintele umane ca fiind “abandonate” intr-o lume nelegiuita, lipsita de reguli sau restrictii. Complet liberi, oamenii se autodefinesc, creându-se pe ei insisi si inventandu-si propriile caractere, devenind astfel complet responsabil pentru actiunile lor. Intentiile si scuzele lor nu au nici o valoare in ochii singurilor judecatori – alti indivizi. Sartre are o viziune dramatică a existenţei, „existenţa precede esenţa”, prin condiţia sa umană omul fiind condamnat să se creeze pe sine însuşi în libertate şi responsabilitate.
4. Etica aplicată studiază aspectele etice ale politicilor şi practicilor colective sau ale liniilor de conduită individuală.
Eutanasia pasivă: reprezintă actul de a permite unui pacient care suferă de o boală incurabilă să moară prin retragerea tratamentului care îi asigură supraveţuirea. Din punct de vedere al acordului bolnavului, eutanasia poate fi: voluntară, nonvoluntară şi involuntară.
Etica creştină combate eutanasia. De orice tip ar fi, eutanasia este expresia unei mentalitati secularizate care are pretentia ca omul are dreptul sa dispuna de viata lui si a altuia. Eutanasia este si expresia unei etici hedoniste si utilitariste care nu vad si rostul suferintei, încălcând astfel dreptul suprem al omului –dreptul la viaţă.
Etica aplicată susţine că aplicarea procedurilor de eutanasie este un drept al omului, ba mai mult din perspectiva utilitariştilor aduce plăcerea, fericirea datorită suprimării suferinţei.
5. Constituţia unui stat de drept prevede mecanisme de punere în practică a egalităţii în drepturi a cetăţenilor.
I. 73
1. Filozofia este caracterizată de L. Wittgenstein ca fiind o critică a limbajului. Rolul proiectului filozofic de a stabili criterii universale ale certitudinii şi îndoielii. Filosofia trebuie să răspundă la întrebarea: ‘’ Ce se poate spune clar şi cu sens?’’.
2. Din punct de vedere al acordului bolnavului, eutanasia poate fi: voluntară, nonvoluntară şi involuntară.
3. O caracteristică a eticii aplicate este necestatea argumentării pe baza de cazuri.
Avortulul a reprezentat un caz din viaţa reală care a produs polemici, argumente şi contraargumente, în toate sferele sociale, de la filozofi, politicieni, activişti civici până la clerici. Teoreticienii eticii aplicate rezolvă convenabil problema avortului Spun că persoana este acea fiinţă care are dreptul moral la viaţă în virtutea criteriului conştiinţei de sine. Persoana este acea fiinţă care are conştiinţa propriei existenţe şi a propriilor stări mentale şi sufleteşti. Ca urmare fătul nu este o persoană, nu beneficiază de drepătul moral la viaţă şi deci avortul nu este un infanticid şi nici un act imoral.
4. Dreptul la educaţie, din categoria drepurilor sociale, economice şi culturale, drept pozitiv, datorită rolului statului. Statele îşi asumă obligaţiile privind asigurarea obligativităţii, accesibilităţii şi gratuităţii ( pe nivele de pregătire ), precum şi să respecte libertatea părinţilor şi, atunci când este cazul, a tutorilor legali, de a alege pentru copiii lor instituţii de învăţământ, altele decât cele ale autorităţilor publice, dar conforme cu normele minimale pe care le poate prescrie sau aproba statul în materie de educaţie şi de a asigura educaţia religioasă şi morală a copiilor lor în conformitate cu propriile lor convingeri.
5. Constituţia unui stat de drept prevede mecanisme de nediscriminare a cetăţenilor în faţa legii.
I. 74
1. Filozofia este caracterizată de L. Wittgenstein ca fiind o critică a limbajului. Rolul proiectului filozofic de a stabili criterii universale ale certitudinii şi îndoielii. Filosofia trebuie să răspundă la întrebarea: ‘’ Ce se poate spune clar şi cu sens?’’.
2. “Drepturi inalienabile” - dreptul la viaţă, libertatea şi securitatea persoanei; dreptul la un proces echitabil.
3. Eutanasia involuntara, intr-un anumit sens, poate fi considerata ca fiind opusul eutanasiei voluntare. In primul rand, pentru ca ea presupune aplicarea unei proceduri eutanasice in cazul unui pacient care – fie ca si-a exprimat dorinta de a trai, fie ca, desi ar fi fost in stare sa o faca (capacitatile sale mintale fiind apropape normale) – nu a aratat ca doreste sa moara.
Pacientul, asadar, este omorat sau este lasat sa moara, fara ca el sa-si fi dat acordul pentru aceasta. Eutanasia involuntara, asadar, este mai apropiata de crima decat de moartea prin compasiune, in timp ce eutanasia voluntara este, dimpotriva, mai apropiata de un act de sinucidere.
4. “Drepturi inalienabile” inseamna ca ele sunt in posesia naturala a fiecaruia la nastere, nu sunt date de catre stat. Aceste drepturi nu pot fi înstrăinate. Dreptul la viaţă este inalienabil. Prin eutanasie se neagă acest drept inalienabil.
Etica creştină combate eutanasia. De orice tip ar fi, eutanasia este expresia unei mentalitati secularizate care are pretentia ca omul are dreptul sa dispuna de viata lui si a altuia. Eutanasia este si expresia unei etici hedoniste si utilitariste care nu vad si rostul suferintei, încălcând astfel dreptul suprem al omului –dreptul la viaţă.
Etica aplicată susţine că aplicarea procedurilor de eutanasie este un drept al omului, ba mai mult din perspectiva utilitariştilor aduce plăcerea, fericirea datorită suprimării suferinţei.
5. Aflarea sensului vieţii este o preocupare de natură umană.
I. 75
1. “Filosofia” este termen din limba greaca si este rezultatul îmbinarii cuvintelor phileo care înseamna “a cauta”, “a iubi” si “Sophia” ce însemna iubire. Prin urmare, sensul etimologic al conceptului de “filosofie” este iubirea de întelepciune.
2. Domeniul eticii sau al filosofiei morale presupune sistematizarea, definirea şi aplicarea conceptelor de bine şi rău la comportamentul uman.
Etica aplicată studiază aspectele etice ale politicilor şi practicilor colective sau ale liniilor de conduită individuală. Două caracteristici ale eticii aplicate: necestatea argumentării pe baza de cazuri, multiplicarea codurilor de etică pe domenii specializate, de la bioetică la etica jurnalistică
3. O caracteristică a drepturilor omului este inalienabilitatea. Înseamna ca ele sunt in posesia naturala a fiecaruia la nastere, nu sunt date de catre stat. Aceste drepturi nu pot fi înstrăinate. Scopul guvernului este, nu acela de a acorda drepturi, ci de a le asigura securitatea, a le proteja.
4. Dreptul la prezumţia de nevinovăţie, parte integrantă din Dreptul la un proces echitabil, drept individual, din categoria Drepturile şi libertăţile personale, drept natural, oamenii născându-se egali . Istoria drepturilor omului este lupta împotriva arbitrarului detenţiei de către putere. Acest drept fundamental care stipulează că înainte de a fi reţinută trebuie să fie demonstrată legitimitatea acţiunii şi până la pronunţarea verdictului final persoana nu poate fi considerată vinovată. Declaraţia drepturilor omului reglementează expres principiile chemării în faţa legii, inculpatul trebuie să beneficieze de prezumţia de nevinovăţie şi are dreptul de a tăcea; să poată să şi prezinte apărarea, să fie sfătuit, de aputea face apel.
5. Condiţia umană , spre deosebire de celelalte vieţuitoare, permite abordarea întrebărilor privind sensul vieţii.
adriana2009
Moderator
 
Mesaje: 43
Membru din: Sâm Iun 13, 2009 10:50 am

Re: Rezolvari la filosofie bacalaureat 2009 Subiectul 1

Mesajde adriana2009 pe Sâm Iun 13, 2009 11:30 am

I. 76
1. Eutanasie ( moarte bună ): Cuvântul “eutanasie” creat în secolul al XVII-lea de către Francisc Bacon cu sensul de “a muri uşor şi dulce” a căpătat din secolul al XIX-lea sensul de “a omorî din milă”. E vorba, aşadar, de o omucidere voluntară vizând curmarea unor suferinţe considerate inutile.
2. Din punct de vedere al acordului bolnavului, eutanasia poate fi: voluntară, nonvoluntară şi involuntară.
3. Dreptul la prezumţia de nevinovăţie, parte integrantă din Dreptul la un proces echitabil, drept individual, din categoria Drepturile şi libertăţile personale, drept natural, oamenii născându-se egali . Istoria drepturilor omului este lupta împotriva arbitrarului detenţiei de către putere. Acest drept fundamental care stipulează că înainte de a fi reţinută trebuie să fie demonstrată legitimitatea acţiunii şi până la pronunţarea verdictului final persoana nu poate fi considerată vinovată. Declaraţia drepturilor omului reglementează expres principiile chemării în faţa legii, inculpatul trebuie să beneficieze de prezumţia de nevinovăţie şi are dreptul de a tăcea; să poată să şi prezinte apărarea, să fie sfătuit, de aputea face apel.
4. Dreptul la inviolabilitatea domiciliului, face parte din dreptul la viaţa privată, drept individual din categoria drepturilor în raport cu comunitatea şi exteriorul, drept pozitiv, reglementat de stat.
- Nimeni nu va putea fi supus vreunor imixtiuni arbitrare sau ilegale în viaţa particulară, în familia, domiciliul sau corespondenţa sa, nici la atingeri ilegale aduse onoarei şi reputaţiei sale.
- Orice persoană are drept la protecţia legii împotriva unor asemenea imixtiuni sau atingeri.
5. Prin formele eticii aplicate omul poate atinge scopul final, plăcerea şi lipsa suferinţei, ca urmare etica aplicată are pentru om valoare morală.
I. 77
1. Filozofia este caracterizată de L. Wittgenstein ca fiind o critică a limbajului. Rolul proiectului filozofic de a stabili criterii universale ale certitudinii şi îndoielii. Filosofia trebuie să răspundă la întrebarea: ‘’ Ce se poate spune clar şi cu sens?’’.
2. Probleme care constituie obiectul eticii aplicate: 1. Pedeapsa capitală; 2. Avortul; 3. Eutanasia.
3. L. Blaga spune că creaţiile culturale reprezintă revelări ale misterului în care este existenţa umană. Pentru ca geniul uman să devină creator de cultură, a trebuit ca omul să sufere o schimbare radicală în ceea ce priveşte modul său de a exista. Această schimbare a felului de a fi a fiinţei umane, a constituit-o existenţa întru mister şi pentru revelare.. Astfel omul abandonează starea de echilibru şi de securitate a animalului, angajându-se într-un destin creator
4. Dreptul la viaţa privată, drept individual din categoria drepturilor în raport cu comunitatea şi exteriorul, drept pozitiv, reglementat de stat. Dreptul la viaţa privată vizează protecţia contra tuturor amestecurilor arbitrare ale puterii politice. Noţiunea de viaţă privată este dificil de definit. Aceasta cuprinde în general: relaţiile în general, ca şi corespondenţă şi alte forme de comunicare; viaţa intimă, care acoperă şi sexualitatea; domiciliul şi locul de muncă; activităţile profesionale. Se poate adăuga aici şi dreptul la un nume în măsura în care este un mijloc indispensabil de identificare în relaţiile cu celălalt
5. Printre drepturile inalienabile ale omului este şi dreptul de proprietate. Numai proprietarul poate dispune înstrăinarea proprietăţii.
I. 78
1. Eutanasie ( moarte bună ): Cuvântul “eutanasie” creat în secolul al XVII-lea de către Francisc Bacon cu sensul de “a muri uşor şi dulce” a căpătat din secolul al XIX-lea sensul de “a omorî din milă”. E vorba, aşadar, de o omucidere voluntară vizând curmarea unor suferinţe considerate inutile.
2. Magna Charta a Angliei ( 1215 ) şi Declaraţiile drepurilor omului – americană în 1791 şi franceză în 1789.
3. O caracteristică a eticii aplicate este necestatea argumentării pe baza de cazuri.
Avortulul a reprezentat un caz din viaţa reală care a produs polemici, argumente şi contraargumente, în toate sferele sociale, de la filozofi, politicieni, activişti civici până la clerici. Teoreticienii eticii aplicate rezolvă convenabil problema avortului Spun că persoana este acea fiinţă care are dreptul moral la viaţă în virtutea criteriului conştiinţei de sine. Persoana este acea fiinţă care are conştiinţa propriei existenţe şi a propriilor stări mentale şi sufleteşti. Ca urmare fătul nu este o persoană, nu beneficiază de drepătul moral la viaţă şi deci avortul nu este un infanticid şi nici un act imoral.
4. Dreptul la prezumţia de nevinovăţie, parte integrantă din Dreptul la un proces echitabil, drept individual, din categoria Drepturile şi libertăţile personale, drept natural, oamenii născându-se egali . Istoria drepturilor omului este lupta împotriva arbitrarului detenţiei de către putere. Acest drept fundamental care stipulează că înainte de a fi reţinută trebuie să fie demonstrată legitimitatea acţiunii şi până la pronunţarea verdictului final persoana nu poate fi considerată vinovată. Declaraţia drepturilor omului reglementează expres principiile chemării în faţa legii, inculpatul trebuie să beneficieze de prezumţia de nevinovăţie şi are dreptul de a tăcea; să poată să şi prezinte apărarea, să fie sfătuit, de aputea face apel.
5. Medicul are datoria morală să aducă fericirea , prin eutanasie activă, el poate suprima suferinţa pacientului.
I. 79
1. Conceptul de sens al vieţii face trimitere la rostul sau scopul vieţii.
2. Lucian Blaga, Jean-Paul Sartre
3. O caracteristică a eticii aplicate este necestatea argumentării pe baza de cazuri.
Avortulul a reprezentat un caz din viaţa reală care a produs polemici, argumente şi contraargumente, în toate sferele sociale, de la filozofi, politicieni, activişti civici până la clerici. Teoreticienii eticii aplicate rezolvă convenabil problema avortului Spun că persoana este acea fiinţă care are dreptul moral la viaţă în virtutea criteriului conştiinţei de sine. Persoana este acea fiinţă care are conştiinţa propriei existenţe şi a propriilor stări mentale şi sufleteşti. Ca urmare fătul nu este o persoană, nu beneficiază de drepătul moral la viaţă şi deci avortul nu este un infanticid şi nici un act imoral.
4. Respectarea secretului corespondenţei personale, este un drept individual, pozitiv, din dreptul la viaţă privată, categoria drepturilor în raport cu comunitatea şi exteriorul. Respectarea acestui drept se referă la toate formele de comunicare, scris, electronic, telefonic.
5. Constituţia unui stat de drept prevede mecanisme de nediscriminare a cetăţenilor în faţa legii.
I. 80
1. “Filosofia” este termen din limba greaca si este rezultatul îmbinarii cuvintelor phileo care înseamna “a cauta”, “a iubi” si “Sophia” ce însemna iubire. Prin urmare, sensul etimologic al conceptului de “filosofie” este iubirea de întelepciune.
2. a. Libertate şi responsabilitate; b. Binele şi răul
3. Eutanasia involuntara, intr-un anumit sens, poate fi considerata ca fiind opusul eutanasiei voluntare. In primul rand, pentru ca ea presupune aplicarea unei proceduri eutanasice in cazul unui pacient care – fie ca si-a exprimat dorinta de a trai, fie ca, desi ar fi fost in stare sa o faca (capacitatile sale mintale fiind apropape normale) – nu a aratat ca doreste sa moara.
Pacientul, asadar, este omorat sau este lasat sa moara, fara ca el sa-si fi dat acordul pentru aceasta. Eutanasia involuntara, asadar, este mai apropiata de crima decat de moartea prin compasiune, in timp ce eutanasia voluntara este, dimpotriva, mai apropiata de un act de sinucidere.
4. Dreptul la liberă circulaţie, drept individual, din categoria drepturilor în raport cu comunitatea şi exteriorul.
- Orice persoană are dreptul să circule liber şi să-şi aleagă reşedinţa în interiorul unui stat; să părăsească orice ţară, inclusiv ţara sa, şi de a reveni în ţara sa;
- Orice persoană care se află în mod legal pe teritoriul unui stat are dreptul de a circula acolo liber şi de a-şi alege liber reşedinţa, este liberă să părăsească orice ţară, inclusiv propria sa ţară.
Este un drept pozitiv, din păcate statele au rol mare în reglementarea liberei circulaţiei între ţări.
5. Respectarea şi apărarea drepturilor negative ale omului este caracteristica fundamentală a unui stat de drept.
I. 81
1. Filozofia este caracterizată de L. Wittgenstein ca fiind o critică a limbajului. Rolul proiectului filozofic de a stabili criterii universale ale certitudinii şi îndoielii. Filosofia trebuie să răspundă la întrebarea: ‘’ Ce se poate spune clar şi cu sens?’’.
2. a. Libertate şi responsabilitate; b. Binele şi răul
3. Dreptul de a întemia o familie, este din categoria drepturilor în raport cu comunitatea şi exteriorul, subcategoria dreptul la viaţă privată, drept individual, pozitiv deoarece statul reglementează instituţia căsătoriei. O caracteristică a cestui drept este că ‘’Nici o căsătorie nu va putea fi încheiată fără consimţământul liber şi deplin al viitorilor soţi.’’ Aceasta presupune că la temelia unei familii trebuie să stea iubirea, dorinţa de a făuri un viitor comun, de a avea urmaşi şi de a-şi asuma împreună responsabilităţile sociale.
4. Libertatea de gândire, de conştiinţă şi de religie, un drept individual, din categoria Drepturilor civile şi politice, drept poyitiv deoarece este reglementat de stat. Acest drept cuprinde trei elemente: dreptul de a avea convingeri; dreptul de a nu avea convingeri, dreptul de a schimba convingerea.
Orice persoană are dreptul la libertatea gândirii, a conştiinţei şi a religiei; acest drept implică libertatea de a-şi schimba religia sau convingerile precum şi libertatea de a-şi manifesta religia sau convingerile sale, individual sau în colectiv, atât în public cât şi privat, prin învăţământ, practici, cult şi îndeplinirea de rituri.
5. Prin eutanasie activă, medicul poate suprima suferinţa pacientului, aducându-i fericirea , acţiunea lui are valoare morală.
I. 82
1. Drepturile omului formează un ansamblu de perogative şi puteri de care indivizii dispun în raport cu statul.
2. Drepturile şi libertăţile personale; Drepturile civile şi politice
3. Dreptul la viaţă, din categoria drepturilor şi libertăţilor personale, individuale. Dreptul la viaţă este un "drept natural" negativ, nu este opera vreunei autorităţi statale. O caracteristică: este un drept inalienabil, adică nu poate fi înstrăinat. Este un drept non-derogabil, adică nu poate fi suspendat, de exemplu în stare de urgenţă. Acest drept trebuie protejat prin lege. Sunt violări ale dreptului la viaţă: pedeapsa cu moartea, conflictele armate, avortul, malnutriţia, sărăcia extremă.
4. Etica aplicată susţine că aplicarea procedurilor de eutanasie este un drept al omului, ba mai mult din perspectiva utilitariştilor aduce plăcerea, fericirea datorită suprimării suferinţei.
Etica creştină combate eutanasia. De orice tip ar fi, eutanasia este expresia unei mentalitati secularizate care are pretentia ca omul are dreptul sa dispuna de viata lui si a altuia. Eutanasia este si expresia unei etici hedoniste si utilitariste care nu vad si rostul suferintei, încălcând astfel dreptul suprem al omului –dreptul la viaţă.
Declaraţia universală a drepturilor omului consacra ca primordial dreptul la viaţă. Dreptul la viaţă este un "drept natural", nu este opera vreunei autorităţi statale. O caracteristică: este un drept inalienabil, adică nu poate fi înstrăinat. Este un drept non-derogabil, adică nu poate fi suspendat, de exemplu în stare de urgenţă. Şi atunci , dacă dreptul este inalienabil şi non-derogabil, poate cineva să suprime viaţa prin eutanasiere?
5. Este o datorie morală a medicului să fie util pacientului şi prin eutanasie pasivă să-i suprime suferinţa aducându-i fericirea.
I. 83
1. Conceptul de sens al vieţii face trimitere la rostul sau scopul vieţii.
2. Probleme care constituie obiectul eticii aplicate: 1. Pedeapsa capitală; 2. Avortul; 3. Eutanasia.
3. Dreptul de a întemia o familie, este din categoria drepturilor în raport cu comunitatea şi exteriorul, subcategoria dreptul la viaţă privată, drept individual, pozitiv deoarece statul reglementează instituţia căsătoriei. O caracteristică a cestui drept este că ‘’Nici o căsătorie nu va putea fi încheiată fără consimţământul liber şi deplin al viitorilor soţi.’’ Aceasta presupune că la temelia unei familii trebuie să stea iubirea, dorinţa de a făuri un viitor comun, de a avea urmaşi şi de a-şi asuma împreună responsabilităţile sociale.
4. Dreptul la condiţii de muncă, echitabile şi corecte presupune că orice lucrător are dreptul la condiţii de muncă care să respecte sănătatea, securitatea şi demnitatea sa. Deasemenea, orice lucrător are dreptul la o limitare a duratei maxime de muncă şi la perioade de odihnă zilnică şi săptămânală, precum şi la o perioadă anuală de concediu plătit. Este un drept individual, din categoria drepturilor economice şi sociale, este un drept pozitiv, presupune intervenţia statului, care să reglementeze şi să apere acest drept.
5. Dreptul de proprietate este un drept negativ al omului, statul având responsabilităţi în apărare şi respectarea acestuia.
I. 84
1. “Filosofia” este termen din limba greaca si este rezultatul îmbinarii cuvintelor phileo care înseamna “a cauta”, “a iubi” si “Sophia” ce însemna iubire. Prin urmare, sensul etimologic al conceptului de “filosofie” este iubirea de întelepciune.
2. Magna Charta a Angliei ( 1215 ) şi Declaraţiile drepurilor omului – americană în 1791 şi franceză în 1789.
3. Dreptul de a întemia o familie, este din categoria drepturilor în raport cu comunitatea şi exteriorul, subcategoria dreptul la viaţă privată, drept individual, pozitiv deoarece statul reglementează instituţia căsătoriei. O caracteristică a cestui drept este că ‘’Nici o căsătorie nu va putea fi încheiată fără consimţământul liber şi deplin al viitorilor soţi.’’ Aceasta presupune că la temelia unei familii trebuie să stea iubirea, dorinţa de a făuri un viitor comun, de a avea urmaşi şi de a-şi asuma împreună responsabilităţile sociale.
4. Etica aplicată susţine că aplicarea procedurilor de eutanasie este un drept al omului, ba mai mult din perspectiva utilitariştilor aduce plăcerea, fericirea datorită suprimării suferinţei.
Etica creştină combate eutanasia. De orice tip ar fi, eutanasia este expresia unei mentalitati secularizate care are pretentia ca omul are dreptul sa dispuna de viata lui si a altuia. Eutanasia este si expresia unei etici hedoniste si utilitariste care nu vad si rostul suferintei, încălcând astfel dreptul suprem al omului –dreptul la viaţă.
Declaraţia universală a drepturilor omului consacra ca primordial dreptul la viaţă. Dreptul la viaţă este un "drept natural", nu este opera vreunei autorităţi statale. O caracteristică: este un drept inalienabil, adică nu poate fi înstrăinat. Este un drept non-derogabil, adică nu poate fi suspendat, de exemplu în stare de urgenţă. Şi atunci , dacă dreptul este inalienabil şi non-derogabil, poate cineva să suprime viaţa prin eutanasiere?
5. Eutanasia involuntară şi euthanasia nonvoluntară diferă după modul de obţinere a acordului , în primul caz nu este nevoie, fiind specific condamnaţilor la moarte , iar în cel de-al doilea caz pacientul este incapabil să-şi dea acordul. Ambele forme încală dreptul inalienabil al omului – dreptul la viaţă.
I. 85
1. Eutanasie ( moarte bună ): Cuvântul “eutanasie” creat în secolul al XVII-lea de către Francisc Bacon cu sensul de “a muri uşor şi dulce” a căpătat din secolul al XIX-lea sensul de “a omorî din milă”. E vorba, aşadar, de o omucidere voluntară vizând curmarea unor suferinţe considerate inutile.
2. Magna Charta a Angliei ( 1215 ) şi Declaraţiile drepurilor omului – americană în 1791 şi franceză în 1789.
3. Eutanasia involuntara, intr-un anumit sens, poate fi considerata ca fiind opusul eutanasiei voluntare. In primul rand, pentru ca ea presupune aplicarea unei proceduri eutanasice in cazul unui pacient care – fie ca si-a exprimat dorinta de a trai, fie ca, desi ar fi fost in stare sa o faca (capacitatile sale mintale fiind apropape normale) – nu a aratat ca doreste sa moara.
Pacientul, asadar, este omorat sau este lasat sa moara, fara ca el sa-si fi dat acordul pentru aceasta. Eutanasia involuntara, asadar, este mai apropiata de crima decat de moartea prin compasiune, in timp ce eutanasia voluntara este, dimpotriva, mai apropiata de un act de sinucidere.
4. Respectarea secretului corespondenţei personale, este un drept individual, pozitiv, din dreptul la viaţă privată, categoria drepturilor în raport cu comunitatea şi exteriorul. Respectarea acestui drept se referă la toate formele de comunicare, scris, electronic, telefonic.
5. Drepturile inalienabile ale omului nu-I permite acestuia să aleagă liber asupra vieţii sale, apelând la sinucidere.
I. 86
1. Domeniul eticii sau al filosofiei morale presupune sistematizarea, definirea şi aplicarea conceptelor de bine şi rău la comportamentul uman.
Etica aplicată studiază aspectele etice ale politicilor şi practicilor colective sau ale liniilor de conduită individuală.
2. Probleme care constituie obiectul eticii aplicate: 1. Pedeapsa capitală; 2. Avortul; 3. Eutanasia.
3. Dreptul la viaţa privată, drept individual din categoria drepturilor în raport cu comunitatea şi exteriorul, drept pozitiv, reglementat de stat. Dreptul la viaţa privată vizează protecţia contra tuturor amestecurilor arbitrare ale puterii politice. Noţiunea de viaţă privată este dificil de definit. Aceasta cuprinde în general: relaţiile în general, ca şi corespondenţă şi alte forme de comunicare; viaţa intimă, care acoperă şi sexualitatea; domiciliul şi locul de muncă; activităţile profesionale. Se poate adăuga aici şi dreptul la un nume în măsura în care este un mijloc indispensabil de identificare în relaţiile cu celălalt
4. Se spune ca filosofia este alaturi de stiinta, religie, arta, un domeniu specific al culturii, o manifestare a spiritului uman.Etimologic, stiu ca “filosofie” inseamna “dragoste de intelepciune”. Pe langa aceasta acceptiune, ganditorii greci i-au dat si alte intelesuri cum ar fi “cunoasterea a celor ce sunt ca fiind ceea ce sunt ” , ”cunoasterea a celor divine si omenesti” ,”pregatrea pentru moarte”. Filosofia ofera modele de viata demna,repere si critici valorice deoarece “intrucat nu putem trai oricat, nu putem trai oricum”.Definitia provenita din scopurile si aspiratiile mai indepartate ale filosofiei indeamna fiinta umana la “asemanare cu divinitatea , pe cat ii sta omului in putinta”, adica la autoperfectiune spirituala si implinire morala.
5. Dreptul la viaţă este primordial, este un drept negativ al omului şi nimeni nu poate atenta la inalianabilitatea lui.
I. 87
1. Eutanasia activă: semnifică acţiunea propriu-zisă de ucidere de către doctor a unui pacient care suferă de o boală incurabilă. Din punct de vedere al acordului bolnavului, eutanasia poate fi: voluntară, nonvoluntară şi involuntară.
2. Dreptul la viaţă, Dreptul la viaţa privată, Dreptul la educaţie.
3. Dreptul de a întemia o familie, este din categoria drepturilor în raport cu comunitatea şi exteriorul, subcategoria dreptul la viaţă privată, drept individual, pozitiv deoarece statul reglementează instituţia căsătoriei. O caracteristică a cestui drept este că ‘’Nici o căsătorie nu va putea fi încheiată fără consimţământul liber şi deplin al viitorilor soţi.’’ Aceasta presupune că la temelia unei familii trebuie să stea iubirea, dorinţa de a făuri un viitor comun, de a avea urmaşi şi de a-şi asuma împreună responsabilităţile sociale.
4. Dreptul la vot universal, egal, direct şi secret, este un drept, individual, pozitiv din subcategoria dreptului de participare, care face parte din Drepturile civile şi politice. Acest drept este principala caracteristică a funcţionării statului de drept. Pe respectarea lui se fundamentează legitimitatea unei puteri politice:
Toţi cetăţenii trebuie să poată: să participe direct sau prin reprezentanţi la problemele publice; să aleagă şi să fie ales în alegeri libere în sufragiul universal, să acceadă la funcţiile publice din ţara sa.
5. Egalitatea în drepturi a cetăţenilor este o caracteristică a statului de drept.
I. 88
1. Eutanasia pasivă: reprezintă actul de a permite unui pacient care suferă de o boală incurabilă să moară prin retragerea tratamentului care îi asigură supraveţuirea.
2. Lucian Blaga, Jean-Paul Sartre
3. Filozofia este caracterizată de L. Wittgenstein ca fiind o critică a limbajului. Rolul proiectului filozofic de a stabili criterii universale ale certitudinii şi îndoielii. Filosofia trebuie să răspundă la întrebarea: ‘’ Ce se poate spune clar şi cu sens?’’.
L. Wittgenstein vrea ca filosofia, în cadrul unei concepţii logistice, să clarifice raportul dintre limbaj şi lume. Filosofia şi răspunsurile ei, este obscură pentru că îi lipseşte o bază logică a limbajului în care întrebările ei să fie formulate. De aceea filosofia lui L. Wittgenstein vrea: să determine limitele limbajului, funcţiile limbajului şi operaşiunile logice prin care se pune o întrebare logică.
4. Dreptul la un concediu anual plătit, este un drept individual, pozitiv, asociat Dreptul la condiţii de muncă, echitabile şi corecte, categoria Drepturilor economice, sociale şi culturale. Este un drept garantat prin legislaţia muncii. De remarcat că pe lângă reglementările internaţionale, acest drept , precum şi celelalte care ţin de muncă şi securitate socială sunt negociate şi stipulate în Coduri ale muncii şi contracte collective de muncă, sindicatele având un rol major în apărarea acestor drepturi.
5. Etica aplicată rezolvă o necesitate umană, legată îndeosebi de suferinţă, face un bine moral, însă acest bine moral este puternic contestat de organizaţiile civice şi religioase.
I. 89
1. Filozofia este caracterizată de L. Wittgenstein ca fiind o critică a limbajului. Rolul proiectului filozofic de a stabili criterii universale ale certitudinii şi îndoielii. Filosofia trebuie să răspundă la întrebarea: ‘’ Ce se poate spune clar şi cu sens?’’.
L. Wittgenstein vrea ca filosofia, în cadrul unei concepţii logistice, să clarifice raportul dintre limbaj şi lume. Filosofia şi răspunsurile ei, este obscură pentru că îi lipseşte o bază logică a limbajului în care întrebările ei să fie formulate. De aceea filosofia lui L. Wittgenstein vrea: să determine limitele limbajului, funcţiile limbajului şi operaţiunile logice prin care se pune o întrebare logică.
2. Probleme care constituie obiectul eticii aplicate: 1. Pedeapsa capitală; 2. Avortul; 3. Eutanasia.
3. Dreptul de a întemia o familie, este din categoria drepturilor în raport cu comunitatea şi exteriorul, subcategoria dreptul la viaţă privată, drept individual, pozitiv deoarece statul reglementează instituţia căsătoriei. O caracteristică a cestui drept este că ‘’Nici o căsătorie nu va putea fi încheiată fără consimţământul liber şi deplin al viitorilor soţi.’’ Aceasta presupune că la temelia unei familii trebuie să stea iubirea, dorinţa de a făuri un viitor comun, de a avea urmaşi şi de a-şi asuma împreună responsabilităţile sociale.
4. Orice persoana are dreptul la odihna si recreatie, inclusiv la o limitare rezonabila a zilei de munca si la concedii periodice platite. Dreptul la un concediu anual plătit, este un drept individual, pozitiv, asociat Dreptul la condiţii de muncă, echitabile şi corecte, categoria Drepturilor economice, sociale şi culturale. Este un drept garantat prin legislaţia muncii. De remarcat că pe lângă reglementările internaţionale, acest drept , precum şi celelalte care ţin de muncă şi securitate socială sunt negociate şi stipulate în Coduri ale muncii şi contracte collective de muncă, sindicatele având un rol major în apărarea acestor drepturi.
5. Aflarea sensului vieţii este o preocupare de natură umană.
I. 90
1. Conceptul de sens al vieţii face trimitere la rostul sau scopul vieţii.
2. Eutanasia: voluntară, nonvoluntară, involuntară.
3. L. Blaga spune că creaţiile culturale reprezintă revelări ale misterului în care este existenţa umană. Pentru ca geniul uman să devină creator de cultură, a trebuit ca omul să sufere o schimbare radicală în ceea ce priveşte modul său de a exista. Această schimbare a felului de a fi a fiinţei umane, a constituit-o existenţa întru mister şi pentru revelare.. Astfel omul abandonează starea de echilibru şi de securitate a animalului, angajându-se într-un destin creator
4. Orice persoana are dreptul la odihna si recreatie, inclusiv la o limitare rezonabila a zilei de munca si la concedii periodice platite. Dreptul la respectarea perioadelor de odihnă zilnică şi săptămânală , este un drept individual, pozitiv, asociat Dreptul la condiţii de muncă, echitabile şi corecte, categoria Drepturilor economice, sociale şi culturale. Este un drept garantat prin legislaţia muncii. De remarcat că pe lângă reglementările internaţionale, acest drept , precum şi celelalte care ţin de muncă şi securitate socială sunt negociate şi stipulate în Coduri ale muncii şi contracte collective de muncă, sindicatele având un rol major în apărarea acestor drepturi.
5. Constituţia unui stat de drept crează mecanismele de aplicare şi apărare a drepturilor positive ale omului.
I. 91
1. Drepturile omului formează un ansamblu de perogative şi puteri de care indivizii dispun în raport cu statul.
2. Libertate şi responsabilitate; Binele şi răul
3. O caracteristică a eticii aplicate este necestatea argumentării pe baza de cazuri.
Avortulul a reprezentat un caz din viaţa reală care a produs polemici, argumente şi contraargumente, în toate sferele sociale, de la filozofi, politicieni, activişti civici până la clerici. Teoreticienii eticii aplicate rezolvă convenabil problema avortului Spun că persoana este acea fiinţă care are dreptul moral la viaţă în virtutea criteriului conştiinţei de sine. Persoana este acea fiinţă care are conştiinţa propriei existenţe şi a propriilor stări mentale şi sufleteşti. Ca urmare fătul nu este o persoană, nu beneficiază de drepătul moral la viaţă şi deci avortul nu este un infanticid şi nici un act imoral.
4. Se spune ca filosofia este alaturi de stiinta, religie, arta, un domeniu specific al culturii, o manifestare a spiritului uman.Etimologic, stiu ca “filosofie” inseamna “dragoste de intelepciune”. Pe langa aceasta acceptiune, ganditorii greci i-au dat si alte intelesuri cum ar fi “cunoasterea a celor ce sunt ca fiind ceea ce sunt ” , ”cunoasterea a celor divine si omenesti” ,”pregatrea pentru moarte”. Filosofia ofera modele de viata demna,repere si critici valorice deoarece “intrucat nu putem trai oricat, nu putem trai oricum”.Definitia provenita din scopurile si aspiratiile mai indepartate ale filosofiei indeamna fiinta umana la “asemanare cu divinitatea , pe cat ii sta omului in putinta”, adica la autoperfectiune spirituala si implinire morala.
5. Sensul vieţii unui om este să – şi descopere şi pună în valoare destinul creator de cultură.
I. 92
1. Eutanasia voluntară este actiunea prin care, intr-un mod nedureros, se suprima viata unei persoane a carei suferinta grea si prelungita, este considerata iremediabila. Hotararea de a recurge la aceasta metoda aparţine bolnavului, şi medicul aplică eutanasierea avand la baza compasiunea sau mila fata de persoana care sufera. Poate fi activă sau pasivă. Eutanasia pasivă: reprezintă actul de a permite unui pacient care suferă de o boală incurabilă să moară prin retragerea tratamentului care îi asigură supraveţuirea. Eutanasia activă: semnifică acţiunea propriu-zisă de ucidere de către doctor a uni pacient care suferă de o boală incurabilă.
2. Magna Charta a Angliei ( 1215 ) şi Declaraţiile drepurilor omului – americană în 1791 şi franceză în 1789.
3. Dreptul de a întemia o familie, este din categoria drepturilor în raport cu comunitatea şi exteriorul, subcategoria dreptul la viaţă privată, drept individual, pozitiv deoarece statul reglementează instituţia căsătoriei. O caracteristică a cestui drept este că ‘’Nici o căsătorie nu va putea fi încheiată fără consimţământul liber şi deplin al viitorilor soţi.’’ Aceasta presupune că la temelia unei familii trebuie să stea iubirea, dorinţa de a făuri un viitor comun, de a avea urmaşi şi de a-şi asuma împreună responsabilităţile sociale.
4. Dreptul la viaţa privată, drept individual din categoria drepturilor în raport cu comunitatea şi exteriorul, drept pozitiv, reglementat de stat. Dreptul la viaţa privată vizează protecţia contra tuturor amestecurilor arbitrare ale puterii politice. Noţiunea de viaţă privată este dificil de definit. Aceasta cuprinde în general: relaţiile în general, ca şi corespondenţă şi alte forme de comunicare; viaţa intimă, care acoperă şi sexualitatea; domiciliul şi locul de muncă; activităţile profesionale. Se poate adăuga aici şi dreptul la un nume în măsura în care este un mijloc indispensabil de identificare în relaţiile cu celălalt
5. Esenţa cea mai adâncă a omului este libertatea sau voinţa sa morală, acestea sunt idealuri ale existenţei umane.
I. 93
1. Eutanasia involuntara, intr-un anumit sens, poate fi considerata ca fiind opusul eutanasiei voluntare. In primul rand, pentru ca ea presupune aplicarea unei proceduri eutanasice in cazul unui pacient care – fie ca si-a exprimat dorinta de a trai, fie ca, desi ar fi fost in stare sa o faca (capacitatile sale mintale fiind apropape normale) – nu a aratat ca doreste sa moara.
Pacientul, asadar, este omorat sau este lasat sa moara, fara ca el sa-si fi dat acordul pentru aceasta. Eutanasia involuntara, asadar, este mai apropiata de crima decat de moartea prin compasiune, in timp ce eutanasia voluntara este, dimpotriva, mai apropiata de un act de sinucidere.
2. Cine suntem? De unde venim? Care este scopul existenţei mele? Are viaţa vereun sens sau nu?
3. Dreptul la viaţa privată, drept individual din categoria drepturilor în raport cu comunitatea şi exteriorul, drept pozitiv, reglementat de stat. Dreptul la viaţa privată vizează protecţia contra tuturor amestecurilor arbitrare ale puterii politice. Noţiunea de viaţă privată este dificil de definit. Aceasta cuprinde în general: relaţiile în general, ca şi corespondenţă şi alte forme de comunicare; viaţa intimă, care acoperă şi sexualitatea; domiciliul şi locul de muncă; activităţile profesionale. Se poate adăuga aici şi dreptul la un nume în măsura în care este un mijloc indispensabil de identificare în relaţiile cu celălalt
4. Dreptul la un concediu anual plătit, este un drept individual, pozitiv, asociat Dreptul la condiţii de muncă, echitabile şi corecte, categoria Drepturilor economice, sociale şi culturale. Este un drept garantat prin legislaţia muncii. De remarcat că pe lângă reglementările internaţionale, acest drept , precum şi celelalte care ţin de muncă şi securitate socială sunt negociate şi stipulate în Coduri ale muncii şi contracte collective de muncă, sindicatele având un rol major în apărarea acestor drepturi.
5. Respectarea şi apărarea dreptul de proprietate reprezintă un indicator al sistemului de drepturi ale omului specific unei societăţi.
I. 94
1. “Drepturi inalienabile” inseamna ca ele sunt in posesia naturala a fiecaruia la nastere, nu sunt date de catre stat. Aceste drepturi nu pot fi înstrăinate. Scopul guvernului este, nu acela de a acorda drepturi, ci de a le asigura securitatea, a le proteja.
Drepturi inalienabile - dreptul la viaţă, libertatea şi securitatea persoanei; dreptul la un proces echitabil.
2. Lucian Blaga, Jean-Paul Sartre
3. Dreptul la condiţii de muncă, echitabile şi corecte presupune că orice lucrător are dreptul la condiţii de muncă care să respecte sănătatea, securitatea şi demnitatea sa. Deasemenea, orice lucrător are dreptul la o limitare a duratei maxime de muncă şi la perioade de odihnă zilnică şi săptămânală, precum şi la o perioadă anuală de concediu plătit. Este un drept individual, din categoria drepturilor economice şi sociale, este un drept pozitiv, presupune intervenţia statului, care să reglementeze şi să apere acest drept.
Dreptul la un concediu anual plătit. Este un drept garantat prin legislaţia muncii. De remarcat că pe lângă reglementările internaţionale, acest drept , precum şi celelalte care ţin de muncă şi securitate socială sunt negociate şi stipulate în Coduri ale muncii şi contracte collective de muncă, sindicatele având un rol major în apărarea acestor drepturi
4. O caracteristică a eticii aplicate este necestatea argumentării pe baza de cazuri.
Avortulul a reprezentat un caz din viaţa reală care a produs polemici, argumente şi contraargumente, în toate sferele sociale, de la filozofi, politicieni, activişti civici până la clerici. Teoreticienii eticii aplicate rezolvă convenabil problema avortului Spun că persoana este acea fiinţă care are dreptul moral la viaţă în virtutea criteriului conştiinţei de sine. Persoana este acea fiinţă care are conştiinţa propriei existenţe şi a propriilor stări mentale şi sufleteşti. Ca urmare fătul nu este o persoană, nu beneficiază de drepătul moral la viaţă şi deci avortul nu este un infanticid şi nici un act imoral.
5. Etica aplicată rezolvă o necesitate umană, legată îndeosebi de suferinţă, face un bine moral, însă acest bine moral este puternic contestat de organizaţiile civice şi religioase.
I. 95
1. Domeniul eticii sau al filosofiei morale presupune sistematizarea, definirea şi aplicarea conceptelor de bine şi rău la comportamentul uman.
Etica aplicată studiază aspectele etice ale politicilor şi practicilor colective sau ale liniilor de conduită individuală.
2. Probleme care constituie obiectul eticii aplicate: 1. Pedeapsa capitală; 2. Avortul; 3. Eutanasia.
3. Existenţialismul - variantă distinctă a filozofiei existenţiale - este o doctrină filozofică şi de acţiune caracterizată printr-o accentuare a individualităţii, propagarea libertăţii individuale şi a subiectivităţii. Fiinţa umană nu este o fiinţă necesară; fiecare dintre noi ar putea la fel de bine să nu fie. Omul există, pur şi simplu, este o fiinţă de prisos. "Omul este o pasiune inutilă". Între aspiraţie şi dumnezeire este vidul absolut, "neantul". De aceea, soluţia este ca omul să se construiască pe sine în fiece clipă.
Filosofia lui Sartre, elaborata in “Fiinta si neamul” ( 1943) descrie fiintele umane ca fiind “abandonate” intr-o lume nelegiuita, lipsita de reguli sau restrictii. Complet liberi, oamenii se autodefinesc, creându-se pe ei insisi si inventandu-si propriile caractere, devenind astfel complet responsabil pentru actiunile lor. Intentiile si scuzele lor nu au nici o valoare in ochii singurilor judecatori – alti indivizi. Sartre are o viziune dramatică a existenţei, „existenţa precede esenţa”, prin condiţia sa umană omul fiind condamnat să se creeze pe sine însuşi în libertate şi responsabilitate.
4. Dreptul la viaţa privată, drept individual din categoria drepturilor în raport cu comunitatea şi exteriorul, drept pozitiv, reglementat de stat. Dreptul la viaţa privată vizează protecţia contra tuturor amestecurilor arbitrare ale puterii politice. Noţiunea de viaţă privată este dificil de definit. Aceasta cuprinde în general: relaţiile în general, ca şi corespondenţă şi alte forme de comunicare; viaţa intimă, care acoperă şi sexualitatea; domiciliul şi locul de muncă; activităţile profesionale. Se poate adăuga aici şi dreptul la un nume în măsura în care este un mijloc indispensabil de identificare în relaţiile cu celălalt
5. Dreptul moral la viaţă aparţine fiecărei peroane şi ea are libertatea de alegere în legătură cu existenţa sa.
I. 96
1. Eutanasie nonvoluntară - Pacientul nu-şi poate exprima voinţa. Decizia este a familiei sau a medicului, avand la baza compasiunea sau mila fata de persoana care sufera. Se aplică: a) in cazul in care, din cauza unui accident sau a unei boli, pacientul nu mai poate lua vreo decizie; b) in cazul neadministrarii hranei sau a tratamentului unui nou nascut plurimalformat; c) in cazul bolnavului aflat in coma profunda. ( Coma profunda nu se confunda cu moartea cerebrala).
Poate fi activă sau pasivă. Eutanasia pasivă: reprezintă actul de a permite unui pacient care suferă de o boală incurabilă să moară prin retragerea tratamentului care îi asigură supraveţuirea. Eutanasia activă: semnifică acţiunea propriu-zisă de ucidere de către doctor a uni pacient care suferă de o boală incurabilă.
2. Trei drepturi positive: 1.) Dreptul la o viaţă decentă (la un nivel de viaţă satisfăcător) 2.) Dreptul la educaţie 3. ) Dreptul la muncă
3. O caracteristică a eticii aplicate este necestatea argumentării pe baza de cazuri.
Avortulul a reprezentat un caz din viaţa reală care a produs polemici, argumente şi contraargumente, în toate sferele sociale, de la filozofi, politicieni, activişti civici până la clerici. Teoreticienii eticii aplicate rezolvă convenabil problema avortului Spun că persoana este acea fiinţă care are dreptul moral la viaţă în virtutea criteriului conştiinţei de sine. Persoana este acea fiinţă care are conştiinţa propriei existenţe şi a propriilor stări mentale şi sufleteşti. Ca urmare fătul nu este o persoană, nu beneficiază de drepătul moral la viaţă şi deci avortul nu este un infanticid şi nici un act imoral.
4. Existenţialismul - variantă distinctă a filozofiei existenţiale - este o doctrină filozofică şi de acţiune caracterizată printr-o accentuare a individualităţii, propagarea libertăţii individuale şi a subiectivităţii. Fiinţa umană nu este o fiinţă necesară; fiecare dintre noi ar putea la fel de bine să nu fie. Omul există, pur şi simplu, este o fiinţă de prisos. "Omul este o pasiune inutilă". Între aspiraţie şi dumnezeire este vidul absolut, "neantul". De aceea, soluţia este ca omul să se construiască pe sine în fiece clipă.
Filosofia lui Sartre, elaborata in “Fiinta si neamul” ( 1943) descrie fiintele umane ca fiind “abandonate” intr-o lume nelegiuita, lipsita de reguli sau restrictii. Complet liberi, oamenii se autodefinesc, creându-se pe ei insisi si inventandu-si propriile caractere, devenind astfel complet responsabil pentru actiunile lor. Intentiile si scuzele lor nu au nici o valoare in ochii singurilor judecatori – alti indivizi. Sartre are o viziune dramatică a existenţei, „existenţa precede esenţa”, prin condiţia sa umană omul fiind condamnat să se creeze pe sine însuşi în libertate şi responsabilitate.
5. Statul de drept are instituţii care veghează la asigurarea de drepturi egale tuturor cetăţenilor săi.
I. 97
1. Eutanasia voluntară este actiunea prin care, intr-un mod nedureros, se suprima viata unei persoane a carei suferinta grea si prelungita, este considerata iremediabila. Hotararea de a recurge la aceasta metoda aparţine bolnavului, şi medicul aplică eutanasierea avand la baza compasiunea sau mila fata de persoana care sufera. Poate fi activă sau pasivă. Eutanasia pasivă: reprezintă actul de a permite unui pacient care suferă de o boală incurabilă să moară prin retragerea tratamentului care îi asigură supraveţuirea. Eutanasia activă: semnifică acţiunea propriu-zisă de ucidere de către doctor a uni pacient care suferă de o boală incurabilă.
2. Libertate şi responsabilitate; Binele şi răul
3. Dreptul la viaţă, din categoria drepturilor şi libertăţilor personale, individuale. Dreptul la viaţă este un "drept natural", nu este opera vreunei autorităţi statale. O caracteristică: este un drept inalienabil, adică nu poate fi înstrăinat. Este un drept non-derogabil, adică nu poate fi suspendat, de exemplu în stare de urgenţă. Acest drept trebuie protejat prin lege. Sunt violări ale dreptului la viaţă: pedeapsa cu moartea, conflictele armate, avortul, malnutriţia, sărăcia extremă.
4. Orice persoana are dreptul la odihna si recreatie, inclusiv la o limitare rezonabila a zilei de munca si la concedii periodice platite. Dreptul la respectarea perioadelor de odihnă zilnică şi săptămânală , este un drept individual, pozitiv, asociat Dreptul la condiţii de muncă, echitabile şi corecte, categoria Drepturilor economice, sociale şi culturale. Este un drept garantat prin legislaţia muncii. De remarcat că pe lângă reglementările internaţionale, acest drept , precum şi celelalte care ţin de muncă şi securitate socială sunt negociate şi stipulate în Coduri ale muncii şi contracte collective de muncă, sindicatele având un rol major în apărarea acestor drepturi.
5. Prin filosofie, omul ajunge să cunoacă înţelepciunea înaintaşilor săi.
I. 98
1. Domeniul eticii sau al filosofiei morale presupune sistematizarea, definirea şi aplicarea conceptelor de bine şi rău la comportamentul uman.
Etica aplicată studiază aspectele etice ale politicilor şi practicilor colective sau ale liniilor de conduită individuală.
2. Dreptul la viaţă face parte din categoria drepturilor şi libertăţilor personale, este un drept negativ, natural, statul are rol de apărare, iar dreptul la educaţie sau asistenţă medicală gratuită, sunt drepturi din categoria drepturilor economice, sociale şi culturale, sunt drepturi pozitive, iar rolul statului este important prin politicile pe care le implementează pentru asigurarea lor.
3. Dreptul la condiţii de muncă, echitabile şi corecte presupune că orice lucrător are dreptul la condiţii de muncă care să respecte sănătatea, securitatea şi demnitatea sa. Deasemenea, orice lucrător are dreptul la o limitare a duratei maxime de muncă şi la perioade de odihnă zilnică şi săptămânală, precum şi la o perioadă anuală de concediu plătit. Este un drept individual, din categoria drepturilor economice şi sociale, este un drept pozitiv, presupune intervenţia statului, care să reglementeze şi să apere acest drept.
Dreptul la un concediu anual plătit. Este un drept garantat prin legislaţia muncii. De remarcat că pe lângă reglementările internaţionale, acest drept , precum şi celelalte care ţin de muncă şi securitate socială sunt negociate şi stipulate în Coduri ale muncii şi contracte collective de muncă, sindicatele având un rol major în apărarea acestor drepturi
4. Existenţialismul - variantă distinctă a filozofiei existenţiale - este o doctrină filozofică şi de acţiune caracterizată printr-o accentuare a individualităţii, propagarea libertăţii individuale şi a subiectivităţii. Fiinţa umană nu este o fiinţă necesară; fiecare dintre noi ar putea la fel de bine să nu fie. Omul există, pur şi simplu, este o fiinţă de prisos. "Omul este o pasiune inutilă". Între aspiraţie şi dumnezeire este vidul absolut, "neantul". De aceea, soluţia este ca omul să se construiască pe sine în fiece clipă.
Filosofia lui Sartre, elaborata in “Fiinta si neamul” ( 1943) descrie fiintele umane ca fiind “abandonate” intr-o lume nelegiuita, lipsita de reguli sau restrictii. Complet liberi, oamenii se autodefinesc, creându-se pe ei insisi si inventandu-si propriile caractere, devenind astfel complet responsabil pentru actiunile lor. Intentiile si scuzele lor nu au nici o valoare in ochii singurilor judecatori – alti indivizi. Sartre are o viziune dramatică a existenţei, „existenţa precede esenţa”, prin condiţia sa umană omul fiind condamnat să se creeze pe sine însuşi în libertate şi responsabilitate.
5. Prin filosofie, omul ajunge să cunoacă înţelepciunea înaintaşilor săi.
I. 99
1. Eutanasie ( moarete – bună ): Cuvântul “eutanasie” creat în secolul al XVII-lea de către Francisc Bacon cu sensul de “a muri uşor şi dulce” a căpătat din secolul al XIX-lea sensul de “a omorî din milă”. E vorba, aşadar, de o omucidere voluntară vizând curmarea unor suferinţe considerate inutile.
2. a. Dreptul la viaţă; b. Libertatea şi securitatea persoanei; c. Dreptul la un proces echitabil.
3. Filozofia este caracterizată de L. Wittgenstein ca fiind o critică a limbajului. Rolul proiectului filozofic de a stabili criterii universale ale certitudinii şi îndoielii. Filosofia trebuie să răspundă la întrebarea: ‘’ Ce se poate spune clar şi cu sens?’’.
L. Wittgenstein vrea ca filosofia, în cadrul unei concepţii logistice, să clarifice raportul dintre limbaj şi lume. Filosofia şi răspunsurile ei, este obscură pentru că îi lipseşte o bază logică a limbajului în care întrebările ei să fie formulate. De aceea filosofia lui L. Wittgenstein vrea: să determine limitele limbajului, funcţiile limbajului şi operaţiunile logice prin care se pune o întrebare logică.
4. Dreptul la viaţa privată, drept individual din categoria drepturilor în raport cu comunitatea şi exteriorul, drept pozitiv, reglementat de stat. Dreptul la viaţa privată vizează protecţia contra tuturor amestecurilor arbitrare ale puterii politice. Noţiunea de viaţă privată este dificil de definit. Aceasta cuprinde în general: relaţiile în general, ca şi corespondenţă şi alte forme de comunicare; viaţa intimă, care acoperă şi sexualitatea; domiciliul şi locul de muncă; activităţile profesionale. Se poate adăuga aici şi dreptul la un nume în măsura în care este un mijloc indispensabil de identificare în relaţiile cu celălalt
5. Filosofia ofera modele, repere si critici valorice pentru viaţa oricărui om.
I. 100
1. Drepturile omului formează un ansamblu de perogative şi puteri de care indivizii dispun în raport cu statul.
2. Dreptul la viaţă, Dreptul la viaţa privată, Dreptul la educaţie.
3. Dreptul la viaţă, din categoria drepturilor şi libertăţilor personale, individuale. Dreptul la viaţă este un "drept natural" negativ, nu este opera vreunei autorităţi statale. O caracteristică: este un drept inalienabil, adică nu poate fi înstrăinat. Este un drept non-derogabil, adică nu poate fi suspendat, de exemplu în stare de urgenţă. Acest drept trebuie protejat prin lege. Sunt violări ale dreptului la viaţă: pedeapsa cu moartea, conflictele armate, avortul, malnutriţia, sărăcia extremă.
4. Dreptul de a întemia o familie, este din categoria drepturilor în raport cu comunitatea şi exteriorul, subcategoria dreptul la viaţă privată, drept individual, pozitiv deoarece statul reglementează instituţia căsătoriei. O caracteristică a cestui drept este că ‘’Nici o căsătorie nu va putea fi încheiată fără consimţământul liber şi deplin al viitorilor soţi.’’ Aceasta presupune că la temelia unei familii trebuie să stea iubirea, dorinţa de a făuri un viitor comun, de a avea urmaşi şi de a-şi asuma împreună responsabilităţile sociale.
5. Constituţia unui stat de drept crează mecanismele de aplicare şi apărare a drepturilor positive ale omului.
adriana2009
Moderator
 
Mesaje: 43
Membru din: Sâm Iun 13, 2009 10:50 am

Re: Rezolvari la filosofie bacalaureat 2009 Subiectul 1

Mesajde Timea pe Joi Iun 25, 2009 10:10 am

Nu le ai pe asta si in limba maghiara?:)
Timea
Elev
 
Mesaje: 6
Membru din: Sâm Mai 16, 2009 1:56 pm

de Robot pe

Robot
 
Mesaje: 1
Membru din: 2008
Locaţie: IT


Înapoi la Filosofie

Cine este conectat

Utilizatori înregistraţi: Bing [Bot]