ROMÂNIA - ÎNVELIŞUL BIOPEDOGEOGRAFIC

[Attila]

ÎNVELIŞUL BIOPEDOGEOGRAFIC

ROMÂNIA

 Învelişul biopedogeografic (vegetaţie, faună şi soluri) este organizat pe zone şi etaje biopedogeografice;
 în spaţiul carpato-danubiano-pontic se interferează vegetaţia caracteristică Europei Centrale (cu păduri de foioase) cu vegetaţia Europei sud-estice, ponto-caspice (reprezentată de stepe).
 Zone biopedogeografice (dispunere latitudinală)
a. zona stepei
 condiţionată de continentalismul climatic;
 Dobrogea, Câmpia Siretului, Bărăgan, sudul Podişului Moldovei, porţiuni din Câmpia de Vest. (stepa propriu-zisă are în Câmpia Bărăganului cea mai vestică poziţie);
 vegetaţia: ierburi xerofile; fauna: rozătoare; soluri: molisoluri;
 vegetaţia naturală înlocuită în bună parte cu culturi agricole, pajişti;
b. Zona silvostepei
 Câmpia Română, Câmpia de Vest, Podişul Moldovei, nord-vestul Dobrogei;
 vegetaţia: pâlcuri de păduri (stejar termofil), ierburi; fauna: rozătoare; soluri: molisoluri;
 vegetaţia naturală înlocuită în bună parte cu culturi agricole, aşezări;
c. Zona pădurilor de foioase
 Etajul stajarului - la altitudini mici 200-500 m - cu temperaturi mari (+10ºC); precipitaţii 450-500 mm; vegetaţie: stajar, cer, gârniţă, gorun; soluri: luvisoluri;
 Etajul fagului - 500-1200 m; în Munţii Apuseni urcă până la 1400 m, iar în Carpaţii Meridionali până la 1500 m; soluri: argiluvisoluri, cambisoluri;
 fauna: căprioara, cerbul, veveriţa, vulpea, ursul, lupul, păsări, insecte, reptile;
 vegetaţia naturală înlocuită cu păşuni, fâneţe, culturi;
 mai multe suprafeţe afectate de şiroire, torenţi, alunecări de teren;
 Etajul coniferelor
 la altitudini cuprinse între 1200-1800 m;
 vegetaţia: molid, brad, pin, zadă, zâmbru
 fauna: urşi, cerbi, râşi, lupi, cocoş de munte, găinuşa de alun;
 soluri: spodosoluri (podzoluri);
 defrişări masive = coborârea limitei superioare a pădurii, procese de versant;
d. zona alpină – peste 1800 m
 etaj subalpin - 1800-2200 m ; etaj alpin – peste 2200 m
 vegetaţia: ienupăr, jneapăn, afin, merişor (subalpin) şi ierburi, muşchi, licheni, stâncării (alpin);
 soluri subţiri, în formare;
 fauna – capra neagră, marmota, vulturi, insecte;
 vegetaţia naturală înlocuită cu păşuni; turism necontrolat = degradarea terenurilor
 Vegetaţia azonală – este dezvoltată în luncile râurilor, precum şi în Lunca şi Delta Dunării unde se dezvoltă o vegetaţie reprezentata prin specii de arbori de esenţă slabă: salcia, plopul, aninul, cătina.