EUROPA - ÎNVELIŞUL BIOPEDOGEOGRAFIC
Scris: Mie Oct 22, 2008 4:03 pm
ÎNVELIŞUL BIOPEDOGEOGRAFIC
EUROPA
Factori genetici: condiţii climatice diverse + relieful + evoluţia cuaternară a sistemelor naturale
diversitatea zonelor biopedogeografice;
dublă desfăşurare – pe latitudine = zone biopedogeografice şi pe altitudine = etaje biopedogeografice;
fâşii latitudinale paralele dispuse de la SV la NE
Vegetaţia – este asociată cu animale + soluri = suportul biopedogeografic
Zone biopedogeografice (cu desfăşurare latitudinală)
a.Vegetaţia subtropicală, mediteraneeană
dezvoltată în sudul Europei, în cele trei peninsule (până la aprox. 500 m altitudine), în insulele Mediteranei;
pădure = redusă = stejar verde, stejar de plută, pini; formaţiuni arbustive semperviriscente: maquis, garriga (în sudul Franţei), tomillares (în Spania), frigana (în Grecia), înlocuită cu păşuni şi plantaţii de măslin;
faună = termofilă = broasca ţestoasă, şerpi, scorpioni;
soluri: terra rosa.
b. Zona de deşert şi semideşert = Nordul Mării Caspice – prelungire a zonelor deşertice asiatice
c. Stepa + silvostepa
se dezvoltă în estul Europei – regiuni cu climat secetos
silvosepa = face trecerea de la pădure (stejar termofil, frasin, tei, arbuşti) la ierburi xerofile şi mezofile;
stepa = din estul României - nordul Mării Negre – dincolo de Volga, ierburi (colilie, pelin, păiuş, arbuşti) animale (rozătoare)
soluri - molisoluri (cernoziomuri, soluri bălane);
a fost înlocuită în cea mai mare parte cu cereale şi plante tehnice.
d. Zona pădurilor de foioase
centrul, vestul Europei, Europa peninsulară;
formată din 2 tipuri de păduri:
Păduri de fag = terenurile umede şi răcoroase – spre est, îmbinat cu carpenul;
Păduri de stejar = la sud = temperaturi mai mari, umezeală mică soluri brune, cenuşii, argiluvisoluri;
alături de tei, frasin, arţar, ulm, arbuşti şi ierburi;
faună (cerbi, căprioare, lupi, vulpi, mistreţi, jderi, păsări, insecte);
soluri: brune, cenuşii, argiluvisoluri.
e. Taiga = păduri de conifere
în nord – până la aprox 50ºN - (Scandinavia – Munţii Ural); este cea mai masivă unitate forestieră a Europei;
conifere (molid, brad, zadă, mesteacăn);
mamifere (urs, lup, vulpe, hermelina, elan), păsări;
soluri: spodosoluri (podzol), turbării
f. Tundra
în insulele arctice + nordul Europei;
muşchi, licheni, arbuşti (mesteacăn pitic, sălcii pitice, ienupăr pitic);
faună (ren, vulpe polară, găiuşa polară, ciuful alb);
soluri negre de tundră, slab formate.
Etajele biopedogeografice (cu desfăşurare altitudinală)
desfăşurat la latitudini variate, după altitudine:
păduri de amestec – 800/1000 – 1200m;
păduri de conifere – 1200-1600/1800m;
etajul subalpin – 1600/1800 - 2200m;
etajul alpin – 2200-3000/3200m;
etajul glaciar-periglaciar – la peste 3200m;
În fiecare etaj – vegetaţie, faună, soluri specifice zonelor biopedogeografice.
EUROPA
Factori genetici: condiţii climatice diverse + relieful + evoluţia cuaternară a sistemelor naturale
diversitatea zonelor biopedogeografice;
dublă desfăşurare – pe latitudine = zone biopedogeografice şi pe altitudine = etaje biopedogeografice;
fâşii latitudinale paralele dispuse de la SV la NE
Vegetaţia – este asociată cu animale + soluri = suportul biopedogeografic
Zone biopedogeografice (cu desfăşurare latitudinală)
a.Vegetaţia subtropicală, mediteraneeană
dezvoltată în sudul Europei, în cele trei peninsule (până la aprox. 500 m altitudine), în insulele Mediteranei;
pădure = redusă = stejar verde, stejar de plută, pini; formaţiuni arbustive semperviriscente: maquis, garriga (în sudul Franţei), tomillares (în Spania), frigana (în Grecia), înlocuită cu păşuni şi plantaţii de măslin;
faună = termofilă = broasca ţestoasă, şerpi, scorpioni;
soluri: terra rosa.
b. Zona de deşert şi semideşert = Nordul Mării Caspice – prelungire a zonelor deşertice asiatice
c. Stepa + silvostepa
se dezvoltă în estul Europei – regiuni cu climat secetos
silvosepa = face trecerea de la pădure (stejar termofil, frasin, tei, arbuşti) la ierburi xerofile şi mezofile;
stepa = din estul României - nordul Mării Negre – dincolo de Volga, ierburi (colilie, pelin, păiuş, arbuşti) animale (rozătoare)
soluri - molisoluri (cernoziomuri, soluri bălane);
a fost înlocuită în cea mai mare parte cu cereale şi plante tehnice.
d. Zona pădurilor de foioase
centrul, vestul Europei, Europa peninsulară;
formată din 2 tipuri de păduri:
Păduri de fag = terenurile umede şi răcoroase – spre est, îmbinat cu carpenul;
Păduri de stejar = la sud = temperaturi mai mari, umezeală mică soluri brune, cenuşii, argiluvisoluri;
alături de tei, frasin, arţar, ulm, arbuşti şi ierburi;
faună (cerbi, căprioare, lupi, vulpi, mistreţi, jderi, păsări, insecte);
soluri: brune, cenuşii, argiluvisoluri.
e. Taiga = păduri de conifere
în nord – până la aprox 50ºN - (Scandinavia – Munţii Ural); este cea mai masivă unitate forestieră a Europei;
conifere (molid, brad, zadă, mesteacăn);
mamifere (urs, lup, vulpe, hermelina, elan), păsări;
soluri: spodosoluri (podzol), turbării
f. Tundra
în insulele arctice + nordul Europei;
muşchi, licheni, arbuşti (mesteacăn pitic, sălcii pitice, ienupăr pitic);
faună (ren, vulpe polară, găiuşa polară, ciuful alb);
soluri negre de tundră, slab formate.
Etajele biopedogeografice (cu desfăşurare altitudinală)
desfăşurat la latitudini variate, după altitudine:
păduri de amestec – 800/1000 – 1200m;
păduri de conifere – 1200-1600/1800m;
etajul subalpin – 1600/1800 - 2200m;
etajul alpin – 2200-3000/3200m;
etajul glaciar-periglaciar – la peste 3200m;
În fiecare etaj – vegetaţie, faună, soluri specifice zonelor biopedogeografice.