Biletul 82

[admin]

.......................................................................................................................................
Biletul nr. 82
După cum se ştie, problema „tradiţională” a culturii române a fost, de-a lungul
secolelor XIX-XX, retardarea [rămânerea în urmă] faţă de marile culturi occidentale.
Din acest punct de vedere, proiectul paşoptist n-a fost alteva decât un efort de
recuperare a decalajului. În modernism, Lovinescu l-a conştientizat, l-a teoretizat şi,
susţinut de o întreagă mişcare literară l-a văzut dând rezultate. „Sincronizată” n-a
rămas – însă – literatura română postbelică din cauza episodului proletcultist şi – în
general – regimului comunist, care a oprit evoluţia şi a dat ceasul culturii înapoi. O
nouă sincronizare se va produce abia în anii ’80-90, odată cu apariţia unui
postmodernism românesc.
Trăgând linie şi adunând, vedem că, în ciuda unor decalaje, perturbări, alinieri
uşor tardive, literatura noastră s-a conectat îndeajuns de concludent la ultimele două
mari curente literare şi culturale europene şi euro-americane, modernismul şi
postmodernismul. În schimb, precedentele două, clasicismul şi romantismul sunt
ilustrate la noi foarte atipic, cu mari întârzieri şi în amestecuri care fac
corespondenţele dificil de descris şi de susţinut. Fără a intra aici în alte detalii, voi
spune doar că, din perspectiva raportării la periodizarea standard a culturilor
occidentale, cele două secole de literatură română instituţionalizată au statut distinct:
în secolul XIX, curentele noastre literare au profiluri specifice, descriptibile în funcţie
de curentele europene premoderne, dar ireductibile la ele, în timp ce în secolul XX se
produce aliniarea, conceptele generale devenind şi la noi operaţionale, deşi
intuziunile politicului în metabolismul cultural vor produce în jumătatea a doua a
secolului perturbaţii grave.
(Ion Bogdan Lefter, Recapitularea modernităţii)
.......................................................................................................................................

A. Cerinţe privind emiţătorul (cine emite mesajul, din ce perspectivă/ ipostază, cu ce intenţie, în ce context etc.);
B. Cerinţe privind structura/ compoziţia/ mesajul textului (identificarea ideilor, disocierea faptelor de opinii, a elementelor obiective de cele subiective, a argumentelor de contraargumente, identificarea unor structuri şi tehnici argumentative/ informative/ descriptive/ narative etc.);
C. Cerinţe privind construirea unei interpretări/ exprimarea unei opinii argumentate (despre un aspect/ o idee/ un argument/ o afirmaţie/ o atitudine
evidente în textul dat, cu privire la o perspectivă actuală asupra ideii exprimate, despre opţiunea, pe baza experienţei personale, pentru una sau alta dintre soluţiile propuse/ care se conturează etc.).