Biletul 76
Scris: Mar Apr 29, 2008 5:22 pm.......................................................................................................................................
Biletul nr. 76
Am fost într-o vreme, pe când viaţa începuse să mi se pară atât de cenuşie încât
nu mai merita trăită, un maniac al jocurilor pe computer. Timp de vreun an de zile am
avut nevoie de doza zilnică de virtualitate: îmi făceam toate treburile pe fugă,
renunţasem la mâncare şi la somn şi îmi tremurau mâinile după claviatură şi
mouse[…]
Pe lângă multe alte efecte de adâncă alienare, jocurile de acţiune şi strategie miau
schimbat, în acea vreme nu tocmai îndepărtată şi nici tocmai cu desăvârşire
încheiată, însăşi ideea despre om, despre trup, despre felul cum arată şi funcţionează
bucata asta complicată de materie care ascultă – parţial- de voinţa noastră.[…].
Dar ceea ce deosebeşte esenţial vieţile noastre virtuale de cele reale este
miraculoasa şi binecuvântata putere de a da „Save”. „Salvează, tati, salvează!” îmi
spune fiică-mea, alarmată, din două în două minute, de câte ori mă priveşte jucândumă.
„Jucându-mă?” Nu: trăindu-mi viaţa virtuală, cea în care sunt erou, în care n-am
nevoie de prietenie, dragoste sau fericire, cu o intensitate cum n-am trăit niciodată în
„lumea cea comună”. Inaintea fiecărei confruntări decisive „salvez”. Dacă pierd, dau
timpul înapoi de unde am salvat şi-mi îndrept greşeala. Altfel, rareori aş putea
încheia un joc. Dacă, vreodată, aş fi consultat de autorul jocului în care trăim cu toţii
şi aş putea să sugerez o singură îmbunătăţire a lui, asta aş îndrăzni să cer:
„Doamne, dă-ne, măcar de câteva ori în viaţă, puterea de a folosi comanda Save!”, de
a da timpul înapoi, de a şterge remuşcarea, suferinţa, răul provocat altora, de a
repara ireparabilul. [...]
(Mircea Cărtărescu, Pururi tânăr, înfăşurat în pixeli)
.......................................................................................................................................
A. Cerinţe privind emiţătorul (cine emite mesajul, din ce perspectivă/ ipostază, cu ce intenţie, în ce context etc.);
B. Cerinţe privind structura/ compoziţia/ mesajul textului (identificarea ideilor, disocierea faptelor de opinii, a elementelor obiective de cele subiective, a argumentelor de contraargumente, identificarea unor structuri şi tehnici argumentative/ informative/ descriptive/ narative etc.);
C. Cerinţe privind construirea unei interpretări/ exprimarea unei opinii argumentate (despre un aspect/ o idee/ un argument/ o afirmaţie/ o atitudine
evidente în textul dat, cu privire la o perspectivă actuală asupra ideii exprimate, despre opţiunea, pe baza experienţei personale, pentru una sau alta dintre soluţiile propuse/ care se conturează etc.).
Biletul nr. 76
Am fost într-o vreme, pe când viaţa începuse să mi se pară atât de cenuşie încât
nu mai merita trăită, un maniac al jocurilor pe computer. Timp de vreun an de zile am
avut nevoie de doza zilnică de virtualitate: îmi făceam toate treburile pe fugă,
renunţasem la mâncare şi la somn şi îmi tremurau mâinile după claviatură şi
mouse[…]
Pe lângă multe alte efecte de adâncă alienare, jocurile de acţiune şi strategie miau
schimbat, în acea vreme nu tocmai îndepărtată şi nici tocmai cu desăvârşire
încheiată, însăşi ideea despre om, despre trup, despre felul cum arată şi funcţionează
bucata asta complicată de materie care ascultă – parţial- de voinţa noastră.[…].
Dar ceea ce deosebeşte esenţial vieţile noastre virtuale de cele reale este
miraculoasa şi binecuvântata putere de a da „Save”. „Salvează, tati, salvează!” îmi
spune fiică-mea, alarmată, din două în două minute, de câte ori mă priveşte jucândumă.
„Jucându-mă?” Nu: trăindu-mi viaţa virtuală, cea în care sunt erou, în care n-am
nevoie de prietenie, dragoste sau fericire, cu o intensitate cum n-am trăit niciodată în
„lumea cea comună”. Inaintea fiecărei confruntări decisive „salvez”. Dacă pierd, dau
timpul înapoi de unde am salvat şi-mi îndrept greşeala. Altfel, rareori aş putea
încheia un joc. Dacă, vreodată, aş fi consultat de autorul jocului în care trăim cu toţii
şi aş putea să sugerez o singură îmbunătăţire a lui, asta aş îndrăzni să cer:
„Doamne, dă-ne, măcar de câteva ori în viaţă, puterea de a folosi comanda Save!”, de
a da timpul înapoi, de a şterge remuşcarea, suferinţa, răul provocat altora, de a
repara ireparabilul. [...]
(Mircea Cărtărescu, Pururi tânăr, înfăşurat în pixeli)
.......................................................................................................................................
A. Cerinţe privind emiţătorul (cine emite mesajul, din ce perspectivă/ ipostază, cu ce intenţie, în ce context etc.);
B. Cerinţe privind structura/ compoziţia/ mesajul textului (identificarea ideilor, disocierea faptelor de opinii, a elementelor obiective de cele subiective, a argumentelor de contraargumente, identificarea unor structuri şi tehnici argumentative/ informative/ descriptive/ narative etc.);
C. Cerinţe privind construirea unei interpretări/ exprimarea unei opinii argumentate (despre un aspect/ o idee/ un argument/ o afirmaţie/ o atitudine
evidente în textul dat, cu privire la o perspectivă actuală asupra ideii exprimate, despre opţiunea, pe baza experienţei personale, pentru una sau alta dintre soluţiile propuse/ care se conturează etc.).