.......................................................................................................................................
Biletul nr. 63
A citi într-o lume totalitară e aproape acelaşi lucru cu a citi în închisoare – atunci
când paznicii o îngăduie. Lectura care rezultă e în acelaşi timp riguroasă, atentă
(cărţile demne de citit, relativ puţine, sunt supuse unei lecturi profunde, intensive) şi
proiectivă – în sensul că cititorul proiectează în text propriile aspiraţii secrete, dorinţe,
gânduri, teorii.
Interesul acestui tip de lectură vine din tensiunea dintre atenţie şi proiecţie, între
respectul pentru literă şi tendinţa de a vedea în text o expresie alegorică a dramei
cititorului. [...]
Dar proiecţia la care mă gândesc nu e nici simplă nici arbitrară, căci cititorul nu
«forţează» textul, nu-i impune fantasmele sale în mod brutal; dimpotrivă, el se apropie
de text cu sfială, îşi creează tot timpul complicaţii şi ţine scrupulos seama de
constrângeri pentru a obţine o victorie (alegorică), în ultimă instanţă, o victorie dificilă
şi purificatoare.
(Matei Călinescu, Ion Vianu, Amintiri în dialog)
.......................................................................................................................................
A. Cerinţe privind emiţătorul (cine emite mesajul, din ce perspectivă/ ipostază, cu ce intenţie, în ce context etc.);
B. Cerinţe privind structura/ compoziţia/ mesajul textului (identificarea ideilor, disocierea faptelor de opinii, a elementelor obiective de cele subiective, a argumentelor de contraargumente, identificarea unor structuri şi tehnici argumentative/ informative/ descriptive/ narative etc.);
C. Cerinţe privind construirea unei interpretări/ exprimarea unei opinii argumentate (despre un aspect/ o idee/ un argument/ o afirmaţie/ o atitudine
evidente în textul dat, cu privire la o perspectivă actuală asupra ideii exprimate, despre opţiunea, pe baza experienţei personale, pentru una sau alta dintre soluţiile propuse/ care se conturează etc.).