Pagina 1 din 1

Biletul 62

MesajScris: Mar Apr 29, 2008 4:43 pm
de admin
.......................................................................................................................................
Biletul nr. 62
În realitate, cenzura comunistă este una de tip nou, ca să folosim o expresie
uzuală din lexicul marxist-leninist. Are câteva caracteristici pe care merită să le
trecem rapid în revistă. Înainte de orice, se înfăptuieşte printr-o instituţie specializată
a partidului-stat. La noi, instituţia ia fiinţă printr-un decret al Consiliului de Miniştri
din 1949 sub titulatura Direcţia Generală a Tipăriturilor Statului.
E de notat că nici acum, nici mai târziu, indiferent de înfăţişare şi subordonare,
instituţia nu poartă în nume cuvântul cenzură (ori un sinonim). Va funcţiona pe toată
durata regimului comunist; paradoxal, şi după ce va fi desfiinţată de Ceauşescu în
1977. De regulă, în istorie, procesele contra opiniei au căzut în competenţa justiţiei
(eclesiastice, în Evul Mediu, militare, în timp de război, civile, în democraţiile moderne).
Doar regimurile comuniste au inventat un aparat specializat... Şi, încă, în
stare de o cenzură totală: aplicată asupra tuturor domeniilor, preventiv sau ulterior, în
informaţie, creaţie etc., ca şi în difuzarea şi interpretarea lor, la toate nivelele, tematic,
ideatic, stilistic, făcând din recomandare obligaţie, interzicând, amputând sau
completând textele, exercitând cel mai complet şi eficient cu putinţă control asupra
opiniei publice şi private. Nimic asemănător în toată istoria cenzurii. Cenzura
comunistă a fost o veritabilă industrie de control, aservire şi manipulare a ideilor
oamenilor.
(Nicolae Manolescu, Realismul socialist. Literatura nouă,
în Vatra, 9-10, 2004)

.......................................................................................................................................
A. Cerinţe privind emiţătorul (cine emite mesajul, din ce perspectivă/ ipostază, cu ce intenţie, în ce context etc.);
B. Cerinţe privind structura/ compoziţia/ mesajul textului (identificarea ideilor, disocierea faptelor de opinii, a elementelor obiective de cele subiective, a argumentelor de contraargumente, identificarea unor structuri şi tehnici argumentative/ informative/ descriptive/ narative etc.);
C. Cerinţe privind construirea unei interpretări/ exprimarea unei opinii argumentate (despre un aspect/ o idee/ un argument/ o afirmaţie/ o atitudine
evidente în textul dat, cu privire la o perspectivă actuală asupra ideii exprimate, despre opţiunea, pe baza experienţei personale, pentru una sau alta dintre soluţiile propuse/ care se conturează etc.).

Scris:
de