Biletul 61

-proba orala- cele 100 bilete - rezolvari - solutii

Biletul 61

Mesajde admin pe Mar Apr 29, 2008 4:42 pm

.......................................................................................................................................
Biletul nr. 61
Nu prea se practică declaraţia de dragoste în critica actuală. [...] Dar critica e o
formă de iubire. Pare un citat, dar nu ştiu de unde. Din Alexandru Paleologu? Sau mai
degrabă din Valeriu Cristea. E mai raţional să faci un rechizitoriu, o listă de reproşuri
scriitorilor care au avut nefericirea să trăiască în perioada comunistă, decât să vezi şi
să arăţi cum şi-au păstrat demnitatea. Nu toţi, evident. S-au purtat o vreme, imediat
după 1990, pe scară largă, cel puţin două aberaţii. Prima e o judecată estetică
absolută: nimic din ce s-a scris în perioada 1945- 1989 nu mai rezistă, totul e
iremediabil alterat de comunism. A doua e o judecată morală absolută, sprijinită pe
presupoziţia biografiilor compromise: toţi scriitorii sunt vinovaţi, într-un fel sau altul,
toţi au colaborat, tacit sau explicit. Ambele judecăţi sunt false în generalitatea lor. [...]
Au fost destui intelectuali români demni în comunism, care nu au pactizat în
nici un fel cu regimul, destui ca să constituie un pol acuzator pentru cei care nu au
fost demni şi ar vrea să nu existe cei dintâi.
Scriitorii generaţiei´60 au scos literatura română din proletcultism şi din cel mai
negru impas. Au scos-o, pentru că regimul politic s-a relaxat şi a permis reconstrucþia
novatoare. E, datorită conjuncturii permisive, meritul lor mai mic? Sunt ei de vină că
au reuşit o reconsiderare spectaculoasă a literaturii în împrejurări atât de grele şi de
nefaste? A fost generaţia salvatoare a literaturii române contemporane! A început
ezitant. Primele cărţi ale lui D.R. Popescu, Constantin Ţoiu, Nichita Stănescu, Cezar
Baltag sunt profund afectate de context, dar la scurtă vreme după 1960 îşi vor
reconsidera temele, stilurile şi perspectivele.
Generaţia´60 nu manifestă la debutul său o solidaritate de grup şi o unitate de
program estetic de felul celor evidente în afirmarea generaţiei ´80. Dar acest fapt nu
are, din punctul meu de vedere, nici o relevanţă. Nu vreau să pun accentul aici pe
ideea de generaţie, ci pe momentul istoric (favorabil, e adevărat) al apariţiei unei serii
extraordinare de scriitori, care au ridicat dintr-odată literatura română la rang
european. În primul rând, datorită poeziei. Nichita Stănescu şi Marin Sorescu, mai
întâi, apoi şi Ana Blandiana au putut circula în Europa ca mari poeţi şi au fost
receptaţi şi întâmpinaţi ca atare. [...] Centrul de greutate al canonului estetic al
literaturii române contemporane îl reprezintă scriitorii generaţiei ´60.[...]
(Ion Simuţ, Declaraţie de dragoste pentru generaţia ´60)
.......................................................................................................................................
A. Cerinţe privind emiţătorul (cine emite mesajul, din ce perspectivă/ ipostază, cu ce intenţie, în ce context etc.);
B. Cerinţe privind structura/ compoziţia/ mesajul textului (identificarea ideilor, disocierea faptelor de opinii, a elementelor obiective de cele subiective, a argumentelor de contraargumente, identificarea unor structuri şi tehnici argumentative/ informative/ descriptive/ narative etc.);
C. Cerinţe privind construirea unei interpretări/ exprimarea unei opinii argumentate (despre un aspect/ o idee/ un argument/ o afirmaţie/ o atitudine
evidente în textul dat, cu privire la o perspectivă actuală asupra ideii exprimate, despre opţiunea, pe baza experienţei personale, pentru una sau alta dintre soluţiile propuse/ care se conturează etc.).
Avatar utilizator
admin
Administrator
 
Mesaje: 840
Membru din: Dum Apr 20, 2008 7:33 am

de Robot pe

Robot
 
Mesaje: 1
Membru din: 2008
Locaţie: IT

Înapoi la Romana

Cine este conectat

Utilizatori înregistraţi: Bing [Bot]

cron