Biletul 48

[admin]

.......................................................................................................................................
Biletul nr. 48
Priviţi o clipă felul cum căutăm să ne înţelegem, priviţi cât de puţin conduita
curentă a unui român, atunci când vorbeşte de oamenii, de instituţiile, de moravurile
ori de cultura noastră. Veţi observa numaidecât două tipuri de apreciere bine
caracterizate, dar în acelaşi timp perfect opuse. O categorie din conaţionalii noştri,
dintre aceia care şi-au făcut studiile superioare în străinătate şi fac parte din clasa
avută, ori de câte ori vor trebui să facă o judecată asupra vreunui fenomen românesc
oarecare, vor lua aproape sistematic aceeaşi atitudine: scepticismul radical.
Cunoaşteţi cu toţii acest monoton discurs: Suntem în urma tuturor popoarelor.
Structura noastră etnică e inferioară şi nici un viitor mai bun nu e de aşteptat.
Caracterul nostru e laş şi servil. Instituţiile noastre sunt simple maimuţăreli după
străinătate. […] N-avem trecut, n-avem artă, n-avem literatură. […]
Exact opusă acestei mentalităţi, apare o alta, care, cu tot aspectul ei profund
patriotic, rămâne tot aşa de obtuză, tot aşa de refractară la priceperea sufletului
naţional ca şi cea dintâi.
Toată lumea iarăşi cunoaşte şi discursul demagogului naţionalist şi cultural. […]
Românii sunt singurul popor care se înjoseşte, se critică mereu. Trebuie să
descoperim valorile naţionale, care sunt suficiente ca să putem trăi din ele, închizând
graniţele influenţei străine. Literatura noastră are nume ce se pot egala uşor cu
marile genii ale străinătăţii. Suntem bogaţi ca nimeni (povestea petrolului şi a
grâului), suntem viteji (“Românul are şapte vieţi în pieptu-i de aramă”), suntem poeţi
(“Românul e născut poet”) etc. etc. […]
În general, atitudinea celor mai mulţi români faţă de evenimentele şi lucrurile
noastre oscilează egal de vinovat între scepticism şi grandomanie.
(Mihai Ralea, Fenomenul românesc)
.......................................................................................................................................
A. Cerinţe privind emiţătorul (cine emite mesajul, din ce perspectivă/ ipostază, cu ce intenţie, în ce context etc.);
B. Cerinţe privind structura/ compoziţia/ mesajul textului (identificarea ideilor, disocierea faptelor de opinii, a elementelor obiective de cele subiective, a argumentelor de contraargumente, identificarea unor structuri şi tehnici argumentative/ informative/ descriptive/ narative etc.);
C. Cerinţe privind construirea unei interpretări/ exprimarea unei opinii argumentate (despre un aspect/ o idee/ un argument/ o afirmaţie/ o atitudine
evidente în textul dat, cu privire la o perspectivă actuală asupra ideii exprimate, despre opţiunea, pe baza experienţei personale, pentru una sau alta dintre soluţiile propuse/ care se conturează etc.).