Biletul 44

[admin]

.......................................................................................................................................
Biletul nr. 44
Peisajul de ansamblu al publicaţiilor româneşti literar-ştiinţifice, academice,
umanitare şi populare se îmbogăţeşte cu zeci şi zeci de reviste (numai în perioada
1890-1900) apar peste o sută.
În acest divers context este interesant de urmărit modul în care publicaţiile
reprezentative au izbutit să-şi impună un program redacţional care să continue
tradiţia progresistă a presei româneşti, să inoveze stilul publicistic şi limbajele lui prin
noi formule şi genuri gazetăreşti şi să contribuie la elucidarea disputelor lingvistice şi
literare cu privire la limbă şi la literatură.
Observăm mai întâi că „direcţia nouă” propusă de Titu Maiorescu în „Convorbiri
literare” se confrunta, după 1880, cu alte „direcţii”, tendinţe şi orientări care se
doreau distincte unele faţă de altele şi care au izvodit în preajma unor reviste
cunoscute.[...]
Stilul publicistic şi genurile gazetăreşti de la sfârşit de secol (sec. al XIX-lea) ne
atestă, în mod explicabil, anumite tendinţe care au contribuit la dezvoltarea presei
literare. Se cultivă articolul polemic – politic, social, cultural, istoric, filosofic. Cronica
literară, de teatru mai ales, dar şi cea de carte, cunoaşte prin Eminescu, Delavrancea
şi Caragiale o amploare deosebită. Un gen frecvent este medalionul literar, prezent în
mai toate revistele.
(Victor Vişinescu, Valori lexicale şi stilistice în publicistica literară românească)
.......................................................................................................................................
A. Cerinţe privind emiţătorul (cine emite mesajul, din ce perspectivă/ ipostază, cu ce intenţie, în ce context etc.);
B. Cerinţe privind structura/ compoziţia/ mesajul textului (identificarea ideilor, disocierea faptelor de opinii, a elementelor obiective de cele subiective, a argumentelor de contraargumente, identificarea unor structuri şi tehnici argumentative/ informative/ descriptive/ narative etc.);
C. Cerinţe privind construirea unei interpretări/ exprimarea unei opinii argumentate (despre un aspect/ o idee/ un argument/ o afirmaţie/ o atitudine
evidente în textul dat, cu privire la o perspectivă actuală asupra ideii exprimate, despre opţiunea, pe baza experienţei personale, pentru una sau alta dintre soluţiile propuse/ care se conturează etc.).