Biletul 40

[admin]

.......................................................................................................................................
Biletul nr. 40
Tânăra generaţie română se află astăzi sub influenţa operei poetice a lui
Eminescu.
Se cuvine dar să ne dăm seama de partea caracteristică a acestei opere şi să
încercăm totdeodată a fixa individualitatea omului care a personificat în sine cu atâta
strălucire ultima fază a poeziei române din zilele noastre.[...] De la 1860 încoace
datează îndreptarea; ea începe cu Vasile Alecsandri, care ştie să deştepte gustul
pentru poezia populară, se continuă şi se îndeplineşte prin cercetarea şi înţelegerea
condiţiilor sub care se dezvoltă limba şi scrierea unui popor.
Fiind astfel câştigată o temelie firească, cea dintâi treaptă de înălţare a literaturii
naţionale, în legătură strânsă cu toată aspirarea generaţiei noastre spre cultura
occidentală, trebuie neapărat să răspundă la două cerinţe: să arate întâi în cuprinsul
ei o parte din cugetările şi simţirile care agită deopotrivă toată inteligenţa europeană
în artă, în ştiinţă, în filozofie; să aibă, al doilea, în forma ei o limbă adaptată fără silă
la exprimarea credincioasă a acestei amplificări.
Amândouă condiţiile le realizează poezia lui Eminescu în limitele în care le poate
realiza o poezie lirică; de aceea Eminescu face epocă în mişcarea noastră literară.
(Titu Maiorescu, Eminescu şi poeziile lui)
.......................................................................................................................................
A. Cerinţe privind emiţătorul (cine emite mesajul, din ce perspectivă/ ipostază, cu ce intenţie, în ce context etc.);
B. Cerinţe privind structura/ compoziţia/ mesajul textului (identificarea ideilor, disocierea faptelor de opinii, a elementelor obiective de cele subiective, a argumentelor de contraargumente, identificarea unor structuri şi tehnici argumentative/ informative/ descriptive/ narative etc.);
C. Cerinţe privind construirea unei interpretări/ exprimarea unei opinii argumentate (despre un aspect/ o idee/ un argument/ o afirmaţie/ o atitudine
evidente în textul dat, cu privire la o perspectivă actuală asupra ideii exprimate, despre opţiunea, pe baza experienţei personale, pentru una sau alta dintre soluţiile propuse/ care se conturează etc.).

[alin8930]

Răspunsuri:

1. Ipostaza autorului faţă de opera eminesciană şi problematica acesteia este una analitic-
obiectivă, cu intenţii persuasive, căci autorul urmăreşte să exercite asupra cititorilor ,cu argumente pertinente, impresia că Eminescu a creat o şcoală, în sensul unei direcţii literare, a unui stil, ce a produs ulterior şi epigoni. Poziţia maioresciană este una anticipativă şi s-a verificat a fi veritabilă de la publicarea studiului în anul morţii marelui poet, 1889, şi până în zilele noastre: Tânăra generaţie română se află astăzi sub influenţa operei poetice a lui Eminescu. Doar un spiritus rector ca cel maiorescian putea intui oarecum prematur rolul pe care poetul care publicase doar în reviste creaţiile sale, faptul că acesta avea să exercite un farmec inefabil nu doar asupra contemporanilor , ci şi asupra generaţiilor următoare.
2. În textul citat, condiţiile care fuzionează şi determină faptul că Eminescu face epocă în mişcarea noastră literară se identifică prin enunţurile următoare: gustul pentru poezia populară, cercetarea şi înţelegerea condiţiilor sub care se dezvoltă limba şi scrierea unui popor, cugetările şi simţirile care agită deopotrivă toată inteligenţa europeană în artă, în ştiinţă, în filozofie, o limbă adaptată fără silă la exprimarea credincioasă a acestei amplificări .
3. Autorul invocă aspirarea generaţiei noastre spre cultura occidentală întrucât se raportează la epoca postpaşoptistă (de la 1860 încoace), epocă marcată de entuziasm creator, ţintind obiectivul propăşirii în toate domeniile, pentru a acoperi decalajele culturii noastre faţă de cele avansate ale Europei apusene, în care tinerii învăţaţi îşi definitivau studiile universitare. Din graba de a ajunge la nivelul cultural şi civilizator al Occidentului, multe dintre iniţiativele acestora au rămas fără suport practic, iar hibridizarea formelor pe fondul nostru cultural autohton a condus la inovaţie, căci imitaţia fusese deja respinsă prin pledoaria paşoptiştilor ce aderaseră la ideile Daciei literare. Este epoca marilor noştri clasici, modele de netăgăduit pentru o literatură care simţea nevoia afirmării originale în context european. Eminescu este exemplul concludent al acestei generaţii care s-a asimilat unui spirit autohton, dar a cunoscut deopotrivă şi o parte din cugetările şi simţirile care agită deopotrivă toată inteligenţa europeană în artă, în ştiinţă, în filozofie, transformându-se într-un spiritus rector al creaţiei literare junimiste, deschizând drumul modernizării literaturii noastre.