.......................................................................................................................................
Biletul nr. 39
Titu Maiorescu este primul polemist român a cărui armă principală e logica, o
înşiruire strânsă de argumente; nu vrea să aibă dreptate decât când o are, dar atunci
şi-o pune în valoare cu o stricteţe căreia nimic nu-i scapă. O astfel de polemică
presupune o limitare a câmpului de operaţie; nu se luptă oricând şi pentru orice.[…]
Adevăratului spirit polemic îi trebuie un fel de detaşare faţă de obiectul în discuţie,
ce-i îngăduie şi o luciditate în determinarea punctelor slabe şi în alegerea mijloacelor
de atac ori de apărare, şi, la nevoie, şi dacă îi stă în resursele sufleteşti – îi dă
posibilitatea de a întrebuinţa acea ironie binevoitoare ce-l înalţă de la sine într-un
plan de superioritate morală, deşi conţine încă şi destulă luciditate pentru a-şi dizolva
adversarul mai sigur decât toate otrăvile vehemenţei.[…] El are un scop precis:
trezirea în cititor, în opinia publică, a unei convingeri, a convingerii lui. Din ura
dezlănţuită în jurul acţiunii critice a lui Maiorescu n-au rămas decât directivele lui,
pentru că au plecat dintr-un spirit critic, şi articolele, pentru că au fost expresia unui
spirit polemic alimentat numai de argumente intelectuale. Pe cât e de indestructibil
elemental raţional, pe atât elementul afectiv se risipeşte odată cu ambianţa în care sa
produs.
(E. Lovinescu, Titu Maiorescu, cap. XVIII)
.......................................................................................................................................
A. Cerinţe privind emiţătorul (cine emite mesajul, din ce perspectivă/ ipostază, cu ce intenţie, în ce context etc.);
B. Cerinţe privind structura/ compoziţia/ mesajul textului (identificarea ideilor, disocierea faptelor de opinii, a elementelor obiective de cele subiective, a argumentelor de contraargumente, identificarea unor structuri şi tehnici argumentative/ informative/ descriptive/ narative etc.);
C. Cerinţe privind construirea unei interpretări/ exprimarea unei opinii argumentate (despre un aspect/ o idee/ un argument/ o afirmaţie/ o atitudine
evidente în textul dat, cu privire la o perspectivă actuală asupra ideii exprimate, despre opţiunea, pe baza experienţei personale, pentru una sau alta dintre soluţiile propuse/ care se conturează etc.).