Biletul 39

[admin]

.......................................................................................................................................
Biletul nr. 39
Titu Maiorescu este primul polemist român a cărui armă principală e logica, o
înşiruire strânsă de argumente; nu vrea să aibă dreptate decât când o are, dar atunci
şi-o pune în valoare cu o stricteţe căreia nimic nu-i scapă. O astfel de polemică
presupune o limitare a câmpului de operaţie; nu se luptă oricând şi pentru orice.[…]
Adevăratului spirit polemic îi trebuie un fel de detaşare faţă de obiectul în discuţie,
ce-i îngăduie şi o luciditate în determinarea punctelor slabe şi în alegerea mijloacelor
de atac ori de apărare, şi, la nevoie, şi dacă îi stă în resursele sufleteşti – îi dă
posibilitatea de a întrebuinţa acea ironie binevoitoare ce-l înalţă de la sine într-un
plan de superioritate morală, deşi conţine încă şi destulă luciditate pentru a-şi dizolva
adversarul mai sigur decât toate otrăvile vehemenţei.[…] El are un scop precis:
trezirea în cititor, în opinia publică, a unei convingeri, a convingerii lui. Din ura
dezlănţuită în jurul acţiunii critice a lui Maiorescu n-au rămas decât directivele lui,
pentru că au plecat dintr-un spirit critic, şi articolele, pentru că au fost expresia unui
spirit polemic alimentat numai de argumente intelectuale. Pe cât e de indestructibil
elemental raţional, pe atât elementul afectiv se risipeşte odată cu ambianţa în care sa
produs.
(E. Lovinescu, Titu Maiorescu, cap. XVIII)
.......................................................................................................................................
A. Cerinţe privind emiţătorul (cine emite mesajul, din ce perspectivă/ ipostază, cu ce intenţie, în ce context etc.);
B. Cerinţe privind structura/ compoziţia/ mesajul textului (identificarea ideilor, disocierea faptelor de opinii, a elementelor obiective de cele subiective, a argumentelor de contraargumente, identificarea unor structuri şi tehnici argumentative/ informative/ descriptive/ narative etc.);
C. Cerinţe privind construirea unei interpretări/ exprimarea unei opinii argumentate (despre un aspect/ o idee/ un argument/ o afirmaţie/ o atitudine
evidente în textul dat, cu privire la o perspectivă actuală asupra ideii exprimate, despre opţiunea, pe baza experienţei personale, pentru una sau alta dintre soluţiile propuse/ care se conturează etc.).

[alin8930]

Răspunsuri:

1. Ipostaza din care E. Lovinescu prezintă poziţia lui Titu Maiorescu se identifică aceleia de prim polemist român a cărui armă principală e logica, o înşiruire strânsă de argumente; nu vrea să aibă dreptate decât când o are, dar atunci şi-o pune în valoare cu o stricteţe căreia nimic nu-i scapă.
2. Cauzele care au generat adevăratul spirit polemic, prin raportare la textul citat, sunt detaşarea faţă de obiectul în discuţie, o luciditate în determinarea punctelor slabe şi în alegerea mijloacelor de atac ori de apărare, o ironie binevoitoare ce-l înalţă de la sine într-un plan de superioritate morală, toate reunindu-se sub emblema unei intelectualităţi desăvârşite.
3. Opinia mea despre consideraţia autorului: Titu Maiorescu este primul polemist român a cărui armă principală e logica, o înşiruire strânsă de argumente este că acesta vizează aspecte care au condus în epoca junimistă de la controverse la realizări culturale şi literare admirabile, care şi astăzi constituie repere fundamentale ale devenirii româneşti. Logica maioresciană a fuzionat deopotrivă cu filosofia, dar şi cu ştiinţa, implicând argumente strict alese pentru a contracara iniţiative care deturnau mersul firesc civilizator al poporului român într-o epocă încă destul de controversată social şi politic. Din confuziile epocii paşoptiste, Titu Maiorescu şi-a extras realizări si eşecuri pe care le-a întâmpinat cu spiritul său lucid şi inovator. Aşa a reuşit să se manifeste în mod strălucit prin studiile sale în direcţii care astăzi sunt binecunoscute: faptele de limbă şi de ortografie, unitatea între fond şi formă în cultură şi în dezvoltarea socială, problema moralităţii artei, direcţia nouă, cercetarea critică şi impunerea ideilor estetice