Biletul 20

[admin]

.......................................................................................................................................
Biletul nr. 20
Una dintre caracteristicile cele mai pregnante ale generaţiei paşoptiste de cărturari şi scriitori a fost angajarea lor pe multiple şi variate planuri, în tot ceea ce a reprezentat fenomen şi eveniment crucial în destinul poporului lor.
De la politică (mai întâi ca purtători de idei noi, apoi ca participanţi la revoluţie şi la lupta pentru unire, în sfârşit ca demnitari ai statului român modern: Kogălniceanu – prim-ministru, Alecsandri şi Ghica – ambasadori, ca să dăm numai exemplele cele mai cunoscute) şi, am zice astăzi, „management cultural” (conducători de ziare şi de reviste, proprietari de tipografii şi edituri, membri ai Societăţii Filarmonice care va pregăti primii actori profesionişti şi ai altor asociaţii culturale, până la Astra transilvană sau Societatea Academică, viitoarea Academie Română), până la creaţia literară şi artistică propriu-zisă (Asachi, de pildă, se pricepea la artele plastice şi a conceput câteva gravuri de succes în epocă).
Făcând „multe şi de toate”, în sensul bun al cuvântului, pentru că nu şi-au risipit niciodată energiile în van, nu au produs decât rareori capodopere (unele dintre
scrierile lor rămân, totuşi, puncte de referinţă în istoria literară: Zburătorul lui Heliade Rădulescu, Alexandru Lăpuşneanul al lui Negruzzi [...], Pastelurile lui
Alecsandri, printre alte exemple posibile), dar au iniţiat în toate genurile (liric, epic şi dramatic) direcţii pe care le vor continua, cu mai multe împliniri, urmaşii lor din ultimele decenii ale veacului al XIX-lea şi din cel următor.
(Georgeta Antonescu, Literatura română în epoca paşoptistă, în Limba şi literatura română)
.......................................................................................................................................

A. Cerinţe privind emiţătorul (cine emite mesajul, din ce perspectivă/ ipostază, cu ce intenţie, în ce context etc.);
B. Cerinţe privind structura/ compoziţia/ mesajul textului (identificarea ideilor, disocierea faptelor de opinii, a elementelor obiective de cele subiective, a argumentelor de contraargumente, identificarea unor structuri şi tehnici argumentative/ informative/ descriptive/ narative etc.);
C. Cerinţe privind construirea unei interpretări/ exprimarea unei opinii argumentate (despre un aspect/ o idee/ un argument/ o afirmaţie/ o atitudine
evidente în textul dat, cu privire la o perspectivă actuală asupra ideii exprimate, despre opţiunea, pe baza experienţei personale, pentru una sau alta dintre soluţiile propuse/ care se conturează etc.).