Biletul 11

[admin]

Biletul nr. 11
Înflorirea, cu totul remarcabilă, a scrierilor cu caracter istoriografic pe care o adăpostesc secolul al XVII-lea şi primele decenii ale veacului următor, atât în
Moldova, cât şi în Ţara Românească, nu a reprezentat nicidecum un fenomen conjunctural.
Nivelul, diversitatea, varietatea modalităţilor de abordare demonstrează că produsele literare ale acestei epoci de vârf sunt fireşti împliniri ale unor preocupări ce se definesc prin durată şi constanţă. Secolul al XVI-lea în cultura românească este dominat – după părerea noastră – de un acut sentiment al istoriei (indiciu peremptoriu al instalării şi închegării conştiinţei naţionale), care îi animă, la fel de intens, pe oamenii politici, ca şi pe cărturari. Întoarcerea către propriul trecut, consolidarea legăturilor cu înaintaşii şi punerea în valoarea a tradiţiilor naţionale (toate semne ale perenităţii, ale unei permanenţe conştientizate) sunt forme de manifestare ale ideii de apartenenţă a prezentului la un curs comun al istoriei. […]
(Dan Horia Mazilu, Marii cronicari ai secolului al XVII-lea)
.......................................................................................................................................

A. Cerinţe privind emiţătorul (cine emite mesajul, din ce perspectivă/ ipostază, cu ce intenţie, în ce context etc.);
B. Cerinţe privind structura/ compoziţia/ mesajul textului (identificarea ideilor, disocierea faptelor de opinii, a elementelor obiective de cele subiective, a argumentelor de contraargumente, identificarea unor structuri şi tehnici argumentative/ informative/ descriptive/ narative etc.);
C. Cerinţe privind construirea unei interpretări/ exprimarea unei opinii argumentate (despre un aspect/ o idee/ un argument/ o afirmaţie/ o atitudine
evidente în textul dat, cu privire la o perspectivă actuală asupra ideii exprimate, despre opţiunea, pe baza experienţei personale, pentru una sau alta dintre soluţiile propuse/ care se conturează etc.).