Biletul 8

[admin]

Biletul nr. 8
Problema esenţială pentru Grigore Ureche este neîndoielnic aceea de a-şi scrie cronica în româneşte. În secolul XVII, româna se află faţă de slavonă în acelaşi raport în care s-au aflat faţă de latină romana rustica, adică italiana comună, în duecento, theodiscus sau germana populară cu începere din secolul VIII sau le roman, franceza populară, în secolul IX. A scrie în limba vulgară şi nu în aceea cultă nu reprezintă pentru cronicar doar o inovaţie, cu imense consecinţe de ordin practic [...], ci şi o mare dificultate în sine. A scrie cel dintâi în limba în care vorbesc de când lumea ai tăi şi tu însuţi înseamnă a trece un prag important. Trebuiau create o sintaxă şi o topică specific scripturale, precum şi reglat un vocabular care nu se poate rezuma la acela religios (singurul având, după Coresi, tradiţie scrisă), pretinzând termeni administrativi, juridici, militari care nu sunt prezenţi neapărat în vorbire, dar existau incipient în actele de cancelarie şi în scrisorile oficiale. În sfârşit, procedeele înseşi cerute de stilul istoriografic nu au precedente româneşti la jumătatea secolului XVII. Aşezînd alături portretul lui Hanibal din Titus Livius şi acela al lui Ştefan cel Mare din Ureche, Pompiliu Constantinescu a atras atenţia asupra împrumutării de către cronicar atît a „canoanelor retorice” clasice, cât şi a unor elemente concrete de psihologie (vărsător de sânge nevinovat, neleneş, la războaie meşter).
(Nicolae Manolescu, Istoria critică a literaturii române, I)


A. Cerinţe privind emiţătorul (cine emite mesajul, din ce perspectivă/ ipostază, cu ce intenţie, în ce context etc.);
B. Cerinţe privind structura/ compoziţia/ mesajul textului (identificarea ideilor, disocierea faptelor de opinii, a elementelor obiective de cele subiective, a argumentelor de contraargumente, identificarea unor structuri şi tehnici argumentative/ informative/ descriptive/ narative etc.);
C. Cerinţe privind construirea unei interpretări/ exprimarea unei opinii argumentate (despre un aspect/ o idee/ un argument/ o afirmaţie/ o atitudine
evidente în textul dat, cu privire la o perspectivă actuală asupra ideii exprimate, despre opţiunea, pe baza experienţei personale, pentru una sau alta dintre
soluţiile propuse/ care se conturează etc.).