Biletul nr. 13
Iluminismul este ieşirea omului din starea de minorat de care el însuşi s-a făcut vinovat. Minoratul înseamnă neputinţa de a se servi de propriul său intelect fără a fi condus de altcineva. Acest minorat provine din vina noastră, dacă motivul său nu este o deficienţă a intelectului, ci lipsa de hotărâre şi curaj în a face uz de el fără conducerea altuia. Sapere aude! Să ai curaj în folosirea propriului tău intelect! este
deci deviza iluminismului...
Căci iluminismul nu necesită altceva decât libertatea, şi anume cea mai puţin dăunătoare din tot ce poate fi numit libertate: folosirea în mod public, în toate
privinţele, a raţiunii. Acum însă aud din toate părţile „Nu discutaţi!”. Ofiţerul spune : „Nu discutaţi, ci exersaţi !”, Consilierul de finanţe : „Nu discutaţi, ci plătiţi!”, Clericul : „Nu discutaţi, ci credeţi!”. Doar un singur stăpân în lume spune: „Discutaţi cât puteţi şi despre orice, dar fiţi ascultători!”. În aceste cazuri este vorba de o îngrădire a libertăţii.
Dar ce fel de îngrădire poate împiedica iluminismul? Şi care, dimpotrivă, îl poate face să înainteze? Eu răspund: folosirea publică a raţiunii trebuie să fie întotdeauna liberă; numai astfel se poate realiza luminarea oamenilor; folosirea privată a raţiunii poate fi însă îngrădită, fără să împiedice astfel prea mult progresul ilumismului.”
(Romul Munteanu, Iluminismul, II)
.......................................................................................................................................
A. Cerinţe privind emiţătorul (cine emite mesajul, din ce perspectivă/ ipostază, cu ce intenţie, în ce context etc.);
B. Cerinţe privind structura/ compoziţia/ mesajul textului (identificarea ideilor, disocierea faptelor de opinii, a elementelor obiective de cele subiective, a argumentelor de contraargumente, identificarea unor structuri şi tehnici argumentative/ informative/ descriptive/ narative etc.);
C. Cerinţe privind construirea unei interpretări/ exprimarea unei opinii argumentate (despre un aspect/ o idee/ un argument/ o afirmaţie/ o atitudine
evidente în textul dat, cu privire la o perspectivă actuală asupra ideii exprimate, despre opţiunea, pe baza experienţei personale, pentru una sau alta dintre soluţiile propuse/ care se conturează etc.).