Varianta 59

Rezolvari si solutii pentru partea I

Varianta 59

Mesajde admin pe Dum Apr 20, 2008 5:25 pm

SUBIECTUL I (30 de puncte) − Varianta 059
Scrie, pe foaia de examen, răspunsul la fiecare dintre următoarele cerinţe, cu privire la textul de mai jos:

Vânturile nopţii scutură afară
Arborii tăcerii.
O, încete plânsul! Sufletele doarmă!...

Nu mai vine zarea, tot mai noapte-i noaptea.
Mă cufund în lacrămi,
Unde-i mâna albă care să mă scape?

E miros de moarte, nimeni nu răspunde,
Nu e om pe lume…
A pornit furtuna pe-nverzite ape…

Sufletu-mi de spaimă în bucăţi se sfarmă,
Unde-i cerul, unde?
A-nceput blestemul groapa să mi-o sape.

De ce nu-mi răspunde?

Vânturile nopţii scutură afară
Fără încetare.
Unde-i alba mână, să mă scape, să mă scape?
………………………………………………………

(Emil Isac, Vânturile nopţii…)

1 Menţionează câte un sinonim pentru sensul din text al cuvintelor să scape şi spaimă. 2 puncte
2 Precizează rolul virgulei şi al semnului exclamării din structura „O, încete plânsul!”. 2 puncte
3 Alcătuieşte două enunţuri pentru a ilustra polisemia verbului a răspunde. 2 puncte
4 Menţionează două teme/ motive literare prezente în poezie. 4 puncte
5 Transcrie două mărci lexico-gramaticale prin care se evidenţiază prezenţa eului liric în textul dat. 4 puncte
6 Explică semnificaţia unei figuri de stil identificate în strofa a patra. 4 puncte
7 Motivează, prin evidenţierea a două trăsături existente în text, apartenenţa acestuia la direcţia modernistă/ modernism. 4 puncte
8 Comentează, în 6 - 10 rânduri, primele două strofe, prin evidenţierea relaţiei dintre ideea poeticăşi mijloacele artistice. 4 puncte
9. Prezintă semnificaţia titlului, în relaţie cu textul poeziei date. 4 puncte
Avatar utilizator
admin
Administrator
 
Mesaje: 840
Membru din: Dum Apr 20, 2008 7:33 am

Re: Varianta 59

Mesajde Andreea pe Lun Mai 05, 2008 1:13 pm

1. să scape = să salveze, să elibereze; spaimă = groază, frică, teamă

2. În structura „O, încete plânsul!” virgula izolează interjectia afectivă o de restul propoziţiei; semnul exclamării este folosit la sfârşitul unui enunţ exclamativ, marchează intonaţia imperativă a versului, punându-se în evidenţă o stare afectivă (tristeţea, disperarea).

3. Mi-a răspuns cu promptitudine la întrebare. (a reacţiona, a replica) Nu m-am aşteptat să nu-mi răspundă la scrisoare. (a scrie)
A răspuns exigentelor noastre. (a corespunde)

4. În poezie este prezentă tema naturii, evidenţiată de motivul nopţii, precum şi tema răului existenţial, evocată de motivul morţii şi cel al singurătăţii.

5. Verbul la pers. I mă cufund, pronumele personale la persoana I sg: mă, mi, „(sufletu)-mi”, prezenţa interjecţiei afective o, interogaţiile retorice reprezintă mărci lexico-gramaticale ale subiectivităţii.

6. „A-nceput blestemul groapa să mi-o sape” : personificarea din ultimul vers al celei de-a patra strofe (terţine) pune în evidenţă spaima şi disperarea eului liric, ce-şi simte sfârsitul din ce în ce mai aproape.

7. La nivel tematic, poezia Vânturile nopţii… este o creaţie modernă întrucât predomină excepţia şi straniul, evidente încă de la început: natura îşi dezlanţuie forţele şi blesteamă întreaga omenire la moarte: „nu e om pe lume”. De asemenea, sentimentul dominant transmis de poezie este spaima, neliniştea; vocea poetică este marcată de anormalitate, angoasă şi înstrăinare, trăiri specifice poeziei moderne.

8. Primele două strofe marchează începutul unei stări de nelinişte, care se menţine pe tot parcursul poeziei. Cele două exclamaţii din finalul primei strofe, „O, încete plânsul! Sufletele doarmă!” ilustrează o uimire forţată, impusă, ce reliefează atmosfera încordată, încercarea eului liric de a se salva de un rău existenţial profund, nenumit. Cea de-a doua strofă exprimă începutul disperării şi al spaimei. Metafora „tot mai noapte-i noaptea” evidenţiaza frica şi cufundarea în întuneric, în tenebrele propriei fiinţe, poate, vocea poetică dezvăluindu-şi dorinţa de salvare prin întrebarea „Unde-i mâna albă care să mă scape?”. Antiteza alb - negru, lumină – întuneric devine astfel expresivă.

9. Titlul este alcătuit dintr-un grup nominal, Vânturile nopţii…, şi oferă o cheie în dezlegarea înţelesului poeziei. Astfel, acesta se află în strânsa legatură cu conţinutul, întrucât „vânturile” par a fi curentul ce aduce blestemul, moartea şi spaima, transformând totul într-o noapte totală, nesfârşită. De asemenea, punctele de suspensie menţin tesiunea şi creează o atmosferă stranie, în care întunericul se aşterne pe neaşteptate şi pune stăpânire pe tot ce găseşte în cale.
(Andreea Scarlat, 12I, coord. prof. dr. Anca Roman)
Avatar utilizator
Andreea
Elev de nota 10
 
Mesaje: 267
Membru din: Lun Apr 21, 2008 2:34 pm

de Robot pe

Robot
 
Mesaje: 1
Membru din: 2008
Locaţie: IT


Înapoi la Limba si literatura romana - numai variante rezolvate - Subiectul I

Cine este conectat

Utilizatori înregistraţi: Bing [Bot], Google [Bot], PattyNus