Varianta 58

Rezolvari si solutii pentru partea I

Varianta 58

Mesajde admin pe Dum Apr 20, 2008 5:22 pm

SUBIECTUL I (30 de puncte) − Varianta 058
Scrie, pe foaia de examen, răspunsul la fiecare dintre următoarele cerinţe, cu privire la textul de mai jos:

El n-ar dori să-l recunoască
Pe lume nimeni niciodată,
Să poarte pururea o mască
Pe faţa lui de chin brăzdată,

Să treacă nebăgat în seamă,
Ca şi o umbră prin mulţime,
Ce nici săştie cum îl cheamă Pe tristul făurar de rime…

Doar seara când, trudit de cale,
Se-ntoarce-n casa lui sihastră,
S-audă cântecele sale
Cântate de la vreo fereastră,

S-asculte dus şi nici să-i vină
În minte cânturile-acele,
Să-i pară-o inimă streină
Că suferăşi plânge-n ele…

(St. O. Iosif, Cântăreţul)

1 Menţionează câte un sinonim pentru sensul din text al cuvintelor pururea şi trudit. 2 puncte
2 Precizează rolul punctelor de suspensie din a doua strofă. 2 puncte
3 Scrie două expresii/ locuţiuni care conţin umbră. 2 puncte
4 Precizează valoarea expresivă a verbelor la modul conjunctiv din poezie. 4 puncte
5 Transcrie, din text, un vers care conţine un element de portret. 4 puncte
6 Explică semnificaţia unei figuri de stil identificate în strofa a doua. 4 puncte
7 Motivează caracterul de artă poetică al textului dat. 4 puncte
8 Comentează, în 6 - 10 rânduri, ultimele două strofe, prin evidenţierea relaţiei dintre ideea poeticăşi mijloacele artistice. 4 puncte
9. Prezintă semnificaţia titlului, în relaţie cu textul poeziei date. 4 puncte
Avatar utilizator
admin
Administrator
 
Mesaje: 840
Membru din: Dum Apr 20, 2008 7:33 am

Re: Varianta 58

Mesajde Andreea pe Lun Mai 05, 2008 1:14 pm

1. pururea = mereu, totdeauna; trudit= obosit, ostenit
2. Punctele de suspensie din a doua strofă conferă o notă de mister asociată imaginii poetului şi marchează întreruperea şirului vorbirii.
3. a face umbră pământului, a se speria (chiar şi) de umbra sa
4. Verbele la conjunctiv exprimă o acţiune dorită, posibilă, ele vizează o imagine ideală a poetului.
5. „pe faţa lui de chin brăzdată”
6. Metafora „făurar de rime” se referă la condiţia artistului. Este sugerată ideea poeziei ca meşteşug, ca artă. Poetul este un meşteşugar, iar poezia pare a se naşte, ca la Arghezi, prin intermediul efortului creator. Poetul este cel care „făureşte”, care modelează poezia, ea pare să fie o îmbinare miraculoasă între, aşa cum ar spune Arghezi, „slova de foc şi slova făurită”.
7. Poezia este o artă poetică deoarece în ea poetul îşi exprimă ideile despre condiţia poetului („să treacă nebăgat în seamă / ca şi o umbră prin mulţime / ce nici să ştie cum îl cheamă”), viziunea despre artă, despre procesul de creaţie şi despre rolul artistului „făuritor de rime”. La început, poetul pare a fi întruchiparea „poetului damnat” ca în poezia simbolistă, sau a celui romantic ca în poezia eminesciană, dar de fapt el este reprezentarea poetului solitar, ce nu vrea să fie recunoscut de nimeni „el n-ar dori să-l recunoască / pe lume nimeni niciodată”, „să treacă nebăgat în seamă”, un poet ce pare să aspire către anonimat. Nu omul în sine, fiinţa biologică, reală, este important, pare a spune vocea poetică, ci rodul creaţiei sale trebuie să fie cunoscut şi împărtăşit de ceilalţi.
8. Ultimele două strofe conturează condiţia artistului, dar şi lumea în care acesta vieţuieşte. Epitetul „trudit” sugerează efortul depus pentru conceperea poeziei. De asemenea, epitetul personificator „sihastră”, asociat casei, poate fi interpretat ca o metaforă ce sugerează solitudinea, interiorizarea poetului şi a universului său. Strofa a doua vine să întregească dorinţa poetului de a se pierde în anonimat. Ultimul catren se constituie într-o aspiraţie a poetului care îşi doreşte să se detaşeze de această dată. El vrea să-şi înstrăineze suferinţa, împărţind-o celor mulţi „să-i pară-o inimă streină / că suferă şi plânge-n ele…”. Această idee de detaşare este sugerată prin intermediul epitetului „streină”. Opera poetică devine un bun spiritual al tuturor, o alinare pentru fiecare suflet. Interesantă este ideea receptării propriei creaţii din perspectiva Celuilalt: suferinţa, odată sublimată în Text, se poate întoarce ca balsam sufletesc pentru însuşi creatorul acestuia.
9. Orice titlu generează un orizont de aşteptare şi induce un anumit nivel de lectură a textului poetic. Titlul poeziei se constituie dintr-un substantiv cu valoare metaforică „Cântăreţul”, desemnând atât poetul cât şi condiţia sa. Asocierea poeziei cu cântecul şi a poetului cu un cântăreţ, ca în Antichitate, sugerează caracterul orfic, muzical, melodios, armonios al poeziei. Discursul liric confirmă aşteptările generate de titlu: poezia este o confesiune lirică despre statutul poetului.
(Iulia Nicolau, 12I, coord. prof. dr. Anca Roman)
Avatar utilizator
Andreea
Elev de nota 10
 
Mesaje: 267
Membru din: Lun Apr 21, 2008 2:34 pm

de Robot pe

Robot
 
Mesaje: 1
Membru din: 2008
Locaţie: IT


Înapoi la Limba si literatura romana - numai variante rezolvate - Subiectul I

Cine este conectat

Utilizatori înregistraţi: Niciun utilizator înregistrat