Pagina 1 din 1

Varianta 35

MesajScris: Dum Apr 20, 2008 11:48 am
de admin
SUBIECTUL I (30 de puncte) − Varianta 035
Scrie, pe foaia de examen, răspunsul la fiecare dintre următoarele cerinţe, cu privire la textul de mai jos:

Pă când abia se vede a soarelui lumină
În vârful unui munte, pe fruntea unui nor,
Şi zefirul mai rece începe de suspină
P’ în frunze, pe câmpie cevaşi mai tărişor;

P’ acea plăcută vreme, în astă tristă vale,
De sgomot mai de laturi eu totd’ auna viu,
Pe muchea cea mai naltă, de mă aşez cu jale, S
ingurătăţii încă petrecere de ţiu.
……………………………………………………..
P’ acea singurătate ce ochiul sus priveşte,
Când razile de soare natura stăpânesc,
Indată ce şi umbra de noapte se iveşte
Grămezile de stele încep de strălucesc.

Încet, încet şi luna, vremelnică stăpână,
Se urcă pe Orizon câmpiile albind,
Şi plină de plăcere, c-o frunte mai blajană
Işi caută de cale adesea mulţumind.
(Vasile Cârlova, Înserare)

1 Scrie două expresii/ locuţiuni care conţin cuvântul soare. 2 puncte
2 Explică utilizarea apostrofului în structura p’ acea. 2 puncte
3 Transcrie două cuvinte a căror formă nu mai corespunde normelor limbii literare actuale. 2 puncte
4 Menţionează două teme/ motive literare prezente în poezie. 4 puncte
5 Precizează două mărci lexico-gramaticale prin care se evidenţiază prezenţa eului liric în textul dat. 4 puncte
6 Ilustrează una dintre caracteristicile limbajului poetic din textul citat. 4 puncte
7 Motivează încadrarea versurilor în lirica romantică, prin reliefarea a două trăsături existente în text. 4 puncte
8 Comentează, în 6 - 10 rânduri, ultima strofă, prin evidenţierea relaţiei dintre ideea poetică şi mijloacele artistice.
9 Prezintă semnificaţia titlului, în relaţie cu textul dat. 4 puncte

Re: Varianta 35

MesajScris: Lun Mai 05, 2008 1:28 pm
de Andreea
1. cu ochii în soare, soare cu dinţi
2. Din punct de vedere fonetic, apostroful marchează accidentală a vocalei „e” şi păstrează măsura şi ritmul, conferind oralitate stilului.
3. „cevaşi”, „sgomot”, „blajană”
4. teme/motive: natura, luna, singurătatea ş.a.
5. mărci ale eului liric: pronume şi verbe la persoana I: „ţiu”, „eu”, „mă”.
6. Expresivitatea limbajului poetic apare prin intermediul figurilor de stil (epitete –
„plăcuta vreme”, „tristă vale”, repetiţia – „încet, încet”, personificarea – „luna[...]îşi caută de cale adesea mulţumind”), care ajută la formarea imaginilor artistice extrem de sugestive.
7. Atât tema poeziei (natura) cât şi numeroasele motive (noaptea, singurătatea, luna şi stelele, visul) justifică încadrarea textului în lirica de inspiraţie romantică. O altă trăsătură romantică a versurile este comuniunea ce se stabileşte între om şi natură; singurătatea naturii se confundă cu singurătatea eului liric.
8. Atmosfera strofei este de melancolie, tipic unei creaţii romantice. Motivul lunii este predominant, acesta generând o serie de imagini vizuale(„câmpiile albind”). În ultimele două versuri, aceasta este personificată. Senzaţia de armonie este dată de perfecţiunea astrului selenar care domină totul („şi plină de plăcere, cu frunte mai blajană / Îşi caută de cale adesea mulţumind”). Prin repetiţia „încet, încet…se urcă”, dar şi prin locuţiunea verbală „îşi caută de cale” se creează imagini vizuale care arată mişcarea de alunecare a lunii fiind abia perceptibilă. În această strofă, Vasile Cârlova realizează un tablou nocturn în care se aşterne liniştea odată cu apariţia lunii „vremelnică stăpână”.
9. Titlul „Înserare” face trimitere la motivul principal al textului, sugerând în plan secundar şi armonia naturii cu sentimentele de solitudine ale elui liric, care sunt parcă mai accentuate odată cu lăsarea serii. Fiind un substantiv nearticulat se creează senzaţia unei repetabilităţi, a unei stări de continuă detaşare în faţa tumultului vieţii („P’acea plăcută vreme, în astă tristă vale,/ De sgomot mai de laturi eu totd’auna viu.”).
(Ruxandra Manea, 12 L; coord. prof. Luminiţa Paraipan)

Scris:
de