Pagina 1 din 1

Varianta 33

MesajScris: Dum Apr 20, 2008 11:42 am
de admin
SUBIECTUL I (30 de puncte) − Varianta 033
Scrie, pe foaia de examen, răspunsul la fiecare dintre următoarele cerinţe, cu privire la textul de mai jos:

Grădinile amăgirii te-aşteaptă-acolo unde
Apusa tinereţe s-a ofilit de dor,
Şi apa ce-aţipeşte, în luciul rânjitor,
Visările-ţi oglindăşi-ncheagă-ale ei unde.

Şi când ursuză luna în tulburi nori s-ascunde
Şi mut, văzduhul veşted tresaltă-n lung fior,
Va răsări iar umbra cu chip înşelător
Cu ochi a căror taină tu n-ai ştiut pătrunde.

Dar, în zadar vei cere viclenei năluciri
Să-ţi mai învie-o clipă a stinsei fericiri,
Că va pieri, zâmbindu-ţi, cu degetul la gură,

Şi singur iar vei plânge în searbedele zori
Amara soartă care te-a prigonit cu ură,
Încununându-ţi fruntea cu mohorâte flori.
(Mateiu I. Caragiale, Grădinile Amăgirii)

1 Menţionează câte un sinonim contextual pentru cuvintele ursuză şi taină. 2 puncte
2 Explică un rol al întrebuinţării cratimei în primul vers. 2 puncte
3 Alcătuieşte două enunţuri pentru a ilustra sensul propriu şi sensul figurat al cuvântului a (se) ofili. 2 puncte
1 Menţionează două teme/ motive literare prezente în poezie. 4 puncte
2 Numeşte sentimentul dominant care se desprinde din poezie. 4 puncte
3 Prezintă un punct de vedere argumentat despre perspectiva asupra timpului, în poezia citată. 4 puncte
4 Explică semnificaţia unei figuri de stil identificate în a doua strofă. 4 puncte
5 Comentează, în 6 - 10 rânduri, ultima strofă, prin evidenţierea relaţiei dintre ideea poeticăşi mijloacele artistice. 4 puncte
6 Motivează titlul poeziei, prin raportare la câmpul semantic dominant. 4 puncte
7. Explică semnificaţia unei figuri de stil identificate în a doua strofă. 4 puncte
8. Comentează, în 6 - 10 rânduri, ultima strofă, prin evidenţierea relaţiei dintre ideea poetică şi mijloacele artistice. 4 puncte
9. Motivează titlul poeziei, prin raportare la câmpul semantic dominant. 4 puncte

Re: Varianta 33

MesajScris: Lun Mai 05, 2008 1:30 pm
de Andreea
1. ursuză = posomorâtă; taină= secret;
2. În primul vers, cratima leagă părţi de vorbire diferite şi este utilizată de asemenea din necesităţi prozodice (pentru menţinerea ritmului).
3. Muşcata se ofilise deoarece nu o udase nimeni (sens propriu/ denotativ).
Ea se ofilise de dorul celui drag (sens figurat/ conotativ).
4. Teme/ motive prezente în poezie: timpul, luna, umbra.
5. Sentimentul predominant care se desprinde din poezie este tristeţea, acest lucru fiind reliefat de atitudinea eului liric de a privi spre trecut cu nostalgie, nefiind mulţumit de prezent. Grupurile nominale indică faptul că tristeţea este sentimentul dominant
(,, tulburi nori”, ,,văzduhul veşted”, ,,mohorâte flori”, ,,ursuză luna” etc.).
6. În poezia ,,Grădinile Amăgirii”, apare ideea trecerii ireversibile a timpului. Eul liric simte că nu mai poate aduce clipele trecute înapoi şi încearcă un sentiment de nostalgie, cauzat de amintirea clipelor frumoase care ţin de trecut (,,în zadar vei cere viclenei năluciri/ Să-ţi mai învie-o clipă a stinsei fericiri”).
7. Epitetul ,,văzduhul veşted” are rolul de a descrie văzduhul, acesta fiind lipsit de viaţă, mohorât, inducând un sentiment de tristeţe. Se creează o simetrie între natură şi starea eului liric, natura împărtăşindu-i parcă suferinţa.
8. În ultima strofă a sonetului predomină sentimentul de tristeţe. Eul liric regretă că nu se mai poate întoarce în trecut, la perioada de tinereţe pentru a simţi măcar o clipă de fericire.
Apare epitetul în inversiune ,,searbedele zori”, figură de stil menită să arate corespondenţa dintre trăirile eului liric şi natură. Totodată, acesta are rolul de a arăta viziunea modificată a eului liric, lucrurile frumoase nemaiavând nicio importanţă pentru el. Inversiunea ,,amara soartă” arată cruzimea sorţii care face ca timpul, respectiv lucrurile frumoase să treacă fără să existe şansa de a le întoarce.
9. Titlul ,,Grădinile Amăgirii” conţine un termen concret (,,grădinile”) şi unul abstract (,,Amăgirii”), care este personificat prin scrierea cu majusculă. Astfel, se arată existenţa unui loc aflat în conştiinţa eului liric, spaţiu legat de clipa prezentă, clipă în care nu mai există decât amăgirea.
Câmpul semantic dominant din poezie este acela al tristeţii (,,s-a ofilit”, ,,ursuză”, ,,tulburi”, ,,veşted”, ,,vei plânge”, ,,amara”, ,,mohorâte”, ,,searbedele”), arătându-se starea eului liric – regretul după ,,apusa tinereţe”. Spaţiul imaginat, grădina, trimite iniţial cu gândul spre o imagine a frumosului, a armoniei dar prin adăugarea celui de-al doilea termen (amăgire) se evidenţiază ideea că totul nu este decât o iluzie, o imagine a efemerului.
(Anda Marin – 12 L, prof. coord. Luminiţa Paraipan)

Scris:
de