Pagina 1 din 1

Varianta 26

MesajScris: Dum Apr 20, 2008 11:11 am
de admin
SUBIECTUL I (30 de puncte) − Varianta 026
Scrie, pe foaia de examen, răspunsul la fiecare dintre următoarele cerinţe, cu privire la textul de mai jos:

Livada s-a încins în somn. Din genele-i de stufuri
strâng lacrimi de văpaie:
licurici.

Pe coastă-n vreji de nouri
creşte luna.

Mâni tomnatice întinde noaptea mea spre tine
şi din spuma de lumin-a licuricilor verzui
ţi-adun în inimă surâsul.
Gura ta e strugure-ngheţat.

Numai marginea subţire-a lunii
ar mai fi aşa de rece
– de-aş putea să i-o sărut –
ca buza ta.

Îmi eşti aproape.

Prin noapte simt o pâlpâire de pleoape.
(Lucian Blaga, Înfrigurare)

1 Scrie câte un sinonim contextual pentru cuvintele surâsul şi pâlpâire. 2 puncte
2 Precizează rolul liniilor de pauză din text. 2 puncte
3 Menţionează două mărci lexico-gramaticale prin care se evidenţiază prezenţa eului liric în textul dat. 2 puncte
4 Precizează tema poeziei. 4 puncte
5 Prezintă două particulariăţi prozodice ale textului. 4 puncte
6 Explică efectul stilistic al utilizării indicativului prezent, în poezia citată. 4 puncte
7 Exprimă-ţi o opinie argumentată despre relaţia dintre titlu şi textul poeziei. 4 puncte
8 Comentează, în 6 - 10 rânduri, a treia strofă, prin evidenţierea relaţiei dintre ideea poetică şi mijloacele artistice. 4 puncte
9 Ilustrează una dintre caracteristicile limbajului poetic (de exemplu: expresivitate, ambiguitate, sugestie, reflexivitate), prezentăîn textul dat. 4 puncte

Re: Varianta 26

MesajScris: Lun Mai 05, 2008 2:16 pm
de Andreea
1. zâmbetul; fâlfâire, tremur.
2. Linia de pauză, prezentă în text, marchează o întrerupere a discursului liric, o pauză menită să aducă după sine informaţii suplimentare; se exprimă în mod direct opinia ipostazei lirice a îndrăgostitului.
3. Mărcile lexico-gramaticale prin care eul liric este prezent în text sunt formele pronominale de persoana I singular mea, îmi şi de persoana a Ii-a singular tine, ţi-. Sunt utilizate forme verbale de persoana I singular adun, aş putea, să sărut. Apare adresarea directă a eului liric, caracterul confesiv al operei, poetul îşi transmite în mod direct gândurile şi sentimentele prin intermediul imaginilor artistice şi al figurilor de stil.
4. Tema poeziei este iubirea.
5. Fiind un text de factură modernistă, remarcăm faptul că versurile sunt inegale, măsura acestora variază de la 3 la 14 silabe, iar a doua particularitate constă în faptul că e utilizat versul alb, nu apare rima. Apare valorificat ingambamentul, versurile încep cu literă mică, deoarece poetul consideră că nu şi-a încheiat de expus idea şi aceasta trebuie continuată în versul următor.
6. Verbele la prezent strâng, creşte, întinde surprind o acţiune în plină desfăşurare, care încă nu s-a încheiat. Prin solemnitatea gesturilor evocate, acestea capătă caracter de prezent etern.
7. Intre titlul operei şi textul poeziei există o strânsă relaţie. în relaţie cu textul poeziei, titlul operei este semnificativ fiind alcătuit dintr-un substantiv nearticulat, ceea ce îi conferă caracter de generalitate. Prin aceasta, autorul sugerează o caracteristică specifică ipostazei lirice a îndrăgostitului, iubirea.
8. Prin intermediul metaforei mâini tomnatice întinde noaptea mea spre tine se sugerează iubirea ajunsă la vîrsta senectuţii, care reface ritualul erotic al apropierii de fiinţa iubită. Simbolul nopţii, echivalent al morţii iminente care pândeşte latent, este valorificat, în text, în cadrul acestei metafore revelatorii. Epitetul cromatic licurici verzui asociază culoarea ochilor iubitei cu luminozitatea, cu singura posibilitatea de a-1 ghida pe îndrăgostit în această "noapte". Portretul iubitei este un elogiu adus frumuseţii acesteia, gingăşiei şi purităţii sale, fiind conturat cu ajutorul metaforei Gura ta e strugure-ngheţat. Valoarea supremă, păstrată în adâncul fiinţei îndrăgostitului, rămâne surâsul, în fapt o modalitate de reflectare a stării de armonie şi de împărtăşire a sentimentelor erotice.
9. Expresivitatea e dată de capacitatea limbajului poetic de a exprima, într-o manieră plastică, idei concentrate, cu maximă încărcătură afectivă; aceasta se realizează prin figuri de stil, imagini artistice, sintaxă poetică, topică, punctuaţie şi prozodie. Expresivitatea limbajului este dată de bogăţia imaginilor artistice, de ornamentaţia stilistică.

Scris:
de