FORUM BACALAUREAT

SUBIECTUL I (30 de puncte) − Varianta 013
Scrie, pe foaia de examen, răspunsul la fiecare dintre următoarele cerinţe, cu privire la textul de mai jos:

De-abia plecaseşi.
Te-am rugat să pleci.
Te urmăream de-a lungul molatecii poteci,
Pân-ai pierit, la capăt, prin trifoi.
Nu te-ai uitat o dată înapoi!
Ţi-aş fi făcut un semn, după plecare,
Dar ce-i un semn de umbră-n depărtare?
Voiam să pleci, voiam şi să rămâi.
Ai ascultat de gândul cel dintâi.
Nu te oprise gândul fără glas.
De ce-ai plecat?
De ce-ai mai fi rămas?
(Tudor Arghezi, De-abia plecaseşi)

*molatic, adj. – moale, lent, lin, domol, unduios

1 Scrie două expresii/ locuţiuni care conţin cuvântul a pleca. 2 puncte
2 Menţionează două motive pentru care s-a utilizat cratima în structura „de-abia”. 2 puncte
3 Alcătuieşte câte un enunţ în care cuvintele semn şi umbră să aibă sens conotativ. 2 puncte
4 Transcrie, din text, două structuri al căror sens implică antiteza. 4 puncte
5 Explică valoarea expresivă a folosirii interogaţiei retorice în ultima strofă. 4 puncte
6 Precizează două teme/ motive literare, din poezia citată. 4 puncte
7 Menţionează tipul de lirism identificat în textul poeziei. 4 puncte
8 Comentează, în 6 - 10 rânduri, ultima strofă, prin evidenţierea relaţiei dintre ideea poeticăşi mijloacele artistice. 4 puncte
9 Prezintă semnificaţia titlului, în relaţie cu textul poeziei date. 4 puncte

1. Expresii/ locuţiuni; de exemplu: ,,a-(şi)pleca capul(fruntea, grumazul), ,,a(nu) avea unde să-(şi) plece capul (oasele); „apleca în lume", „a pleca pe lumea cealaltă" etc.
2. Utilizarea cratimei în structura „de-abia" are drept consecinţă marcarea grafică a rostirii legate a două cuvinte prin eliminarea unei silabe. Sub raport prozodic acest fapt asigură păstrarea măsurii versului etc.
3. N-ai mai dat un semn de viaţă în ultima vreme. El a crescut în umbra personalităţii tatălui său.
4. Structurile antitetice evidenţiază dorinţa împlinirii iubirii, dar şi îndoiala, pendularea spre starea ezitare; de exemplu: „Voiam să pleci, voiam şi să rămâi' etc.
5. Interogaţia retorică în ultima strofă a poeziei: ,JDe ce-ai plecat? De ce-ai mai fi rămas?" este prezentă pentru a ilustra starea de ezitare, de nehotărâre în iubire a eului liric; oscilaţia între dorinţa prezenţei fiinţei iubite şi dorinţa de a visa la ea în absenţă etc.
6. Temele/ motivele poeziei; de exemplu: tema iubirii, dar şi a îndoielii, a despărţirii, dar şi a dorului etc.
7. Lirismul textului este de tip subiectiv, evidenţiat prin verbe şi pronume de persoana I, ca mărci ale subiectivităţii: „Te-am rugat", „Te urmăream", „Ţi-aş fi făcut" etc, dar şi prin încărcătura lirică a versurilor etc.
8. Ultima strofa evidenţiază ambiguitatea sentimentului de dragoste, dorinţa realizării în iubire, dar şi refuzul acesteia, relevat prin structurile antitetice: „Voiam să pleci, voiam şi să rămâi". Ultimul vers este alcătuit din două interogaţii retorice, exprimând îndoiala, nehotărarea eului liric în faţa unei situaţii ambigue etc.
9. Titlul poeziei este în relaţie directă cu textul poeziei, ilustrând sentimentul nostalgic al despărţirii, dar şi al regretului că iubita n-a înţeles ,gândul fără glas", acela de a rămâne împreună. Verbul „plecaseşi', la timpul mai mult ca perfectul arată încheierea unei acţiuni trecute şi încheiate de multă vreme, însă devine apropiată prin asocierea cu adverbul „de-abia" etc.